evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului V  -  Luminile oraşului XXII  -  Interviul  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Sub nori  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Casa de la marginea pădurii  -  Interferenţe  -  Întreg  -  Crist sideral  -  Drumul spre (II)  -  Ghavany  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Războiul  -  De acum şi până-n noapte  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Aura urii  -  Proiecţionistul  -  Poveste de viaţă  -  Iza  -  Turnul de calcar  -  Mămica şi El Diablo  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Proces neverbal  -  Jurământul  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Sclipiri de Soare  -  Extratereştrii alienaţi  -  Alfa şi Omega  -  Punct. ªi atât  -  Regele animalelor  -  Printre oameni  -  La frontieră  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Veşnic orizont  -  Reactorul  -  Luminile oraşului XXVI  -  Canicula  -  Coconul  -  Descoperirea  -  Aniversarea  -  Puterea pereche  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Ancheta  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Meduza (VII)  -  Umbra  -  Locul pierdut  -  Corespondenţă literară  -  Luminile oraşului XVIII


Joia neagră

Anda Moculescu



Publicat Marţi, 24 Mai 2005, ora 20:19

      Probabil ca în viziunile sale intime orice barbat ar dori sa impresioneze toate femeile pe care viata i le scoate în cale. Sau cît mai multe. Sau macar una. Ceva dictat de instinctul de conservare a speciei, probabil. Dar oricît ar fi de dezvoltata imaginatia nu ajunge. De aceea îsi pregateste cu truda- în ani si ani de exercitii si continue perfectionari- strategia de atac si tacticile de retragere din perimetrul periculos. Nu dragostea conteaza, dragostea este un fel de "bonus" care apare sau nu iar cînd apare aduce doar obligatii (nedorite, în general!).

      Altfel zis, primul si cel mai sanatos instinct al barbatului normal de dupa este sa se desprinda din lantul bratelor respectivei si sa o stearga din zona cît mai rapid. Chiar si atunci cînd locuiesc în aceeasi casa, barbatul prudent reface distanta psihologica. Pentru ca, nu-i asa, "Eu veneam de sus, tu veneai de jos"! Iar femeia suspina în gînd: "Lasa ca ajungi tu din nou".

      Erdeer nici nu banuia macar cît de adevarate sunt chestiunile acestea si nici prin vis nu ar fi putut sa îsi închipuie motivul real ce avea sa îi inspire reflectiile de mai sus. În joia aceea se trezise mai tîrziu decît de obicei fiindca trebuia sa împarta cîteva colete care înca nu ajunsesera la posta iar colega ei de la ghiseu se oferise sa o sune la telefon imediat ce le va primi. În plus, prietenul ei, portarul o asigurase ca îi va da de stire si el iar Erdeer le multumise amîndoura, rugîndu-l sa nu îi dea beep de fata cu tipa ca sa nu provoace discutii interminabile pe seama loialitatii angajatilor, discutii la care era mare mester Mister Six. Atît i-ar fi trebuit- sa afle Six ca manifesta vreo reticenta fata de omul sau de încredere! N-ar mai fi spalat-o sapte dusuri si zece bai reci.

      Prin urmare, Erdeer îsi începuse dimineata, inocenta si calma. Renuntase complet la cafea si se simtea foarte bine fara. Spre deosebire de alte persoane, renuntarea aceasta nu îi ceruse nici un efort cu toate ca bea cafea înca din copilarie. Un obicei nesanatos dar de care nu stiuse ca este nesanatos pîna de curînd.

      -Am baut o adevarata otrava atîtia ani- se mirase ea, cu revista în mîna- si nici macar n-am stiut! Din clipa aceea s-a lasat, chiar nu mai tinea minte de cînd fiindca nu numarase zilele, orele, saptamînile cum fac cei care tot spun ca se lasa iar în final cedeaza din nou. "Probabil ca mai importanta pentru ei este mîndria încercarii decît rezultatul", medita Erdeer parcurgînd rapid titlurile din ziar. "Ce conteaza în mintea lor este sa arate rudelor si prietenilor ceva de genul: Pot dar nu vreau!"

