evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Îndelunga aşteptare  -  Epsilon  -  Striptease  -  Caseta pirografiată  -  Poză de buletin  -  Children of mine  -  Înger în oglindă  -  Asaltul  -  Poveste cu un zmeu  -  Jocul Zeilor (III)  -  Elegie pentru Jeromed  -  Luminile oraşului  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Poveste cu un cui  -  Chat Room  -  Portiţa  -  Iza  -  Cincizeci  -  Macii  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Regele animalelor  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Necunoscutul intrigant  -  Luminile oraşului XIV  -  Circ  -  Rochia străvezie  -  Meduza (VII)  -  Misiunea  -  În vizită la psihiatru  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Gondolierul  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Puroi II  -  Arma secretă  -  Alfa şi Omega  -  Anul 10000  -  Supravieţuitorul  -  Geneza  -  Himera  -  Întunericul de dincolo  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Apocalipsa  -  Echilibrul  -  Luminile oraşului XXXI  -  Recreaţia  -  Fortul  -  Lecţie de Umanitate !?


Petrecerea

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Joi, 12 Decembrie 2002, ora 10:05

      Madam Brizard? O nebuna! Facea vraji, frantuzoaica. O stiam eu, nu putea sa ma duca cu zaharelul. Am savurat sampania cu un soi de evlavie. Sigur ca m-am bucurat sa fiu invitat la o asemenea intilnire mondena! Madam Brizard m-a prezentat tuturor, arborind o expresie usor malitioasa. Dar parca nu auzisera de mine! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi insa, o tartina cu caviar mi-a redat buna dispozitie. In fond, de ce-ar fi trebuit oare sa ma cunoasca batrina domnisoara batrina care tinea in brate un motan falcos, maroniu si uricios? De ce ar fi trebuit sa auda de mine junele plin de cosuri care golea pahar dupa pahar, ascuns dupa un stilp impodobit cu ghirlande de flori exotice? Si totusi, ar fi trebuit sa ma stie... Eu eram tipul care mincase saisprezece pahare de cristal in mai putin de un minut, la concursul mincaciosilor organizat de Consiliul Municipal. Eu statusem sub apa mai bine de cinci minute fara oxigen. Eu ma catarasem pe hotelul "Central" si tot eu dadusem gata un tort de peste o suta de kilograme. Eram cineva, nu?!

      Dar nu. Infulecau cu totii, rideau, isi dadeau coate, vorbeau in gura mare, se clatinau ametiti, se ciocneau unii de altii. In mod curios, vorbeau despre Primul Razboi Mondial. La inceput, n-am indraznit sa o trag de limba pe madam Brizard. Dar, in cele din urma, am prins-o in bucatarie intre doua cafele. Am somat-o. Am amenintat-o. Ea m-a batut usurel pe obraz. Prostutule, n-ai inteles inca?! Si a scos dintr-un sertar un album de fotografii. Toate ingalbenite. Am ramas cu gura cascata, mi s-a taiat rasuflarea. E o ocazie unica, scumpule! Oamenii astia au inviat doar pentru citeva ceasuri, mi-a soptit madam Brizard aruncind bucatele de zahar intr-un bol de sticla. Nu e nemaipomenit?! Iar tu esti martorul meu principal. Si s-a dus in sufragerie, sa imparta cafeaua si sa flecareasca, nebuna. M-am spalat pe fata, am luat o aspirina. Mi-am aprins o tigara. As fi putut telefona la politie. As fi putut anunta presa. Se intimpla ceva senzational. I-am recunoscut pe toti in fotografiile din album. Un capitan de cavalerie. Un functionar de la Primarie. O actrita. Un profesor de muzica. Un pictor. Un comerciant de sapunuri fine. Un macelar. Un preot. Un poet. Si chiar o doamna plina de voaluri despre care se vorbea ca ar fi inrudita cu familia regala! Eram ametit. Dintr-o data, iata, oamenii altor vremuri stateau la taclale in casa lui madam Brizard. Oh, daca ar fi aflat politia, sigur i-ar fi ridicat cetatenia! Mda, nu puteam sa-i fac chiar eu una ca asta...

