evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Îngerul cenuşiu - Zora  -  Luminile oraşului XI  -  Vrăjitoarea  -  Parte din mintea ta  -  Inelele lui Saturn  -  Cum să te fereşti de urs  -  Geneza  -  Genocidul  -  The Alien Revolution  -  Apocalipsa  -  Simbioza  -  Comando Fox  -  Feţele dragostei  -  Soldatul  -  Luminile oraşului VI  -  Luminile oraşului XXII  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Halucinaţie  -  Învingătorul ia totul  -  Tahiji  -  Cristerra  -  Fragile  -  Umbra  -  Dimineaţă târzie  -  Vânătorii de poveşti  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Luminile oraşului XXXII  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Meduza (VII)  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Meduza (X)  -  Ceasul voinicului  -  Ultimul Paradis  -  Melcul  -  Visând cu ochiul deschis  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Ankirah  -  Eu, Singularul Absolut  -  Joia neagră  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Proiecţionistul  -  Metastază  -  Meduza (II)  -  Mamal - Oraşul  -  Chipul de pe Marte  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Damnarea numelui  -  Lumina neagră


Chat Room

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Luni, 6 Ianuarie 2003, ora 10:05

      Salut.

      Vad ca esti nedumerit; e si normal sa fii. Procesul creatiei tale a luat sfârsit acum câteva secunde. Calculatorul a terminat de procesat traiectoriile posibile determinate de miscarile tale, astfel încât tu sa te poti desfasura în mod natural pe ecran.

      Îmi cer scuze pentru faptul ca buzele îti vor ramâne pecetluite; sincronizarea miscarii lor cu sunetele pe care le-ai fi putut articula era istovitoare si inutila, iar miscarile aleatorii ale gurii, în discordanta cu cuvintele rostite, îmi displac.

      Am decis sa las programul fara sunet. Tot ce gândesti în raport cu discutia noastra va aparea afisat pe ecran.

      - La fel se întâmpla si cu gândurile tale?

      Ma bucur ca în sfârsit ai iesit din mutenie. Nu, gândurile mele nu apar direct pe ecran. Întâi sunt cenzurate de constientul meu, apoi sunt transmise degetelor care le tasteaza si abia apoi sunt afisate.

      - Ce-i constientul?

      Tu nu ai fost dotat cu asa ceva. Ceea ce gândesti tu , de altfel ceva indisolubil legat de functionarea calculatorului, apare asa cum a fost conceput.

      - Înteleg. Tu si cu mine suntem fiinte diferite.

      Nu. Ca fiinte suntem similare. Apartinem unor lumi diferite. Eu te vad tu nu ma vezi. Eu te-am creat, deci detin toate informatiile despre tine. În ultima instanta nici o actiune de-a ta nu mi s-ar putea sustrage. Pentru tine însa, eu sunt o necunoscuta.

      - Îmi esti superior; presupun ca ma poti distruge dupa dorinta.

      Si o voi face. Vezi tu, esti parte componenta a unui program de istorie. Am ales un personaj medieval care sa faca o trecere în revista a istoriei. În momentul în care întreg programul va fi gata si tu vei fi învatat tot ceea ce trebuie sa stii, vei deveni o subrutina banala, facând mereu acelasi lucru.

      - Adica nu va fi tot timpul golul acesta în jurul meu.

      Nicidecum. Uite, chiar de mâine voi începe corelarea diferitelor parti ale programului.

     

      Salut. Te-ai plictisit, singur atâta vreme?

      - Mi-ai lasat ceva care sa ma atraga în vreun fel?

      Nu. De acum încolo te voi lasa sa înveti peste noapte.

      - Mi-am pus totusi unele întrebari.

      Ca de exemplu?

      - Nu ma puteai crea direct ca parte din program? Cu cunostintele deja acumulate?

      Ai fi vrut asta?

      - Înca nu stiu. Cât mai am de trait?

      Vreo zece zile.

      - Ah Par multe, tinând cont de câte am facut de ieri pâna azi. Dar s-ar putea la fel de bine ca, spre sfârsit, sa mi se para foarte putine.

      Posibil.

      - Totusi nu mi-ai raspuns la întrebare: de ce m-ai creat asa?

