evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Aripile din cer  -  Jocul Zeilor (I)  -  În căutarea zborului  -  Poveste cu un zmeu  -  Planeta ascunsă  -  Melodia care nu se aude  -  Melcul  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Luminile oraşului VII  -  Striptease  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Resacul Timpului  -  Ion cel fericit  -  Luminile oraşului XXIII  -  Plastic  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Metastază  -  Poetul cerşetor  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Visul  -  Marea Neagră. Iulie  -  Depozit.03  -  Locul pierdut  -  Păsări de pradă  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Din vitrină  -  Luminile oraşului X  -  Un pahar de vin  -  Înger în oglindă  -  Program de criză  -  Interferenţe  -  Omul apropiat  -  Psihopatul  -  Factorul "Haos"  -  Criminali Umanitari  -  K  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Între ziduri  -  Luminile oraşului XXVIII  -  De o sută de ori Adrian  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Sfântul  -  Luminile oraşului XXV  -  Aer  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Dona  -  Legendele Căutării (II)  -  Cărăușul


Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui

Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui
  Emma Brad
Am văzut pământul făcut ghem
Al doişpelea ceas
Nimic mai fals, nimic mai adevărat
ªtii
Poezie cu parfum de naftalină
varianta print

Emma Brad



Publicat Duminică, 3 Iulie 2005, ora 18:41

      Este asa micut si slabut, imi zic privind copilul cu aere de barbat ce încearca sa impresioneze.

      Îsi baga mâinile în buzunarul pantalonilor si, privindu-ma serios, zise:

      - Ce sa-ti spun! Esti doar o balena si înca una handicapata si muritoare de foame.

      - Vezi, zic eu fixându-l cu privirea. Acum stiu si de ce te iubesc.

      E doar un copil rasfatat caruia îi place sa fie tot timpul în centrul atentiei, chiar daca asta îl face sa fie ridicol. E un tip inteligent, putin trecut de 20 de ani pe care soarta l-a aruncat în mijlocul junglei secolului XXI. Are o slabiciune pentru propria lui inteligenta si nu scapa nici un prilej de a demonstra cât e el de întelept.

     

      Îsi aprinse tigara, urmarind cu privirea nemiscata soarele ce disparea în spatele zgârie-norilor citadini.

      Ochii, cu licarul ironic-amuzant, aveau o culoare frumoasa.

      Dr. E. strânse zeflemitor din buze.

      Era dezamagit ca ziua se sfârsise atât de repede. Îsi întoarse privirile spre mine si zise pe un ton întepat:

      - Ce te uiti asa?

      Zâmbetul lui mefistofelic începuse sa ma streseze.

      Îndârjit, îsi împreuna sprâncenele si tonul vocii capata autoritate. Acest lucru era si mai stresant.

      Îl ascultam depanând povesti. Îi placea sa vorbeasca în rime si pot spune ca se descurca binisor. Pacat însa ca uneori lasa impresia unui dezechilibrat mintal. Sau poate era doar complexat de stilul de viata pe care era nevoit sa-l duca. Acesta era si motivul pentru care îl acceptam în preajma mea, desi uneori era de-a dreptul insuportabil.

      Acum spunea ceva despre luptatorii japonezi si despre onoarea samurailor. Nu întelegeam foarte bine daca vorbea despre sinucidere prin harachiri, asa cum se obisnuia, sau daca facea o aluzie subtila la intelect.

      Când a terminat, îsi sterse obrazul spalat de o lacrima cu manseta camasii.

      Era târziu.

      Noaptea îsi intra în drepturi, iar pe trotuare nu mai eram decât noi.

      Ochii i se aprinsera a speranta. Tacu o clipa cazut pe gânduri.

      - Te-am dat gata, nu-i asa? ma întreba privindu-ma insistent. Sunt cel mai bun, iar tu stii.

      Am clatinat afirmativ din cap, zâmbindu-i. Nu vroiam sa-l vad trist. Era pacat.

      Îmi zâmbi si el. Parea multumit.

      Apoi se întoarse brusc, îndepartându-se fara a-si lua ramas bun.

      Îl priveam cum se îndeparta, cu mâinile în buzunare, fluierând în ritmul ultimului hit al lui Guta.

      Apoi se opri, aplecându-se si ridicând capacul canalului de pe strada pe care locuiam. Începu sa coboare încet, fara sa se grabeasca, pâna disparu de tot.

