evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Întâlnirea  -  Plasa pe jăratic  -  Rapsodia  -  Povestea trenului  -  Nu este prima dată  -  Puterea pereche  -  Cu preţul morţii  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Taina leului  -  Sender: High_Orbit_God  -  Luminile oraşului XXII  -  Punct. ªi atât  -  Concurenţă neleală  -  Al nouălea iad  -  Meduza (VI)  -  Café du Marcel  -  Andru  -  Câmpul de luptă  -  Norul de argint  -  Exterminatorul  -  Cursa  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Coana mare se mărită  -  Cadoul  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Masa de duminică  -  Vrăjitorul  -  Gustul libertăţii  -  Luminile oraşului VII  -  Mutare disciplinară  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Joia neagră  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Luminile oraşului XXXII  -  Depozit.03  -  Novo Homo Sapiens  -  Casa de la marginea pădurii  -  Valoare reziduală  -  Claviaturi  -  Altă Poveste(?) modernă  -  O lumânare pentru mama !  -  Pierduţi în ceaţă  -  Muribundul  -  Praf minune (III)  -  Conştientizarea  -  Decablat  -  Meduza (I)  -  Războiul lumilor  -  Toate celelalte popoare  -  Vatmanul - O pasiune


Dona

Dona
  Remus Eugen Frunză
ROV-27
Jocul libertăţii
varianta print

Remus Eugen Frunză



Publicat Duminică, 26 Iunie 2005, ora 09:26

      - O! Dona ce frumoasa esti astazi. Nu credeam ca ai sa te ostenesti atita pentru mine.
      - Si de ce nu ?
      - Stiu si eu, faptul ca ai fost plecata.
      - Dar tu m-ai asteptat.
      - Da, te-am asteptat... mult. Suspinind.
      - Atunci am venit.
      - E bine, chipul lui avea un zambet de multumire. Ma bucur.
      - Atunci si eu. Sunt aici pentru tine.
      - Iti multumesc.
      - Nu trebuie.
      - Stiu, dar totusi...iti multumesc.
      Tacere.
      - Vreu sa ma apropi, ma lasi? (El )
      - Da, se auzi scurt.
      - Aici e bine? ( El )
      - Da. ( Ea )
      Privindu-se in ochii.
      Tonul lui era poruncitor.
      - Ce crezi despre noi?
      - Ca... ne e bine.
      - Ce crezi despre mine? ( El )
      - Ca ai nevoie de mine.
      - Ce crezi despre tine? ( El )
      - Nimic.
      El inghiti in sec.
      Ea clipi.
      Tonul lui era curios.
      - Cum ne vezi peste un an?
      - La fel. ( Ea )
      - Dar peste doi?
      - La fel.
      - Dar peste o suta?
      - La fel.
      - E, ma tem ca nu. ( El )
      - Nu am uitat.
      - Stiu, si iti multumesc. (El )
     
      - Ieri am vrut sa ies. ( El )
      - Si ???
      - M-am razgandit. (El )
      - De ce?
      - Nu are sens.
      - ...( liniste ). ( Ea )
      - Te-am asteptat. ( El )
      - ... ( liniste ).
      - Si uite ca ai venit.
      - Mi-au zis m-ai devreme. ( Ea )
      - Si mie. ( El )
      - Eu am crezut. ( Ea )
      - Eu nu.Oftind. Dar am sperat.
      - ... ( liniste ). ( Ea )
     
      - Arati la fel, parca, dar ceva sigur e schimbat. Ma ajuti?
      - Parul. ( Ea )
      - Da, coafura. Capul se misca aprobator.
      - Ti-e mai bine ? ( El )
      - Asa mi-au zis.
      - Atunci asa e. ( El )
      El inghiti in sec.
      Ea clipi.
      - Pot sa ma apropi?
      - Da.
      - Aici e bine?
      - Da.
      Se priveau in ochii de minute bune…., fara nici un gest ea , il chema, iar el , fara nici un gest , o sorbea din priviri . Contemplarea la ea era un refugiu agonizant de sublim, iar el gusta fiecare tortura a bataii inimii sale. Suflarea ei ii incalzea fruntea iar, oftatul lui ii mangaia linia gatului, si, cateodata, cele doua sufluri se intalneau intre ei, in acel spatiu milimetric ce ii despartea.
      Sarutul ce lua nastere intre ei era cea mai “ adevarata “ simulare ce putea fi reprodusa intre o pereche de buze calde, umane, din carne, si o pereche de buze calde din policarbon.
      Cat despre… nodul din gatul lui, acesta , era garantia “ realitatii “ dorita de ei.
      Dona , avea o privire stearsa, plina de expresie artificiala, un zambet discret si o sclipire in ochi imitata cu mare maiestrie de inginerii laboratoarelor Companiei de Roboti. Ieri a venit la ei cu doleanta de a primi o podoaba capilara noua. Ei au primit-o, i-au oferit un catalog….si ea a ales.
      Dona nu este decat perfecta, in felul ei , dornica sa fie tot mai fidela in rolul ce ii fusese programat. De femeie... de femeie ideala. Pentru el cel putin….
     

© Copyright Remus Eugen Frunză
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online