science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lala  -  Oglinda  -  Luminile oraşului II  -  Capsula  -  Viziune  -  Luminile oraşului XV  -  Parte din mintea ta  -  În umbra deasă a realităţii  -  Vânzatorul  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Somnul  -  Cerc la persoana întâi  -  Interviul  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Copilul gheţii  -  Atalia  -  Mesajul  -  Detenţie  -  Conştientizarea  -  Alfa şi Omega  -  Lumea de sus  -  Chipul de pe Marte  -  K  -  Necunoscutul intrigant  -  Umbrele nopţii  -  Meduza (IX)  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Orb  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Război obişnuit  -  Halucinaţie  -  Taina leului  -  Înger în oglindă  -  Ulysse şi Hector  -  Transcendere  -  Curcubeul  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Accidentul  -  Rochia străvezie  -  Toate celelalte popoare  -  Poveste cu un zmeu  -  Puroi III  -  Ceasul voinicului  -  Vatmanul - Purificarea  -  Coconul  -  Călătoria unui artist...  -  Fălci însângerate  -  Începutul  -  Lunea Maniacilor  -  Arta fugii în cinci acte


ROV-27

Static, bezna, liniste.
  Remus Eugen Frunză
Dona
Jocul libertăţii
varianta print

Remus Eugen Frunză



Publicat Duminică, 4 Decembrie 2005, ora 15:34

      Static, bezna, liniste.

     

      Abisul mintii lui avea secole de tacere, avea secole de putere, avea secole de contemplare. Iar pentru el secolele erau milenii, zile uneori iar alteori ore. Totul era relativ, de la felul cum percepea timpul pina la felul cum percepea spatiul. El era stapin peste mintea lui, iar mintea stapina peste orice dimensiunea a lui. Atunci cind nu isi domina mintea, ea domina totu. O entitatea cu vointa proprie si scopuri personale. Ce nu putea fi coborita din zborul gindurilor, ce nu putea fi facuta sa doarma. Din cind in cind reflexe ale miinti apareu in manifestari sentimentale. Dar in nici un caz extreme ci doar aluzi palide la sentimente, mai mult in interior decit la suprafata. Exteriorizarea lor era inutila caci nimeni nu le putea vedea, auzi, mesajul lor nu ajungea la nimeni.

     

      In majoritatea cazurilor din lipsa de informatii exterioare, rationamentele erau din ce in ce mai abstracte. Ajungind sa abstractizeze insasi abstractizarile. Imagini si idei se succedau cu viteze fantastice, uneori, alteori linistea gindurilor era infricosatoare. Pentru el Starea exista din totdeauna… visul si gindul - impreuna. Dar parca tot pentru el, nu fusese. Parca cindva era alceva - ceva mai putin ermetic, ceva mai haotic, ceva mai altfel.

      Dar asta cind?...Si cum oare era posibil?

     

      Nu isi putea explica, nu gasea argumente in el - acuma. Dar poate mai incolo?

     

      Poate daca va cauta, daca va incerca. Era greu, o simtea. O simtea in fiecare fibra a fiintei lui, in fiecare particula ce vietuia, cu fiecare impuls neuronal.

     

      Si totusi de aceste lucruri nu era sigur, desi asa judeca, ca acesta era felul ce i-se parea firesc -" ca era o fiinta ".

     

      Nu isi vedea materia, nu se vedea pe sine, nu se putea atinge, nu se putea mirosi, auzi, ci doar imagina. Isi constientiza existenta, neindoindu-se sub nici o forma de a sa putere, de al sau adevar launtric...si totusi... nu avea argumente. El era precum acel lucru pe care il stii dar nu il poti dovedi, si care totusi este.

     

      Este?

     

      Este ce? Este cine?

     

      Intrebari care il blocau, care plamadeau un val de griji, de incertitudini, de dileme.

      Ce este?...Este ce?...Ce este?...Este ce?...Ce este? -doua cuvinte obsesive, care isi succedau ordinea in mintea lui. Parca astfel jucandu-se cu ele, in incercarea de a-le descoase, il vor lamuri. Dar de fapt ajungea de acolo de unde pornea...nicaieri.

     

      Stia ca este o forta, stia ca era capabil sa stapineasca concepte si sa lucreeze cu idei de tot felul, stia ca numai prin vointa, mintea putea face orice. Stia ca nu avea bariere si repetitii in manevre mentale, stia ca nu era inchis de propria personalitate, stia ca putea

      inventa un nou mod de a gindi la fiecare ideie. Stia ca era creativ la superlativ cit si un analizator perfect.