      - Pareti cam singur, mi-a spus la ureche capitanul de cavalerie. N-o cunoasteti pe domnisoara de colo?! E adorabila!

      - Ce parere aveti despre spectacolul de aseara? mi-a gingurit drept in fata, luindu-ma cu asalt, actrita Leonora. Nu v-am mai vazut prin oraselul nostru. Sa nu-mi spuneti ca sinteti vreun print care umbla incognito prin tara?! Am auzit ca e la moda. Trebuie sa fie mare plictiseala la curte!

      - Va confund sau sinteti cu adevarat fratele domnului Pompiliu Pompilian, vestitul fabricant de salamuri?! Oh, imi pare tare bine sa va cunosc! Nu negati! V-am recunoscut! mi-a strigat macelarul, improscindu-ma cu saliva. Domnule, imi scot palaria! Daca n-as fi pierdut banii intr-o foarte proasta afacere cu luminari, anul trecut, mi-as fi deschis si eu o fabricuta. Pe onoarea mea!

      - Domnule, dadaismul e in contra culturii romane! m-a atacat frontal poetul Lambru. Spune si dumneata! Eu, care sa stii, nu sint un traditionalist sadea, nu sint un impatimit al plaiurilor smaltuite cu flori, dar nu pot sa nu vaz stricarea propusa de...

      Am dat sa urc scarile, obosit. Madam Brizard m-a prins de mineca, m-a tras in biblioteca. Mi-a turnat sampanie. Ne-am certat la cutite. I-am spus pe sleau ca nu-mi pasa de vrajile ei. Ce-ar fi vrut?! Avea de gind sa participe la Congresul Mondial al Vrajitorilor, la Toronto, in iulie. Trebuie sa recunosti, Terente, ca e una din vrajitoriile mele cele mai teribile. O sa iau Marele Premiu. Voi fi primita in Consiliul Secret. Iar tu esti martorul meu. Naiva, madam Brizard! Chiar credea ce spunea?! Cum se mai chinuise sa-i aduca din morti pe cei care rideau in hohote in sufragerie! Isi pierduse zeci de nopti amestecind zemuri in oalele ei de tuci. Si pentru ce?! Oh, trebuia sa-mi fi dat seama de mult. Madam Brizard visa sa conduca lumea. E un guvern secret, sa stii! Sint doar sapte oameni care conduc treburile planetei. Ei, si?! Nu-mi pasa. Nici ca Pamintul ar fi gol pe dinauntru. Nici ca Luna ar fi un satelit artificial. Nici ca furnicile vin de pe planeta Gamma. Nici ca John Bull din Texas putea citi gindurile unui prieten de-al lui aflat la o mie de kilometri distanta. Nici ca Boris Ivanovici din Moscova putea influenta cimpul magnetic al unui crucisator. Iar furnicile?! Fara indoiala, extraterestre! Umblau peste tot. Sapau galerii. Era putreda casa. Madam Brizard se plingea mai tot timpul. Petitii, reclamatii, audiente. In final, otrava. Presarata cu grija in toate cotloanele.

      - Furnicile? m-a intrebat capitanul de cavalerie. Nu vorbiti serios, domnule! Sint neinsemnate. Sa fi vazut insa ofensiva din aprilie...

      - Nu pot fi o problema furnicile astea, mi-a soptit actrita Leonora. Va faceti griji inutil. Mai bine-mi spuneti cum imi sta cu acest colier pe care mi l-a daruit Pompiliu Pompilian! Imi face ochi dulci de la o vreme. Semanati de minune cu el! M-a invitat intr-o calatorie la Istanbul. Si apoi, vrea sa ne petrecem toata vara pe Mediterana. Si-a cumparat un iaht...

      - Nu inteleg de ce nu apelati la profesorul Ionescu! s-a rastit la mine pictorul Bonifaciu. Am auzit ca e unul dintre urmasii lui Antipa. Intelegeti?! Ar putea avea un remediu... Furnicile mie nu mi se par atit de periculoase... Si nu cred ca pun in pericol civilizatia noastra... Sobolanii, da, pot deveni o problema... Dar furnicile?! Un moment, as mai vrea un pahar de sampanie... Doriti?!

