evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Parte din mintea ta  -  Drumul care nu se vede  -  Submarinul Roşu  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Înger în oglindă  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Norul de argint  -  Experimentul  -  Coconul  -  Drum fără întoarcere  -  Îndelunga aşteptare  -  Sexibon  -  Follow-Me  -  Descoperirea  -  Arta fugii în cinci acte  -  Alertă !  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Unii îmi zic Charon...  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Felix II  -  Inelul de platină  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Ghavany  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Renaşterea...  -  Epsilon  -  Rapsodia  -  Visul  -  Liber arbitru  -  Înălţarea  -  Sub nori  -  Experimentul  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Oglinda  -  Jocul Zeilor (I)  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Servisul Auto  -  Umbrele nopţii  -  Sfârşitul lunii  -  Pescarul la apus  -  Viola  -  Pasomii  -  “Virusul”  -  Muza  -  Penato e căutat de prieteni  -  Claviaturi  -  Comando Fox  -  Oglinda îngerilor  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber


Fără doar şi poate

Fără doar şi poate
  Ana Veronica Mircea
The Hell
Coincidence
Behind the scenes
Dear God!
Ucid
varianta print

Ana Veronica Mircea



Publicat Duminică, 10 Iulie 2005, ora 21:48

      - Noi de ce n-am murit? De ce numai noi n-am murit? De ce?

     

      El nu-i raspunde. Nu i-a raspuns niciodata.

     

      Dar ea intreaba in fiecare zi - si au trecut de atunci mai bine de o mie de zile. Poate ca nici nu-l intreaba pe el. Poate ca se intreaba pe sine insasi. Sau poate ca cere socoteala. Ea stie cui. Poate se asteapta sa-i raspunda Dumnezeu... sau macar dracu.

     

      - Atita lume avea buncar in loc de pivnita, continua ea sa flecareasca. Sa fi fost al nostru cel mai rezistent? Sa fi fost noi singurii care s-au adapostit in... clipa aia?

     

      El ridica din umeri, plictisit. Ce are-n cap nevasta lui?

     

      A uitat ca totul nu s-a petrecut in vreme de pace, ba chiar intr-o vreme cind, pretutindeni, se trimbita, sus si tare, ca toate tensiunile fusesera eliminate?!

     

      ... Ei, e drept ca multi aveau buncare construite inainte de a fi fost dezmintite - temeinic, cu argumente peste argumente si dovezi peste dovezi - numeroasele zvonuri despre armamentul nuclear al unor grupari teroriste. E drept si ca erau citiva paranoici care continuau sa foloseasca adaposturile alea ultrablindate drept dormitoare!

     

      Dar cine se vira in buncar ziua-n amiaza mare? Doar ei doi - din pura fantezie. Ea a sustinea ca e cel mai simplu mod de a face dragoste - departe de lumea dezlantuita -, ca simte ca asa trebuie conceput primul lor copil... Iar el a intrat in joc si...

     

      ... Si, tocmai atunci, lumea s-a dezlantuit... Nu, nu lumea. Oamenii... Un om, poate ca a fost unul singur - un... nemernic! Poate vreun fanatic care a murit convins c-a mintuit toata suflarea, tirind-o dupa el in paradis...

     

      N-au aflat exact ce, cum, de ce s-a intimplat... Vreo doua zile au mai prins un post de radio de undeva, din China... aia se chinuiau sa emita in mai multe limbi, dar se pare ca supravietuisera doar niste indivizi, care, in afara de a lor, le vorbeau prost pe toate. si erau confuzi, derutati, mai degraba cereau informatii in loc sa le ofere si pomeneau iarna nucleara aproape in fiecare fraza. si se tot certau, zbierau mereu unii la altii. Probabil ca s-au omorit intre ei. Cert e ca s-a instaurat linistea. Pe toate frecventele. Si Internetul era inaccesibil. Au presupus ca toate serverele cazusera, fiindca pe ecran nu aparea decit dezamagitorul "The page cannot be displayed", urmat de sfaturi ce se dovedeau inutile.

     

      Nici statia de emisie-receptie nu le-a fost de folos. N-au reusit sa dea peste nimeni, nu i-a cautat nimeni, desi, de atunci, e deschisa zi si noapte, fiindca rezerva lor de baterii e la fel de fabuloasa ca si cea de conserve - din fericire, n-au apucat sa le doneze organizatiei care stringea ajutoare pentru supravietuitorii ultimului cutremur catastrofal din lumea a treia.

