evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Delir  -  Puroi II  -  Corabiile lungi  -  Vatmanul - Mass Media  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Vid imprevizibil  -  Viziune  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Jocul Zeilor (I)  -  Eu şi Cu Mine  -  Tânăr si încă nescris  -  Marea Neagră. Iulie  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Jeopardy  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Lunea Maniacilor  -  Poveste de viaţă  -  Întâlnirea  -  Turnul de calcar  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Ea, eu şi ei  -  Nick  -  În umbra sorţii  -  Secretul  -  Casa de la marginea pădurii  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Gustul libertăţii  -  Interferenţe  -  O noapte într-un ceas  -  Meduza (VI)  -  Taxi  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Luminile oraşului XIX  -  Circ  -  Rochia străvezie  -  Creatorul  -  Principiul alibiului  -  Muribundul  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Norul de argint  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Veşnic orizont  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Ziua a şaptea  -  Povestire


Recreaţia

Recreaţia
  Laura Nica
varianta print

Laura Nica



Publicat Duminică, 29 Mai 2005, ora 19:03

      Ma pregateam pentru olimpiada de biologie. De aproape doua saptamini, de cind aflasem ca m-am calificat la faza judeteana, invatam pina noaptea tirziu, consumam mai multa cafea, veneam la scoala mai devreme sa studiez plansele din laborator. Nu consideram ca e o obligatie. Invatam pur si simplu. Din placere. Placere obsedanta, cred. Incepusem sa nu mai vreau altceva. Doar atit. Cunostinte de biologie. Rugasem profesoara sa-mi explice niste mecanisme complicate de feed-back pe care nu le intelegeam nici moarta, nici vie. Pentru asta intram acum pe portile liceului la o ora cind toti colegii se uitau la televizor sau stateau pironiti cu ochii in calculatoare.

     

      Laboratorul era deschis, iar lumina aprinsa. Nu se sunase inca de iesire. Am trintit manualele pe o banca, usa s-a deschis, iar profesoara a intrat cu un vraf de hirtii in mina, probabil greoaiele scheme si teste vechi de concurs.

     

      - Buna seara, ii spun.

     

      - Buna seara! Ti-am adus niste teste.

     

      - Banuiam! Chiar aveam nevoie. Pe celelalte le-am rezolvat. Au mai ramas doar citeva pe care nu le-am inteles.

     

      - O sa le intelegeti imediat, dar hai sa-ti explic mai intii mecanismele pe care nu le-ai priceput. Ti-am adus niste foi unde sint prezentate destul de frumos. Fii atenta! Epifiza secreta melatonina si are legatura cu analizatorul vizual, iar activitatea sa este influentata de ritmul circadian. Lumina o inhiba, intunericul o stimuleaza. Ai inteles?

     

      - Da, e clar.

     

      - Nu e greu daca privesti cu atentie pe foile astea. Hai sa vedem la tiroida cum stau lucrurile.

     

      Mi se parea mult mai greu, dar nu imposibil de priceput.

     

      - Stiti ceva? Ma scuzati ca va intrerup.

     

      - Nu-i nimic, spune.

     

      - Pot sa desenez schema la tabla, ca sa fiu sigura ca am inteles-o? Iar dumneavoastra imi spuneti ce gresesc.

     

      - Bine, dar acum trebuie sa cobor. Ma intorc imediat. Mai uita-te tu pe celelalte scheme. Nu lipsesc mult.

     

      Tocmai atunci tipatul clopotelului m-a facut sa tresar. Tabla trebuia stearsa. Am luat buretele din care curgea praf de creta si am plecat la baie sa-l ud.

     

      Pe coridoare incepuse forfota recreatiei. Usi trintite, chiote, zgomote infundate de ris si priviri ascunse, ca de gindaci de Colorado.

     

      La baie nu era nimeni. Am aprins lumina si am deschis robinetul. Ma priveam din cind in cind in oglinda in timp ce spalam buretele. Cind tocmai ma pierdusem pentru citeva clipe in lumea visarilor, usa de linga mine s-a trintit puternic, probabil din cauza curentului, iar eu am tresarit. Mi-am surprins, pentru o clipa, in oglinda, spaima intepenita pe chip. Apa strinsa in chiuveta infundata parea un lapte diluat. Am inchis robinetul si am dat sa ies, dar usa se blocase probabil, de nu puteam eu sa o deschid. Trageam cu toata puterea, cu ciuda, gindindu-ma ca cineva tine de clanta

     

      Cine naiba o fi inchis-o? ma intrebam dezamagita, in timp ce incercam sa desfac usa.

     

      Lumina s-a stins, m-am speriat, insa mi-am revenit rapid.

     

      Zgomotele de pe hol incetasera. Nu se mai auzea nimic. O liniste rau prevestitoare cuprinsese intreaga cladire. Am pus din nou mina pe clanta, iar usa s-a deschis usor, fara nici un efort. Am iesit si am privit in jur. Dibuiam peretii in semiintuneric. Becul din fata scarii se zbatea intre viata si moarte.

     

      Nu intelegeam nimic. Am deschis usa laboratorului, unde un singur neon pilpiia nesigur.