     

      Stia ca era singur....

     

      Dar...cine era el?

     

      Isi cauta numele...spera sa apara din orice clipa, parca ii statea pe buze, si totusi, nu putea pronunta, pentru ca nu isi amintea - daca cumva avea ce sa-si aminteasca. Isi imagina cum ar putea sa arate, daca avea o forma....si o forma ii aparea, mai intii in ceata si apoi mai clar. O forma lunguiata, doua miini, doua picioare, un cap. Judeca ca miinile erau pentru manevrarea celor din jur, dispozitive de manipulare, picioarele pentru deplasarea printre cele din jur, dispozitive de locomotie, iar capul, aceea protuberanta mica, pentru a simti cei in jur, dispozitiv de adunare a informatiei. Dar... ce avea asta sa insemne, ca asa arata el?

     

      De ce ii aparea aceasta imagine? Ce semnificatie sa fi fost?

     

      Nu vroia sa analizeze, lua ce primea ca atare si pornea din nou in cautare.

     

      Cea ce vazuse el era complex, organic, fascinant.

     

      Inca de la inceput realizase ca se afla ceva mai mult in spatele acelor protuberante din forma de baza. Ca avea de a face cu un sistem, sau mai bine zis un sistem de sisteme a caror complexitate ii solicita capacitatile extrem de mult. Dar se adapta ...cu fiecare gind. Fiecare functiune a acestui organism i-se revela, era logic. Iar logica il linistea, ba mai mult era precum un strop de bucurie cel reinoia. Intelegea acel "de ce?" acel "cum?" acel "cit?".

     

      Fascinat era. Avea parte de o revelatie uimitoare. Amintiri, recente.

     

      Cheia, intrebarilor lui. In sfirsit, reusise sa rupa bariera propriei sale minti, frinturi de date ce inca mai existau, ascunse, pierdute.

     

     

     



     

      - John ai fost ales.... se pare ca esti compatibil cu noul integrat neuro- computer.

     

      - Spuneti-mi de familia mea. Totul o sa fie avut in grija ?

     

      - Fi sigur de asta, faci pentru ei mai mult decit se poate face

      ...vor primii banii

     

      - Ia-ti adio de la vechia viata, salut-o pe urmatoarea.

     

     

     


     

      Aceasta scrisoare este pentru voi, copii mei si tie Tanya. O imensa tristete ma apasa, dar vreau sa intelegeti si sa nu ma judecati. Voi stiti ca gandul imi este tot timpul la voi. Si desi va vine greu sa intelegeti ce am facut, vreu sa stii ca tot ce am facut, am facut pentru noi . Cea ce eu pot oferi lumi este nepretuit dar tot cea ce zic paleste in comparatie cu cea ce simt pentru noi. Am facut ce am facut ca voi si copii vostri sa nu mai aveti grija zilei de maine, sa aveti tot cea ce v-ati dorit, cea ce eu eu nu am putut sa va ofer. Vom putea scapa de viata mizera, si stiu ca vom fi impreuna, pentru ca nu ma veti uita. O stiu. Voi fi acolo in sufetul vostru , atotprezent, ghidindu-va pasii, soptindu-va in vise tot cea ce trebuie sa auziti. Voi trai in continuare, doar ca voi fi departe. Oameni au nevoie de mine si vreu sa fiti mandiri si sa nu va intristati. Cu aceste cuvinte imi iau la revedere de la voi.

      Va iubesc.

      Al Vostru Tata si Sot.

     

     

     


     

      - Sunt dezamagit de tine Alric, numai 5 subiecti anul asta.

     

      - Oftind, Imi pare rau dar investigatiile sunt anevoioase, nu putem prevede cind noile structuri neuoronale vor aparea in cadrul populatiei, si oricum ne-ar trebui mai multe centre de testare.

     

      - Ma voi ocupa eu de asta, o sa obti o finantare suplimentara cit de curind.

      - In colonii cum este situatia ?

     

      - Au nevoie de doua unitati in luna urmatoare.

     

      - Una o vei primi acuma.

     

      - Macar atit.

     

      - Crezi ca ne aude?... o spuse deviind de la discutia in cauza afisind o figura contemplativa.

     

      - Banuiesc ca da, dar oricum operatiunea a inceput, va pierde orice urma de amintire.

     

      - Eu unul nu as facea-o.

     

      - Razind, tocmai tu care stii mai bine decit orice utilitatea unitatilor, si care te zbati pentru marirea productiei.