     

      ... Si ea a ramas insarcinata. Copilul - o fetita - a avut doua capete si, cu toate ca a supt mult si cu pofta, la doua tite odata, a murit subit dupa sase zile. Pe urma ea a pierdut o sarcina, pe urma a fost baiatul nascut mort, cu trei picioare si o singura mina...

     

      Nici unul din ei nu pricepe de ce au conceput monstri. El a ingrijit-o si a mosit-o cu dragoste si devotament - acum nu ii e numai sotie, ii e si singura pacienta... Iar in buncar nivelul radiatiilor era si este absolut normal, mincarea si apa nu sunt infestate...

     

      Dar ea e incapatinata, acum e gravida din nou, nu vrea sa avorteze, tot spera ca va fi o a doua Eva, mama omenirii renascute...

     

      - Omenirea..., se pomeneste el vorbind. Gata, nu mai exista!... Noi, oamenii, ne-am distrus lumea si am reusit sa pierim odata cu ea!

     

      - Noi, oamenii, ne-am distrus lumea... il maimutareste ea. si zimbeste acru, in coltul buzelor, reamintindu-si de cite ori a fost data deoparte, de cite ori a fost subapreciata, numai si numai fiindca nu era barbat... Ce tot spui? De la izgonirea din Rai, de cind Dumnezeu a blestemat femeile sa va fie supuse, lumea nu e a oamenilor. E a barbatilor! Voi ati condus-o cu orgoliu si cu miinile-nclestate de arme. Voi ati distrus-o! E pacatul vostru! Doar al vostru, intelegi?

     

      El nu-i raspunde.

     

      ... Rai... Raiul... Cuvintul asta ii umple mintea, isi pierde sensul pentru a capata un altul, din care tot ce fusese abstract a disparut, si care il nauceste, il copleseste, il azvirle printre amintiri pe care nu si le stia: gradina plina de miresme, pomul din mijloc, sarpele, femeia, fructul, vocea Domnului, rusinea...

     

      - ... Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mincat, spune intr-un tirziu, cu privirea ratacita, avind senzatia ca repeta vorbe pe care le-a mai rostit... intr-un timp uitat, intr-o lume pierduta... si adauga, cu ochii tulburi atintiti asupra nevestei sale infricosate: Atunci am dat vina pe tine, pe os din oasele mele si pe carne din carnea mea... Acum e rindul tau sa ma-nvinovatesti...

     

      Ea e gata sa plinga.

     

      - Ai innebunit?! Asta-mi mai lipsea, vai de zilele mele!

     

      Apoi isi duce, brusc, mina la pintec - si el are impresia ca vede aratarea care se misca pentru prima data, ca-i desluseste coada... si coarnele... si geme:

     

      - Zilele tale s-au dus! si ale mele! Suntem morti, fara doar si poate... Suntem Adam si Eva, fara doar si poate... si asta nu e viata noastra, ci osinda...

     

      imboldita de groaza, ea isi face cruce.

     

      si statia de emisie-receptie tuseste, piriie... si ea se inchina din nou, acum imboldita de speranta...

     

      - ... fara doar si poate! completeaza, sacadat, o voce hirsiita - metal zgiriind metal. Pe urma ride. Hohoteste stirnind ecouri neasteptate, stranii, diavolesti...

     

      Ride si barbatul. Ride ca un smintit.

     

      - Cine-i nebun?!... Ai auzit? Ne-a vorbit Dracu, fara doar si poate! Suntem in mina lui. in iad! Ai priceput?

     

      - In iad?! urla femeia. Eu, in iad?!... Dar de ce, Doamne?!... De data asta, Doamne, doar el... El a distrus, eu n-am gresit. Tu, Doamne, l-ai menit sa-mi fie cap. El, capul, a gresit!

     

      Barbatul o priveste ca pe o napirca. Pe urma ride iar, si alte risete ii tin isonul, pitigaiate si din ce in ce mai multe, de parca in fiecare ungher s-ar veseli, ascuns vederii, cite un sobor de demoni maruntei...

     

      Dar ei nu-i pasa. Ea implora, cu ochi inaltati spre cerul pe care vrea sa spere ca il va mai privi cindva:

     

      - Doamne, mai da-mi o sansa! Mai faureste-o lume, si lasa-ma pe mine sa-i fiu cap!

     

      si da sa se inchine iar. Dar mina ei isi pierde vlaga si crucea i se fringe cind o alta voce - blinda, neomeneste blinda - spune:

     

      - Ei...! Fara doar si poate, asta n-am s-o fac...

© Copyright Ana Veronica Mircea
Sursa :   Obiectiv
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online