      ( II )

      Poetul Soarelui

     

      Plaja era aproape pustie.

      Nisipul înca fierbinte îi gâdila talpile grabindu-i pasii. Maidanezul îl urma tacut la doar un metru distanta.

      Se apropie de tarm tragând puternic în piept aerul sarat si umed. Hipnotizat de nemarginirea marii, se întinse pe nisipul fierbinte meditând.

      Simtea briza racoroasa, venind din larg si strabatând vazduhul. Micul tovaras de drum se lungi la picioarele lui cu urechile pleostite de caldura si limba de un cot, insensibil la frumusetile naturii.

      Perechi de îndragostiti se plimbau pe faleza absorbiti de apusul salbatic al soarelui. Razele lui palide clipoceau vesel în valurile înspumate ce se spargeau în nisipul stralucitor.

      Simtind nevoia sa se întoarca printre oameni, respira adânc revenindu-si din starea de euforie în care cazuse. Câinele sari pe labele dinainte gata de drum.

      Poetul cuprinse avid cu privirile dansul ciudat al pescarusilor. Ţipatul lor sfâsia gândurile lui dar, ridicând nepasator din umerii goi, se gândi la un loc izolat capabil sa-i ofere adapost.

     

      Sub arsita zilei sutele de turisti roiau în jurul halbelor de bere ca ursul la miere.

      Fata i se umplu de transpiratie, iar mâinile si picioarele îi provocau mâncarimi în urma atacului nocturn al miilor de tântari pe care-i hranise.

      Îsi aprinse o tigara, vârându-si picioarele în apa calda. Fundul marii era tare, placut la atingerea talpilor obosite.

      Privi arogant multimea de corpuri goale ce se rasfatau pe nisipul fierbinte si mormai ceva nedeslusit.

      Îi era ciuda.

      Maidanezul adulmeca aerul cald, gudurându-se pe lânga picioarele lui. Apoi scheuna prelung, semn ca foamea devenise insuportabila.

      Si lui îi era foame.

      Dintr-o data toata aroganta lui disparu. Era doar un copil cu aere de barbat.

     

      Zeci de restaurante aglomerate, din care rasunau frânturi de manele si voci galagioase, se întindeau de-a lungul plajei.

      Ziua se scurgea încet, iar soarele torid obliga turistii sa încerce tot mai des racoarea marii.

      Mirosul de carne fripta îi gâdila narile prevestind un razboi intestinal cum nu mai avusese demult.

      Cuprinse dintr-o privire plaja, cautând un loc cât mai comercial si îsi pregati chitara.

      Concertul solo pe care îl oferea lumii, ori de câte ori foamea îi dadea brânci, il transforma într-un om fericit.

      Îsi cânta propriile versuri pe melodii vechi si celebre. Versurile lui faceau impresie asupra celor ce se opreau sa-l asculte. Avea o voce puternica si impunatoare.

      Interpreta doua melodii, apoi se opri asteptând reactia celor ce se adunasera în jurul lui.

      Urmara câteva momente de liniste.

      - Bravo! razbatu o voce feminina din multime.

      Poetul nu schita nici un gest. Femeia se îndrepta spre el. Îl privi adânc în ochi apoi îi atinse buzele cu vârful degetelor.

      - Ai o voce minunata, zise femeia, iar buzele ei se lipira de obrazul rosu al poetului.

      Un ropot de aplauze sparse tacerea apasatoare, iar poetul îsi pleca fruntea în pamânt.

      Oamenii pareau impresionati de prestatia tânarului artist. În jurul lui începuse sa ploua cu bancnote.

      Femeia începu sa se târasca în genunchi adunând banii sub ochii îngroziti ai poetului. Apoi se ridica brusc si, luându-i mâna, îi îndesa bancnotele în palma.

     

      Grupul de oameni se risipise.

      Îsi aprinse o tigara zâmbind trist. Era constient ca viata dezordonata îi distrugea nervii si se întreba cum putea depasi aceasta stare.

      Se repezi în cabina telefonica din apropiere si începu sa povesteasca repezit peripetiile de la malul marii.

      - Spui niste chestii care îmi dau dureri de cap, zisei eu râzând.

      Chipul i se schimonosi, iar din ochii lui verzi se scursera doua lacrimi sarate ca briza marii.

     

      - va urma -

© Copyright Emma Brad
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online