      Ea nu avea asemenea orgolii asa ca renuntase pur si simplu fara sa declare nimanui nimic. I se parea oarecum stupid sa îti pierzi timpul vrînd sa demonstrezi una sau alta celor din jur în loc sa traiesti dupa principiile si regulile în care crezi cu adevarat. Daca vreunul va considera ca drumul tau este bun si i se potriveste si lui îl va urma, daca nu- nu.

      Marea încercare urma însa, abia acum iar Erdeer nu banuia Absolut nimic atunci cînd se îndreptase spre usa dincolo de care cineva suna intempestiv. Deschise larg usa si, fara sa vrea, se dadu un pas înapoi. În prag îi zîmbea cu toata gura Natascha.

      - Asa ca ti-am facut o surpriza? rîse ea cu rîsul ei ciudat si o învalui într-un nor de parfum dulceag.

      Era genul de parfum pe care Erdeer nu putea sa îl suporte, ceva ametitor care iese greu din haine oricît le-ai spala. Instinctiv, îsi strînse halatul de baie pe lînga corp masurînd din ochi rochia subtirica a Nataschei. Foarte moderna si viu colorata, mai mult un voal semitransparent.

      - Nu ma chemi înauntru?! Ce mai faci, Er?

      "Nu arata mai bine ca mine", gîndi Erdeer si o invita la masuta de ceai. "E doar mai îndrazneata."

      - Stati bine aici, zîmbi din fotoliu Natascha. Fara zahar, te rog. E ziua mea de regim.

      - Dar n-ai nevoie, spuse Erdeer, mirata. Arati splendid.

      - Sigur ca nu! Am pus doua kile de asta-vara. Le mai dau jos din cînd în cînd. Tu ai mîini la fel de subtiri deci esti la fel de subtire. Dar ar trebui sa te îngrijesti mai mult.

      - Nu m-am cîntarit decît la medic, recunoscu Erdeer.

      - Foarte rau, rîse cealalta. Înseamna ca nu îti pasa de tine. Fizic, ma întelegi...

      - Îmi pasa de vreme ce m-am dus la control fara sa fiu bolnava, spuse Erdeer un pic jignita.

      - De imaginea ta, vreau sa zic. Nu esti deloc cocheta...

      "Mai îndrazneata decît credeam", gîndi dar raspunse cu bunavointa:

      - Încerc sa am grija însa mai e si casa si...

      - A propos, unde e Ermir? se interesa Natascha tuguind buzele ca sa soarba din ceaiul fierbinte.

      - La serviciu, trebuie sa îsi rezolve transferul.

      - A, plecati? Natascha deveni brusc atenta iar Erdeer nu mai stiu ce sa creada.

      - Plecam în Insula Omului, în curînd. O insula plina de palmieri, în ocean...

      - Da, palmieri si ocean. Banuiam eu, zise ea gînditoare.

      Erdeer o privea din ce în ce mai mirata.

      - Ti-a spus Ermir ceva?

      - Nu, Mike. Mai vorbim cîteodata la telefon. Dar n-are importanta, se scutura ca din visare Natascha.

      - Ce n-are importanta? întreba Erdeer. Mike?

      - Nimic nu are importanta, draga! Nimic. Deci voi doi si o insula, relua zîmbitoare. Mai povesteste-mi!

      - Despre ce sa îti povestesc? zise cam iritata Erdeer. Nu stim nici noi foarte clar cum va fi. Speram ca bine!

      - Ai o viata palpitanta, Er!

      Erdeer simti ca începe sa se enerveze dar se stradui sa îsi pastreze tonul amabil pîna la capat.

      - Asta însemnînd?

      - Hai, Er, nu fi asa sensibila! Nu am spus nimic rau. Pe undeva chiar te invidiez. Ai mai mult succes decît mine.

      - Depinde ce e mai important pentru tine. Esti o femeie frumoasa, stii ce vrei...

      - Ce vreau eu nu se prea poate, rîse Natascha rasucind ceasca de ceai. Tu esti genul periculos, nu eu!

      - Periculos pentru cine? o privi nedumerita Erdeer. Halatul de baie îi alunecase de pe un umar dar ea nu îsi dadea seama.

      - Barbatii, scumpo! zise Natascha potrivindu-i cu autoritate halatul, la loc. Întotdeauna e vorba de barbati. Pot sa îmi aprind o tigara?

