evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Accidentul  -  Echilibrul  -  Toate celelalte popoare  -  Sentofagia  -  Secretul  -  Fotografii  -  Luminile oraşului XVII  -  O şansă pentru câţiva  -  Andru  -  Meduza (I)  -  Fortul  -  Cap de listă  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Poporul perfect  -  Curândul  -  Novo Homo Sapiens  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Groparii  -  Timpul schimbării  -  Valea însângerată  -  Depozit.02  -  Perdeaua lui Simon  -  Aripile din cer  -  Cioara  -  Lumea lui Ingo  -  Vizita  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Dl. Ics  -  Children of mine  -  Macii  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Aedes  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Drumul spre  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Mămica şi El Diablo  -  Uezen  -  Mergem acasă  -  Întâlnirea  -  Follow-Me  -  Întunericul de dincolo  -  Cărăușul  -  Luminile oraşului XVIII  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Regele animalelor  -  Luminile oraşului XII


La lumina...

La lumina...
  Mădălina Dragomir
Veşnic orizont
Cosas de la vita
Destin
varianta print

Mădălina Dragomir



Publicat Duminică, 4 Decembrie 2005, ora 15:41

      ...unei lanterne, sub plapuma facuta din mii de petice, citeam cu nesat o carte veche, cu paginile ingalbenite si rupte si cu un usor miros de mucegai. Desi ii cunosteam continutul fiecare pagina ma surprindea intr-un mod atat de placut. Nu numai continutul mi se parea familiar ci faptul ca o citeam acum, pentru a doua oara, exact in acelasi mod si cu aceasi pofta cu care am citit-o pentru prima oara, acum 20 de ani. Vechea mea plapuma si lumina slaba a micii mele lanterne ma faceau sa ma simt asemeni unui copil de 9 ani, parca stergeau cei 20 de ani care trecusera deja. In acel moment eram pustoaica ce citea pentru prima oara aventura calaretului fara cap. In acel moment nu exista decat acea carte ingalbenita de vreme, acea plapuma roasa de timp si aceea lanterna mica si eu, acel suflet de 29 de ani.
      De ce am ales tocmai acea carte, dintre sutele de carti din biblioteca?! Si de ce nu o citesc cu lumina aprinsa si comod intr-un fotoliu... de ce ascunsa sub plapuma si la lumina lanternei? La urma urmei sunt singura in toata casa, nu este nimeni care m-ar fi putut deranja sau de care sa ma ascund. Si cum de mai aveam aceasta veche carte in biblioteca?
      - Vrei sa-ti aduc niste biscuiti cu lapte?
      Nu-mi venea sa cred ... acea voce atat de blanda si de iubita... Am dat plapuma la o parte si in fata mea statea, cu un zambet si o fata atat de luminoasa, bunica mea, avand intr-o mana o farfurioara cu biscuiti iar in cealalta mana un pahar de lapte. M-a intrebat din nou daca nu vreau biscuiti si lapte. Facea cei mai buni biscuiti din intreaga lume.
      - Bunico... spun eu ragusita de emotie.
      Si imi aduc aminte ca la fel se intamplase si acum 20 de ani. Venise, la fel, cu o farfurioara plina de biscuiti deliciosi si un pahar de lapte caldut si cu doua baterii de rezerva.
      - Bunico ce faci aici?
      - M-am gandit ca atata aventura ti-o fi facut pofta de mancare, si ti-am adus si doua baterii de rezerva sa nu ramai fara lumina tocmai la sfarsit sau intr-un moment important... Iti dai seama? Sa trebuiasca sa ajungi repede intr-un loc ca sa salvezi lumea si... sa ramai fara lumina? Nu puteam sa las asta sa se intample.
      - Salvam lumea maine, bunico, esti obosita, ar fi trebuit sa dormi la ora asta...
      - Lumea trebuie salvata fara amanare, nepoata
      - Dar bunico... tu...
      Cum era sa-i spun ca de 10 ani facea parte dintr-o alta lume? Cum era sa-i spun ca o data cu ea murise si o parte din mine si ca lasase un mare gol in sufletul meu?
      - Bunico, mai stai cu mine... vino sa-ti citesc o aventura incredibila.
      - Ah, nepoata, dar tu insasi esti o aventura incredibila.
      Cum sa-ti spun nepoata draga ca de 20 de ani faci parte dintr-o alta lume? Cum sa-ti spun ca odata cu tine a murit si o parte din mine si ca ai lasat un mare gol in sufletul meu...
      S-a asezat langa mine si a inceput sa ma mangaie pe cap asa cum o facea intotdeauna cand eram trista sau speriata, si aventura reincepea cu ea alaturi...
     
     
      "Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt..."
      Jorge Luis Borges

© Copyright Mădălina Dragomir
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online