evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul  -  Macii  -  Luminile oraşului  -  Circ  -  Călătoria unui artist...  -  Metastază  -  Taina leului  -  Meduza (III)  -  Scrisoarea  -  Întreg  -  Război obişnuit  -  Lumina neagră  -  Virus de sticlă  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Acolo sus, vulbul  -  Străinul  -  Înger în oglindă  -  Aer  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Dincolo de evoluţie  -  Arma secretă  -  Evadare din Paradis  -  Striptease  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Luminile oraşului XXXII  -  Între două lumi  -  Panica  -  Halta părăsită  -  Catedrala  -  Epsilon  -  Decablat  -  Citadela Asociaţiei  -  Meditaţie  -  Uezen  -  Nopţi albe, zile negre  -  Proză scurtă  -  Puroi II  -  Visul demiurgului  -  O nouă zi  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Ceasul voinicului  -  Luminile oraşului IV  -  Engel  -  ªarpele de aramă (I)  -  Aura urii  -  Eu şi Cu Mine  -  Solilocviu  -  Sexibon  -  Povestea unui ceas  -  Alfa şi Omega


Visul demiurgului

Andreea Popa-Merticaru



Publicat Duminică, 31 Iulie 2005, ora 21:44

      Viseaza la planeta lui cea albastra. Trebuia sa fie albastra, invaluita intr-un alburiu pufos care o face si mai misterioasa. Despica albul pufos si priveste in jos la mica lui lume de dedesupt. De jos urca spre el o caldura placuta; planeta lui traieste si pe ea locuiesc fiinte mititele si agitate care inalta peste tot gurguie in care se adapostesc. E mindru de ele, au construit o multime de chestii de ieri pina azi. Se pare ca invata singure sa se descurce.
      -Gata, ajunge!
      O voce rasuna in visul lui darimind o seama de gurguie si amestecind albastrul cu alb. Fiintele dintr-o parte de lume intra in panica, se arunca unele peste altele, cad, unele se ridica, altele nu.E un haos pe mica lui planeta si Copilul e trist.
      Paraseste visul in graba.
      Tatal se intoarce la locul lui bombanind pentru sine.
      -De cite ori nu i-am spus sa lase prostiile si sa nu mai viseze!
      Tatal stie demult ca Copilul viseaza cu ochii deschisi si, ce e mai grav, ca isi insufleteste visele. De cind era mic el a inceput sa construiasca un vis, mereu acelasi: o planeta albastra. Pe masura ce Fiul sau crestea, visul crestea cu el si o legatura stranie se crea intre creator si vis. Tatal simtea ca visul il va acapara si ca dragostea Fiului lui pentru lumea albastra il va ucide.
      Tatal ofteaza. Putea sa intre chiar acum in lumea Copilului si sa strice visul, sa il readuca la ceea ce era de fapt: o efemeritate insa nu putea sa strice ceva viu, era peste legea firii pe care el insusi o crease demult-detot. Era prizonierul propriilor lui legi si ceea ce il intrista peste masura era ca Fiul lui va cadea victima legilor firii. Singura speranta a Tatalui era ca Fiul lui isi va da seama ca era inutil sa isi inzestre visul cu atitea sperante si va uita lumea albastra. Odata abandonata aceasta lume obscura nu va evolua, va intra treptat in anonimat si uitare. Uitarea va aduce moartea si, fara flacara imaginatiei Copilului, visul va muri in el insusi.
      Tatal intinse mana spre visul Copilului. Micuta lume albastra pulsa linistita sub invelisul ei fragil si alb. Putea sa o spulbere cu o suflare iar Fiul lui ar fi ramas numai al lui asa cum fusese dintr-un inceput.
      -E-Den, se numeste E-Den…-il auzi pe copil soptind aproape de inima lui.
      Pe el il iubea Tatal mai mult decat pe el insusi, cu lume a lui albastra cu tot. Ii atinse ochii cu mina si se intoarse zimbind catre el.

© Copyright Andreea Popa-Merticaru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online