     

      Intr-un colt, scheletul se holba la mine fara ochi. M-am apropiat incet de masa pe care zaceau ravasite hirtiile si plansele mele. Mulajul unui om jupuit si reprezentat pe jumatate cu muschii trunchiului, ai capului si ai membrelor superioare, mi-a atras brusc atentia. Manechinul didactic parca se miscase. Am incercat sa nu-i dau importanta si sa-mi pastrez singele rece. Doar ca in spatele meu s-a auzit un zgomot si m-am intors crispata. Scheletul isi schimbase parca pozitia antebratului. In secunda urmatoare am vazut cum mulajul si-a contractat bicepsii si broboane reci de transpiratie mi-au inundat fruntea. Abia mai puteam sa respir.

     

      Priveam ingrozita scheletul care executa miscari din membrele superioare si cap. In acelasi timp si mulajul se misca.

     

      Aiurita, incercam sa gasesc o explicatie. Observam cum cele doua obiecte didactice lucrau impreuna. Era clar. Scheletul nu se poate misca fara muschi, deci cum mulajului ii lipseau membrele inferioare, scheletul nu avea cum sa vina dupa mine. Imediat mi-au venit in cap cele trei tipuri de pirghii dupa care functioneaza sistemul locomotor.

     

      Am reusit sa ajung la usa si sa ies. Dupa citeva clipe coboram deja scarile. Trebuia sa-i descriu profesoarei nebunia din laborator.

     

      Nu era nimeni jos si in tot liceul parea sa nu fie nimeni.

     

      Am ciocanit la intimplare intr-o usa, insa nu am primit nici un raspuns. Am dat buzna apoi in incapere fara sa ma mai gindesc la nimic, insa in clipa urmatoare am ramas incremenita. Acelasi laborator de biologie. Pe masa din mijloc se zbatea o inima. Pulsatiile se auzeau puternic, iar din aorta se scurgeau firisoare rosii, de singe. Am facut un pas inapoi, iar globul ocular din vitrina si-a indreptat privirea catre mine.

     

      Am alergat nauca pe coridor incercind si alte sali de clasa. Unele erau incuiate, iar celelalte imense laboratoare de biologie identice cu cel din care tocmai plecasem.

     

      Hoinaream si trinteam usile, minunindu-ma de ceea ce vedeam in interior. Pe scari am alunecat pe un creier.

     

      Am urcat din nou si, vlaguita, m-am lipit cu spatele de o usa, mi-am pus miinile la ochii impaienjaniti de lacrimi. Ca prin ceata am vazut un om apropiindu-se de mine. Avea o figura cunoscuta si am incercat sa-l rog sa ma ajute, insa gura-mi era inclestata de groaza. Barbatul s-a oprit la aproape un metru de mine si si-a pus mina la git. Nu intelegeam nimic. Curind, fara sa scoata nici un cuvint, si-a infipt degetele profund prin piele, cu o sticlire dementa in ochi. Degetele sale pareau ca bijbiie dupa ceva anume. Cind a fost sigur ca lucrul a fost gasit, barbatul l-a smuls si mi l-a aruncat la picioare. Parea tiroida pe care o vazusem mai devreme in carte.

     

      Am simtit ca lesin. Ca ma prabusesc undeva, intr-un hau fara fund. De undeva auzeam o voce, un strigat pe care nu l-am deslusit pina cind mi s-a apropiat de urechi. Urla sonor cu un timbru grav: Chiar vrei sa stii tot? Intrebarea mi se dizolvase in singe pina la ultima picatura de cunostinta.

     

     



     

      Nu stiu cit timp a trecut. Stiu doar ca ma chinuiam sa-mi revin. Mintea inca se mai invirtea nebuna prin nu stiu ce destinatie. Incercam sa deschid ochii si reuseam, incetul cu icetul, sa-i desfac, dar parca pleoapele-mi erau ingreunate de o gramada de noroi.

     

      Am tresarit cind am auzit clopotelul sunind si glasurile amestecate de pe hol. M-am ridicat usor si am vazut ca sint in laborator. Imaginile deveneau clare. Vedeam scaunul din fata mea si niste hirtii imprastiate pe jos. Toate pareau la locul lor. Nu intelegeam ce se intimplase si nici nu voiam sa ma gindesc. Simteam ceva ciudat. Mi se parea ca stiu tot. Schemele pe care nu le stiusem niciodata, acum imi erau extrem de clare. Sistemul locomotor il stiam si nu citisem niciodata lectiile. Il aveam insa in programa de concurs. Cunosteam fiecare os si fiecare muschi, fiecare vas de singe ce brazdeaza trupul uman. Simteam ca stiu tot, chiar si lectiile din anii trecuti.

     

      "O sa-i fac praf pe toti!", mi-am zis, si o exaltare inexplicabila m-a cuprins. Incercam totusi sa fac o legatura cu ce se intimplase, insa nu intelegeam nimic. Imi aminteam c-am plecat sa ud buretele, dar cind ajunsesem inapoi? Si cind adormisem? Ori daca adormisem.

     

      Am deschis cartea si am aranjat foile cazute pe jos. La lectia cu tiroida aparea un gol imens pe foaie. Lipsea poza unde era reprezentata glanda. Pagina era patata cu ceva rosu. Imi aminteam perfect acum. Totul fusese aievea. Sii am ramas cu ochii fixati pe scheletul care parea ca se misca.

© Copyright Laura Nica
Nota :    Mentiune la Zilele Clubului UNESCO "Quasar"
Sursa :   Obiectiv
Comentarii (1)  
bodo
Marţi, 22 Iulie 2008, ora 19:27

o imagine suprarealista si halucinant prin intamplarile mentale care se petrec, scrisa asa de bine incat te face sa citesti pana la capat si sa vezi ce se intampla. Un text foarte reusit scris intr-un stil alert, care place

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online