      - Sigur, raspunse Erdeer si îi aduse o scrumiera.

      - Cristal, evident, zise cealalta dintr-un nor de fum albastrui. Tot îti mai plac cristalurile.

      - Daca as putea mi-as face o casa din sticla, zîmbi Erdeer. Era prima oara cînd zîmbea în dimineata aceea. Îsi amintise glumele pe care le faceau în Sicneni. "Tu ar trebui sa stai pe un raft de sticla, într-o biblioteca" îi ziceau cînd se supara.

      - Insulele nu sunt genul tau, no offence! auzi vocea Nataschei.

      - Daca tot îmi place pericolul, de ce nu? glumi Erdeer, mai destinsa.

      - N-am spus ca îti place pericolul; am spus ca esti periculoasa, veni replica iar ea nu stiu daca sa se supere ori sa se simta flatata.

      În general, stilul provocator al Nataschei o încurca. Nu fiindca ar fi fost prea timida ci pentru ca îi venea greu sa îsi dea seama cînd vorbeste serios si cînd bate cîmpii. Ramase asadar, cîteva clipe în asteptare sperînd ca se va lamuri ce vrea de fapt musafira ei atît de matinala. Din pacate, nici cealalta nu parea dornica sa insiste si se privira în tacere vreo cinci minute, Natascha ascunsa dupa o perdea tot mai consistenta de fum iar Erdeer învîrtind încurcata lingurita de ceai în ceasca mica, de portelan.

      - Stii, cînd un barbat se uita la tine vede o casa, stabilitate, copii- se hotarî brusc Natascha.

      Atacul o lua pe Erdeer prin surprindere. Nu si-ar fi imaginat niciodata ca Nataschei ar putea sa îi pese de lucrurile astea. Îi paruse întotdeauna o femeie capricioasa si, la drept vorbind, cam superficiala. I s-ar fi potrivit perfect expresia: "Traieste clipa!". Oricum, Natascha nu credea ca mai exista altceva în afara de placerea timpului prezent, placere pe care se straduia s-o deguste din plin.

      - Dar nu am copii, raspunse Erdeer, invitînd-o din ochi sa se uite prin camera. Vezi asa ceva pe aici?

      - Poate ar trebui sa ai, continua cu seriozitate vizitatoarea.

      - Poti fi o femeie realizata si fara copii, spuse Erdeer. Tu, de exemplu- esti tînara, atragatoare, barbatii te plac... Daca ai vrea sa te mariti ai avea de ales, sunt sigura!

      - Da, zise gînditoare Natascha. Barbatilor le plac femeile ca mine dar se...

      "Dar se casatoresc cu femei ca mine!" îi fulgera prin minte si Erdeer nu îndrazni sa creada insinuarea aceea cumplita.

      "Nu se poate, nu e adevarat! Iar daca este adevarat atunci nu vreau sa stiu." hotarî imediat. În clipa urmatoare era deja în picioare.

      - Scuza-ma dar trebuie sa plec neaparat la serviciu. Îmi pare bine ca ne-am vazut, zise pe un ton cît se poate de calm.

      Natascha nu paru surprinsa ci mai degraba trista. Stinse cu bagare de seama tigara în scrumiera si se ridica lent de pe scaun. Îi întinse apoi o mîna cu o timiditate neobisnuita la ea.

      - Stii, Er...

      - Nu stiu nimic, raspunse repede Erdeer. Nimic.

      Si îsi ascunse mîinile la spate. Cînd ramase în sfîrsit singura se repezi la fereastra. Nu ca sa o urmareasca pe Natascha care mergea încet dar cu capul sus ci ca sa aeriseasca, sa stearga cît mai curînd urma aceea oribila de parfum scîrbos de dulceag. Azvîrli la gunoi tigara Nataschei însa apoi se razgîndi. Parca simtea mirosul ei si de acolo. Lua cosul de gunoi si îl azvîrli în pubela din curte. Abia dupa ce termina de facut curat se prabusi cu coatele pe masuta de ceai.

      "Doamne, cît sunt de proasta! Se afisa tot timpul cu Mike iar ea" Ea vîna în casa la mine! Eu eram tinta! îsi spuse Erdeer cu amaraciune. "Ce mai prietene am si eu"...

     

© Copyright Anda Moculescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online