     

      - Asa e, schitand un zambet acru.

     

     

     


     

      Barbatii in halate portocalii cu ochelari reflectorizanti rotunzi , aproape lipsiti de expresie, asistau la operatiunea cuplarii. Sala era plina de ei. Majoritatea erau la terminale supravegind parametrii operatiunii. Restul montau capsula. Fire si circuite se puteau vedea din partile laterale , prelingandu-se de la inaltime spre terminlale din sala. Capsula atirna suspendata de corzi din fibra de carbon, iar sub ea, in jurul ei, trebaluiau simultan barbati cu masini mari electrice de montat.

     

      Jos mult sange curgea, atit de mult ca ai fi crezut ca erai intr-un abator. Adevarul nu era departe, iar halatele portocalii picurate de sange coagulat si fierastraiele medicale ce taiau in frenezie nu faceau decit sa intareasca imaginea.

     

      - Ce ii fac acuma?

     

      - Ii amputeaza mainile si picioarele, dupa care va urma extirparea muschilor majori ai spatelui si pieptului, urmat in cele din urma de debarasarea organelor sexuale, ochilor, urechilor cit si stomacului, totul pentru a reduce consumul de oxigen si caloric la minim. De fapt tot ce ne intereseaza este creierul si organele interne vitale.

      Un subiect de categoria lui de greutate ar trebui sa ajunga la 300 de calori pe zi, iar rezervele ce i-le vom atasa ii vor fi suficiente cel putin 150 de anii.

     

      Grimasa fetei lui era o constanta a discutiei, de fapt si uitase de ea. Totusi privea cu un soi de curiozitate dezgustanta. Era ceva nou, un fel de spectacol grotesc .

     

     

     


     

      " Operatiunea de cuplare cu S.A.L sa incheiat Domnule Ministru.

      Subiectul este pregatit pentru a fi conectat Retelei. "

     

      - Ce mai asteptati?! D-ati drumu' .

     

      " Da domnule, am, inteles. "

     

      Stigatul inca ii mai rasuna in urechee.

     

      Primul lui contact cu Reteau mondiala, a fost asemenea unui orgasm intelectual. Posibilitatile pareau infinite. Era ca si cum s-au deschis portile celei mai vaste bibloteci ale lumi , doar ca toate cartile erau concetrate intr-o fitzuica, si ea te astepta la primul pas ce il faceai inauntru.

     

      Suprasolicitatea cailor neuronale consuma puternic oxigen si carbohidrati. Iar toate aceste nevoi erau satisfacute de sistemele artificiale de mentinere a vietii, toate prin reciclarea sangelui raspunzind promt la fiecare fluctuatie a organismului. Informatia patrundea prin toate caile posibile, sinapsele avea de lucru cum nu au avut niciodata. Capacitatea sa intelectuala era atit de mare, atit de absoluta , atit de cuprinzatoare incit toate intrebarile existentiale acumulate pana atunci in mica sa memorie erau instantaneu descifrate si inregistrate pentru posteritate. Stiinta conceptula evolua cu fiecare secunda in care el se gandea la ea. Tratate stiintifice erau " servite " in cantitati impresionante. Teorii erau dezvoltate, ca apoi tot ele se fie rezolvate pe loc. Proiecte ale ambitiilor umane persistente in Retea, erau automat angajate in circuitul gandurilor sale. Solutiile nu intarziau sa apara. Mii de situati nerezolvate erau abordate. O lume intreaga era ajutata, era impresionata, era dusa pe aripile fanteziei, si marcata.

     

      Un nou mega-geniu aparu.

     

     


     

      Admosfera intre ei se destinse , discutile deviasera in subiecte mai triviale.

     

      - Ieri am reusit sa cumpar un pachet substantial de actiuni la Nova Tectona, iar daca toate imi vor merge cu as vrea eu, s-ar putea sa obtin un loc in consiliu companiei.

     

      - Mi-e greu sa iti inteleg motivatia. De ce nu Terra-Tech sau Algation ? Sunt companii mult mai profiatabile.

     

      - Sunt...mustacind, apoi cu o expresie de importanta. Dar le lipseste potentialul de manevra politica. Vezi, tu , in economia decizilor pe care le iau, o buna plasare intr-un centru de influenta, iar acesta pare a fi unul dintre cele mai promitatoare, poate sa faca toata diferanta in statulul meu din urmatorii ani.

     

      - Politica...Da. - silabisi usor dispretuitor Alric.

