evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fotografii  -  Nick  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Vrăjitorul  -  Apocalipsa  -  Conştiinţa lui Uezen  -  În noapte  -  În tren  -  Avatarul  -  Orb  -  Luminile oraşului XXIII  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Aici şi acum  -  Rochia străvezie  -  Contrapaganda  -  Submarinul Roşu  -  Enigma de cristal  -  Călătoria unui artist...  -  Luminile oraşului XXIX  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Din vitrină  -  Poză de buletin  -  Kamikaze  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Drumul spre (II)  -  Mamal - Beciul  -  ªarpele de aramă (I)  -  Muzeu Apocaliptic  -  Experienţă pecuniară  -  Sharia (fragment)  -  Calul cruciatului  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Lumea de sus  -  Ultima eclipsă (II)  -  Big Bang Boo  -  Soldatul  -  Jocul  -  Casa galbenă  -  O Poveste (?) modernă  -  Piatra  -  Fragmentalism  -  Luminile oraşului XXI  -  Gondolierul  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Lacul negru  -  De o sută de ori Adrian  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Coana mare se mărită


O lumânare pentru mama !

Emma Brad



Publicat Marţi, 31 Mai 2005, ora 20:03

      Vântul sufla puternic, agitându-se în toate partile.
      Gerul pictase flori de cristal pe geamurile aburite în spatele carora domnea o liniste cumplita.
      Femeia îngenunchease la marginea patului, sarutând mâna cadaverica a mamei.
      Batrâna trecuse în lumea celor drepti cu doua zile în urma, iar fiica ei o veghease.
      Nici o lumânare nu calauzea drumul batrânei în lumea de dincolo, iar pâna la pensie mai erau aproape doua saptamâni.
      Victorita stia ca nu o va putea ascunde atâta amar de vreme. Trebuia sa ceara ajutorul vecinilor si sa anunte autoritatile, dar înainte trebuia sa aprinda o lumânare pentru mama.
      Se uita la ceas. Era putin trecut de orele 16:00.
      E înca devreme, îsi zise încaltând ghetele jerpelite. Îmbraca doua rânduri de haine, înfasurând o basma de lâna peste fesul gaurit.
     
      Vântul o lovea în fata, iar ea se sprijini sa nu cada. Bine ca încaltase o pereche de ciorapi rupti peste ghete.
      Dupa un timp autobuzul opri în statie.
      Ceilalti calatori se îndepartau din preajma ei, dar acest lucru nu o mai supara de mult. I se întamplase atât de des în ultimii doi ani încât îi întelegea.
      Adevarul era ca si ea se suporta cu greu.
      Se nascuse cu o malformatie la picioare, acestea fiind mult prea scurte.
      Mama ei, cândva medic cardiolog, încercase în mod repetat sa o ajute, dar eforturile ei fusesera zadarnice. Tatal le parasise tocmai pentru acest handicap al ei, dar mai întâi încercase sa-si convinga sotia sa abandoneze copilul.
      Mama o crescuse singura, suportând batjocura si rautatile celor din jur.
      Cât fusese copil oamenii o privisera cu mila, ca adult însa, aceiasi ochi o priveau cu scârba. Dar se obisnuise.
      Acum Victorita primea pensie de la stat si asta numai datorita eforturilor mamei. Cu pensia de handicapat si cea a mamei nu reuseau însa sa supravietuiasca decent. De când batrâna paralizase, jumatate din bani îi dadeau pe medicamente, iar cealalalta jumatate abia le ajungea sa plateasca darile catre stat.
     
      Autobuzul opri în statie, iar ea coborî încet, atenta la fiecare treapta.
      Alunecusul format îi îngreuna mersul, noroc însa ca biserica era aproape.
      - Ce face maica'ta? o întreba nea Ion de cum o vazu.
      Ea îl privi trist asa cum îl privise de fiecare data.
      - Doarme! izbuti sa sopteasca înecându-si lacrimile.
      Se aseza apoi pe una din treptele de la intrarea în biserica. Alaturi de ea zacea o cutie goala de la o conserva.
      Erau patru cersetori pe scarile bisericii, unul mai amarât ca altul.
      Putinii credinciosi de la acea ora târzie se opreau întrebandu-se ce si cui sa dea.
      - Nu ai venit de doua zile, zise baba Maria întinzându-i un covrig. Cred ca ti-e foame.
      Victorita nu ar fi luat nimic de la baba Maria care îsi crestea nepotii orfani împreuna cu mosul ei, cersind cu schimbul pe treptele bisericii.
      Azi însa îi era foarte foame. Musca cu pofta din covrigul înghetat .
      Usile bisericii se închideau la venirea întunericului.
      Era prea târziu sa se întoarca acasa.
      Se ghemui într-un colt mai ferit încercând sa se încalzeasca. Astepta sa se lumineze de ziua, sa-i ceara preotului o lumânare si sa fuga acasa la mama.
     
      Când se trezi era cald.
      O femeie în halat alb apasa butoanele unui aparat la care era conectata.
      - Repede! O pierdem!
      Victorita simti o caldura puternica, navalindu-i în sânge.
      Întinse mâna spre femeia în halat alb.
      - Te rog! O lumânare pentru mama!
     
      Femeia aprinse doua lumânari.
      Una pentru mama, cealalalta pentru fiica.
     

© Copyright Emma Brad
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online