      Morti dar vii. Smulsi din curgerea timpului de vrajile lui madam Brizard. Se miscau asemenea mie. Asudau. Chicoteau. Strigau:

      - Vine furtuna! A spus la radio!

      - O farima din soare se va prabusi peste noi!

      - Au fost masluite rezultatele la Academie!

      - Canalele noastre put, domnilor! O sa izbucneasca ciuma!

      - Este tot mai clar ca nemtii isi vor lua revansa!

      - Ultimul tango de la Paris a rupt gura emigrantilor rusi!

      - Cred ca Protopopescu era mai bun de ministru de finante decit Zamfirescu!

      - Magnetismul e la moda!

      Si cum oare as fi putut eu convinge Consiliul Secret al vrajitorilor ca madam Brizard facuse intr-adevar acea nemaipomenita vrajitorie?! Poate ca aveau sa ma supuna unor teste. Mai mult ca sigur, auzisem eu cite ceva. Sa mergi pe jeratic. Sa inghiti sabii. Sa te lupti cu demoni. Sa ucizi un scorpion dintr-o singura lovitura de pumn. Sa te iei la trinta cu oamenii-lilieci. Si cite si mai cite... Bun, dar ce aveam eu de cistigat?! A, madam Brizard era hotarita sa ma scuteasca de chirie pentru un an de zile. Mi-am facut eu niste socoteli. Mi se parea cam putin. Trebuia sa mai fac nazuri. Sau sa-i stric petrecerea. S-o am la mina cu ceva. Dar de ce ea si nu eu?! S-o ucid?! S-o ingrop in pivnita? Doar sa aflu tot ceea ce ma interesa despre congres si apoi, harst! Dar cum s-o omor? Ce oroare! Mi s-a facut greata! Am infulecat o lamiie intreaga. M-am blestemat. Mi-am facut cruce. I-am cerut iertare Domnului pentru gindurile ticaloase.

      - Nu vi se pare ca s-a lasat frigul? m-a intrebat actrita Leonora zgribulindu-se pe linga mine.

      - Ningeeee! urla capitanul de cavalerie.

      - Ce fenomen! se mira madam Brizard.

      Ah, ipocrita! Incurcase borcanele. Incurcase vrajile. Hei, ce avea de gind? S-a auzit o bubuitura. La vreo patru case mai incolo izbucni un incendiu. Cerul se crapa. Se auzi suierind un proiectil. O pasare gigantica trecu croncanind asurzitor. Rasari Luna.

      - E sfirsitul lumii! izbucni in plins doamna din familia regala.

      - Ne bate Dumnezeu de pacatosi ce sintem, spuse preotul, facindu-si semnul crucii.

      Madam Brizard, madam Brizard! Am strigat-o, pe un ton poruncitor. Am tras-o dupa mine in biblioteca. Du-i inapoi, fa ceva! Opreste vraja, gata, nu ti-a iesit. O sa intorci lumea pe dos. O sa se intimple o nenorocire. Ea, madam Brizard, n-a vrut in ruptul capului. A scos din congelator niste sticle de sampanie. A taiat felii de piine, a pus niste carne la gratar. M-a trimis dupa muraturi. N-ai tu treaba, mi-a soptit. Uneori se intimpla sa se deregleze... Stii... Mai gresesti o formula... Tortul... Sa nu uiti... Uite cutitul asta! Asa! Il tai frumos. Vezi sa ajunga la toata lumea. Nu ma pot opri tocmai acum, trebuie sa-i tin pina dimineata. Altfel nu-mi omologheaza vrajitoria. Intelegi?! Fii cuminte si asculta-ma. N-ai de ce sa te temi. Asupra ta nu are efect vraja. Poarta-te ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Ninsoarea se va potoli imediat. O sa iasa soarele. Ai sa vezi imediat. Stai locului! Nu te prosti. Vezi sa nu-ti dai in petec. Nu le povesti baliverne de-ale tale! Nu-i intereseaza extraterestrii, rachetele si cimpurile magnetice! Nu au habar de lasere si de Cartea Recordurilor!