     

     


     

      Intrarea in sectorul Bursei fu naprasnic, fulminat. Tranzactile se desfasurau ca in orice zi. Sumele de banii se permutau intre conturile bancilor precum biti in cadrul Retelei. De fapt bani erau biti. Biti ce depaseau moneda curenta aflata in circulatie de 200 de ori. In cazul in care toti detinatorii de conturi ar fi dorit scoaterea banilor din circuitul virtual al investitilor, si transformarea lor in moneda materiala, tipografiile bancare ar necesita mai bine de 2 anii pentru imprimare bacnotelor. Dar... acest lucru nu se va intimpla niciodata. Autoritatile nu ar permite ca controlul lor sa se diminuaze asupra acestei proverbiale "vaci de muls". Impozitarea si furtul institutionalizat erau rafinate la nivelul de arta. Arta Noua a Statului.

     

      Bursa avea o zi buna astazi. Tranzactile crescusera cu doi la suta fata de norma de acum o saptamana , iar candva in primele ore ale amiezi se tranzactionase masiv trei companii foarte titrate. Numai ele cumulate reprezentau o patrime din totalul zilei. Aveau o curba treptat ascendenta ce parea a se accelera cu trecerea timpui. Capitalul se aglomera masiv catre ele.

     

      Capital ce disparea in eroarea sistemului. Cont dupa cont dispareau, bani ce se evaporau lasand in urma lor nimic. Numele uneia dintre ele - Nova Tectona.

     

     

     


     

      Era in delir. Atotputernic, atotstiitor, atotintelegator - in distrugere si creatie. De fapt nu ii era prea clar ce il excita mai mult , satisfactia creatiei sau frenezia distrugerii. Stia doar ca putea.

     

      Toate frustrarile lui de pana atunci isi gaseau debuseul intr-un mod regal. Putea sa isi imagineze binele si rau, iar iluzile lui se adevereau. Asta pana l-au deconectat.

     

     

     


     

      - Am inteles, da! Ne cerem scuze. Pagupele raportate vor fi remediate de Unitatea Departamentului nostru.

      Nici o problema, noi ne cerem scuze. Testarea se face direct pe Retea Mondiala, nu exista alta modalitate, procedura o cere, iar orice caz in parte are parte de proprile lui caracteristici. Daca va simtiti nedreptatiti intocmiti un memoriu catre Ministerul Justitiei si vi se va face dreptate,.... in citiva ani. Noi aici va stam la dispozitie si o putem rezolva in cateva zile. Deci ne am inteles. Va multumim pentru intelegere si o zi buna!

     

     

     


     

      - La naiba sunt ruinat! Cum oare sa putut intampla asa ceva? Cine putea stii de conturile mele ?!

      Nu am zis nimanui. Sau aproape nimanui. Si chiar daca strigam in gura mare, parolele si

      numerele de cont sunt secrete. Nu pot sa imi explic.... sa imi expic...ic.... sa-mi...nu pot...ot...xpic, capul se misca involuntar insotit de un tremurat al maiini drepte in timp ce paharul cu bautura aproape gol se balansa pe tejhgea, improscad din interioul sau stropi de bautura pe mana inclestata de paharul rece din sticla.

     

     

     


     

     

      Mesaj catre Pamint. STOP.

     

      Unitatea promisa intirzie sa apara. STOP.

     

      Au trecut trei saptamani de cind cautam asidu sistemul solar dupa urma ea. STOP.

     

      Cerem jurnalul Centrului de Expedieri Inter-Stelare. STOP.

     

      Cerem un raport in privinta instalarii dispozitivului de localizare, posibila defectiune sau montare necorespunzatoare. STOP.

     

      Avem dubi asupra coordonatelor introduse. STOP.

     

      Cerem explicatii. STOP.

     

      Asteptam raspuns. STOP.

     

     

     


     

      - Mamico , tati este o Unitate?

     

      - De unde ai scos intrebarea asta? o repezi pe fetita.

     

      - Colegi au zis asta, o spuse cu ochisorii mari, speriata de reactia mamei.

     

      - O scumpa mea, se lasa pe genunchi luand-o usor de umeri si ducind-o la piept, stiu ca iti este dor de el, tati este departe, nu asa ne-a zis el, si daca este departe inseamna ca ii este bine.

     

      - Da ?

     

      - Da scumpa mea... of, tati ne iubeste iar el ar zice acuma tu ar trebui sa fi in patutu tau si sa faci nani.