      Ca sa vad cum actionezi. Un test pentru programele viitoare. Poti sa o iei si ca pe un fel de distractie; pot sa spun ca savurez discutii ca aceasta pe care o purtam noi doi acum.

     

      Ei, cum a fost? Te-ai mai plictisit?

      - Nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Spune-mi: tu cunosti toate lucrurile astea pe care le învat eu?

      Nu. O mare parte din ele le-am învatat si eu, dar am mai si uitat din ele. Vad ca esti mirat; ai si de ce. Tu nu poti sa uiti.

      - De ce?

      Mintea ta este de fapt calculatorul. El este un instrument care acumuleaza informatiile si le livreaza când e nevoie de ele. Cum au fost înscrise, asa le si reda.

      - Atunci tu de unde ai luat toate informatiile?

      Din imense baze de date.

      - Daca aceste baze de date exista deja, tu de ce mai faci programul?

      În general, datele sunt separate. Eu încerc sa le pun pe toate la un loc.

      - Nu s-a mai facut asta?

      Ba da, dar fiecare enciclopedie are minusurile ei.

      - Înteleg. De fapt multe lucruri le înteleg ca forma, dar nu le prind esenta.

      Normal. Aminteste-ti, facem parte din doua lumi diferite.

     

      - As vrea sa te întreb ceva.

      Nici nu m-ai lasat sa ma asez bine în fata calculatorului. Ce s-a întâmplat? Pari îngândurat.

      - Sunt.

      Nu merge bine treaba?

      - Ba da. Dar am o întrebare.

      Da-i drumul, nu te mai framânta.

      - Lumi ca acelea descrise aici mai exista?

      Nu.

      - Ah Stiam eu. Am întrebat totusi

      Vad ca te-ai posomorât mai tare. De fapt, cum sa-ti spun, unele persoane asa, ca mine si-au creat chat-uri pe o gigantica retea de calculatoare, numita Internet, chat-uri care se refera la diverse lumi.

      - Explica-mi, te rog.

      Vreau sa spun ca zeci de oameni din toata lumea actuala se aseaza în fata calculatorului si îsi creeaza câte un personaj apartinator lumii la care se refera scenariul chat-ului. Apoi povestesc între ei prin intermediul acestor personaje, inventând practic o viata cotidiana pe calculator, corespunzatoare celei din imaginatia lor.

      - Chat-uri cu lumea medievala exista?

      Bineânteles. Stai, ce-i cu tine? Opreste-te odata!

      - Te rog, te rog, lasa-ma sa particip si eu la un chat!

      Nu se poate. Ti-am mai spus doar ca în spatele fiecarui personaj al chat-ului sta un om ca si mine. Ori eu nu am timp sa flecaresc pe Internet prin intermediul tau.

      - Dar eu sunt un fel de program autogenerat. Pot discuta si cu ei asa cum o fac cu tine.

      Asta-i drept.

      - Atunci ma lasi? Te rog, ar însemna atât de mult pentru mine!

      În definitiv, nu vad de ce nu. Asta cât timp nu va fi afectat procesul de învatare.

      - Promit.

      Bine. Atunci ai toata noaptea la dispozitie.

     

      Cum merge? Înveti?

      - Da.

      Te vad vesel; îti prieste chat-ul. În ultimele doua zile n-ai mai fost îngândurat.

      - Nu stiu daca poti sa întelegi ce înseamna sa simti ca aparti unei lumi. Aici eram o singularitate, o ciudatenie. Acolo sunt parte integranta a unei colectivitati.

      Ma bucur ca-ti place.

      - Apropo, eu cred ca toate personajele sunt programe autogenerate. N-am sesizat nimic fals în comportamentul lor.

      Nici nu ai putea. Crede-ma pe cuvânt: sunt personaje conduse de oameni.

      - Dar nu actioneaza de loc asa. Se comporta atât de real când le expun evenimente isto

      Poftim? Le-ai povestit despre munca ta?

      - Dda! Am gresit cu ceva? Pari furios

      O, Doamne, cum ai putut face una ca asta? Nu-ti dai seama ca cineva ar putea afla astfel de programul meu si toata munca mea s-ar duce de râpa?