      - Mi s-a desprins un deget! a urlat capitanul de cavalerie lasind singe pe tavan.

      Imi crapa pielea! a inceput sa racneasca macelarul, incercind sa se bandajeze cu o fisie rupta dintr-un cearsaf.

      - Nu mai vad! Nu mai vad! s-a pus pe tipat actrita Leonora.

      Madam Brizard, nebuno! Se descompuneau. Mureau a doua oara, sarmanii. Nu-i puteam ajuta. Ii intindeam pe rind, pe o sofa ori in cite un fotoliu. Le curgea singe din abundenta, pe nas, pe gura, din urechi. Madam Brizard se tot ascundea pe dupa mobile. Opreste vraja, nebuno! Nu voia. Plingea in hohote. Peretii se umplusera de funingine. Luminarile se sfirsisera.

      - Sa iesim!

      - Sa scapam!

      - Unde e usa?

      - Am fost inchisi!

      - In laturi!

      - Pe fereastra!

      - Aer! Nu mai avem aer...

      - Nu va mai miscati!

      - Sa spargem zidurile!

      - Atentie! S-a oprit ninsoarea!

      - Uite Lunaaaaa!

      - Ai vedenii, e un felinar!

      - Se aud tunurile!

      - Prostule, acum e pace!

      - Da, da, e vuiet de lupta!

      - Madam Brizard, adu sampanie!

      Erau prizonieri. Sampanie nu mai era. Se apropia dimineata. Erau gata, gata sa se intoarca in neant. Gata, gata sa reintre in fotografiile ingalbenite din care madam Brizard ii scosese cu descintecele ei. Aproape sa rasuflu usurat. Si-apoi, strigatul disperat al lui madam Brizard:

      - Capitanul vrea sa iasa!

      Se mosmondea la usa. I se zbirlise mustata. Lovea cu carimbul cizmei in lemnul inmuiat de singe. Plin de hotarire. Striga inversunat:

      - O sa ies! Vreau afara! Am inteles! Babatia asta ne-a dus de nas tot timpul!

      Cum sa-l las sa dea planul peste cap?! Cum sa-i dau drumul in lumea noastra?! Il astepta un calvar! Mass media! Politia! Serviciile secrete! Fiscul! Oamenii de stiinta! Opinia publica! Gata sa-i sara cu totii in circa! Sa-l scaneze! Sa-l masoare, sa-l cintareasca! Sa-i ia probe de singe, de sperma, de piele! Sa-l puna sa povesteasca! Sa-l intoarca pe toate fetele! Sa-l foloseasca in campania electorala! Sa-l bage in formol! Sa-l congeleze! Sa-l faca harcea-parcea!

      Buuuuuuuuum!

      Miros greu, de praf de pusca. Ceafa capitanului de cavalerie inrosindu-se brusc. El, batind aerul cu miinile. Prabusindu-se pe trepte, cu capul lovindu-se de un ghiveci de ipsos plin de muscate. Corp dezarticulat. Inert. Sfirsit.

      O flacara a izbucnit de sub tunica. Si, in doar citeva clipe, cadavrul s-a transformat in cenusa.

      - L-ai ucis! i-am suierat printre dinti lui madam Brizard.

      Nu stia ce sa faca cu pusca. Ma privea speriata. Era aproape ziua. Unul cite unul, musafirii ei de dincolo de moarte s-au preschimbat intr-un abur.

      - L-ai ucis!

      Ce sa spuna? Ar fi ajuns in strada capitanul. Ar fi ramas in viata. Ar fi inceput nebunia. De unde? Cine? Cind? Cum? De ce?

      - Plec! i-am zis scurt si mi-am facut valizele.

      Peste vreun ceas am ajuns la gara. Peronul era pustiu. Soarele, bolnav, tragea sa moara printre turlele bisericii din spatele garii. Seful de gara mi-a cerut o tigara. Am scos din valiza o sticla de sampanie pe care o furasem in timpul noptii. Am baut-o impreuna. Seful de gara a strivit o furnica, cu gheata lui murdara de pacura. A zis asa, intr-o doara:

      - De multe ori ma gindesc, domnule draga, ca furnicile astea ne vor supravietui...

     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online