     

     

      Fetita incepu sa chicoteasca de gadilaturile mamei, care apoi o indemana cu o palma pe fundulet sa se duca la culcare.

     

     

     


     

      Doua maini mici de copil se puteau distinge in lucirea slaba a monitorului cum tastau rar si apasat.

     

      Enciclopedia Stiintei Prezentului.

     

      Unitatea = entitate umano-artificiala. Om intr-o perpetua stare de sedare , al carui creier este conectat la un super-computer, la rindul sau conectat Retelei Mondiale. Aceste doua "dispozitive" augmenteaza intr-o asemenea masura cele trei proprietati ale creierului, memoria, cu o noua capacitate de stocare aprope nemarginita, posibilitatea infinita de captare a informatie prin caile Retelei Mondiale cit si extaordinara putere de calcul si procesare a super-computerului, incit creierul devine alceva. O simbioza mentala om-masina dezvoltata pentru a folosi potentialul maxim al creierului uman cit si exploatarea cantitatii ce creste exponential a informatiei persistente in Reteaua Mondiala.

     

      Apartia unitatilor, a determinat in societatea noastra, o reorientare a organizarii muncii. O putem numi a treia etapa. Prima fiind data de automatizare - aparitia masinilor – ce a determinat orientarea catre specializarea intretinerii lor. A doua fiind de computerizarea, sarcinile de calcul fiind preluate de computere, ce a determinat specializarea in operarea lor, restul refugiindu-se in servicii, si in mediul creativ. Odata cu aparitia unitatilor, segmentul operator al computerelor a fost mult diminuat, iar segmentul creator a fost coplesit de potentialul creeativ al unitatilor. Criza fortei de munca care se resimte, este o consecinta a aceestei starii de fapt. Unitatiile in schimb par a fi si cheia solutiei, ele se constata sa isi fi pus la dispozie tot aceest potential al lor imens pentru gasirea de alternative. Totusi omul pare sa se indrepte spre o stare utopica de non-munca, sustinut de sistemele civilizatiei sale, ce ii asigura intr-o oarecare masura confortul necesar si suficient. Astazi unitatile sunt indispinsabile, iar disparita lor, daca aceeasta s-ar intimpla ar produce un colaps al lumii de astazi. Ele sunt asa de importante incat au fost declarate " bunuri mondiale", statut juritic privilegiat ce le rezerva fonduri alocate lor pentru intretinea lor, aceste fonduri fiind de regula redirectionate familiilor lor.

     

      Acestea au parte de averi asemanatoare cu ale institutilor statului, dar asemenea lor au imposibilitatea de a le angaja in jocuri fiinanciare.

     

      Decizia de a devenii o unitate a unui cetatean este personala, este in urma depistarii structurii neuronale compatibile cu componentele artificiale, si a angajamentului autoritatii in cauza de a finanta operatiunea si existenta unitatii in lunga sa viata.

      Decizia trebui luata foarte repede, eventual pe loc, in momentul depistarii caci ea poate disparea oricand, chiar si a doua zi.

     

     


     

      Rezervele de oxigen erau pe terminate. Cit mai avea? Ani? Notiunea de timp ii era asa straina. De cand traia asa? Decenii? Secole? De cand corpul sau inert, plutea in nestirea beznei?

     

      Era depresiv. Depresie.... totala. Apogeul dezgustul total invelit in tristetea atotcoplesitoare. Nu mai putea respira. Pieptul era prea greu. Asa sarac era aerul. Asa... sarac era aerul.

     

      Tot mai adanc inspira. Tot mai putin vroia sa respire. Tot uita sa respire. Tot mai mult detesta viata. Tot mai mult se agata de ea. Ajutooor. Ajutooooor !! " Striga... poate te aude careva."

     

      " Stiga, poate o sa termine totul, si vei fi din nou in bratele lor. Care brate?... sunt morti! Doar tu mai traiesti. Cat mai traiesti. De ce mai traiesti ? De ce ? "

     

      " Hai raspunde, un motiv. Un singur motiv. "

     

      " .... "

     

      " .... "

     

      Aerul era tot mai sarac.

     

      " Macar un motiv "

     

      " E tot de ce ai nevoie "

     

      " Un motiv "

     

      " Un motiv "

     

      Aerul era tot mai sarac.

      Aerul era tot mai sarac.

      Aerul era tot mai sarac.

     

      Cand tacerea este tot ce ti-a ramas , intunericul iti legitimeaza lipsa.

     

     

      Static, bezna, liniste.

     

© Copyright Remus Eugen Frunză
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online