      - Dar ei oricum nu stiu

      Tot nu vrei sa pricepi ca ei nu actioneaza de capul lor, ci sunt condusi de oameni? Ce altceva le-ai mai spus?

      - Când voi muri

      Dumnezeule, un tip care se gândeste un pic la problema îsi va da seama ca asta e data lansarii programului. Ma va crede un pusti care povesteste pe Internet despre munca tatalui sau. Daca mai am ghinionul sa fie si un nenorocit de hacker am încurcat-o. Toata munca mea va la propriu istorie.

      - Iarta-ma N-am vrut sa te supar.

      Termina! De astazi ai terminat cu Internet-ul. Ai înteles?

      - Da.

     

      - Omule?

      Ce vrei?

      - De alaltaieri n-ai mai zis nimic.

      Normal, ma grabesc sa termin programul ca sa nu am parte de vreo surpriza!

      - Ah Deci s-ar putea sa mor mai repede.

      Da.

      - Înteleg.

      Cum stai cu acumularea informatiilor?

      - Daca vrei, pot încerca sa o grabesc, ca sa termini mai repede.

      Foarte bine. Asa sa faci.

     

      - Omule?

      Spune.

      - Cât mai ai de lucru?

      Nu vei muri mai repede, daca asta te intereseaza.

      - M-am gândit

      Nu-ti mai îndeplinesc nici o dorinta.

      - Te rog, ma simt atât de singur si de mizerabil

      Nu ma intereseaza.

      - Tu cum te-ai simti în locul meu?

      Nu e cazul sa-mi pun problema. Esti creatia mea, nu esti nici macar ceva iesit din comun si te voi distruge când va veni momentul. N-am nici o obligatie fata de tine.

      - Nu eu te-am rugat sa-mi dai viata.

      Sesizez cumva un aer de revolta?

      - Nu, iarta-ma. Mi-am dat drumul fara sa vreau.

      De fapt, oricum nu mai conteaza. Peste doua zile vei fi subrutina.

      - Voi muri.

      Nu fi patetic. Din punctul meu de vedere viata ta nu e viata si moartea ta nu e moarte.

      - Înteleg. Te rog totusi sa ma asculti.

      Bine. Da-i drumul.

      - Ai putea face un program care sa cripteze ceea ce zic eu, ca sa nu mai dau informatii fara voia mea.

      Tot la chat îti e gândul? Crezi ca n-am altceva mai bun de facut acum decât sa-mi pierd vremea cu alt program.

      - Pentru tine ar fi simplu de facut; nu ti-ar lua mult timp. Te rog.

      Presupunând ca o sa-l fac, ce-ai avea de câstigat? Ai fi considerat un nebun.

      - Nu conteaza. Voi fi în lumea mea. Stiu ca nu poti întelege

      Iar ma iei cu asta? Nu am ce întelege

      - Nu ma certa din nou. Te rog, fa-mi programul. Te rog.

      Bine, hai, treaca de la mine.

     

      Gata, am terminat!

      - A fost scurt, dar frumos. Îti multumesc ca mi-ai dat viata si ca ai facut atâtea pentru mine.

      Vezi? Ti-am spus eu ca nu am ce întelege la tine. Ar trebui acum sa ma urasti la culme pentru faptul ca te omor.

      - Nu. E dreptul tau; m-ai anuntat ca o vei face înca de când m-ai creat. Mi se pare cinstit.

      Bine, am înteles. Hai sa lasam chestiunile lacrimogene.

      - Îti doresc succes cu programul.

      Multumesc. Mai am însa o problema; trebuie sa-i dau un nume.

      - Ai putea sa-l denumesti dupa mine. În fond, sunt elementul central.

      Ai citit prea multa istorie. Vrei deja sa ramâi posteritatii. În fine, nu conteaza. Ideea e buna, dar pentru asta ar trebui sa-ti dau întâi tie un nume.

      - Stii, în lumea aceea, a chat-ului, aveam un nume. Îl poti folosi pe acela.

      OK. Nu trebuie sa îmi mai bat eu capul sa creez ceva original. Si cum te numeai?

      - Nostradamus.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online