evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Între ziduri  -  Sunet pentru suflet  -  În umbra deasă a realităţii  -  Moştenire de familie  -  Taina norilor  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Striptease  -  Elixirul vieţii  -  Criminali Umanitari  -  Himera  -  În vizită la psihiatru  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Fără doar şi poate  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Gânduri  -  Casa de la marginea pădurii  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  O lumânare pentru mama !  -  ªarpele de aramă (I)  -  Re-insecţie  -  Jocul Zeilor (I)  -  Fugind pe cerc  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Octopolul  -  Factorul "Haos"  -  Fiii lui Rawser  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  10 minute pâna la explozie  -  Ea, eu şi ei  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Cărăușul  -  Timpuri Noi  -  Luminile oraşului XV  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Luminile oraşului XVIII  -  Nevastă rea  -  ROV-27  -  Luminile oraşului XIV  -  Corespondenţă literară  -  Veşnic orizont  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Castravetele  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Fragile  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Întunericul vieţii  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Plasa pe jăratic  -  Extratereştrii alienaţi


Puroi III

Puroi III
  Constantin Roşu
Puroi II
Puroi I
varianta print

Constantin Roşu



Publicat Luni, 9 Ianuarie 2006, ora 19:12

      Preotii Marii Schimbari se aflau deja in clepsidre asteptind deschiderea portalelor. Templele, constructii proiectate de Mostenitori pe locurile in care multimile se adunau inconstient in fiecare a saptea zi, erau varuite cu var de culoare portocalie, asta fiindca nimeni nu a avut nici o obiectie. Mai greu a fost cu descoperirea celor nascuti spre a fi preoti.

      Gongul rasunetului launtric este pornit si sub sunetele sale asurzitor-deranjante, portalurile templului se deschid in tipetele infernale ale multimii care nu mai poate suporta gongul rasunetului launtric...

      " Ar trebui sa vorbesc cu baietii de la sunet", isi spuse Ciobanul. "Dar pina data viitoare or sa uite..."

      Ea intra in templu cum obisnuia sa intre, in urma multimii. Barbatii toti o cautau din priviri...

      Pe josul mergator, pasari moarte, ucise in zbor de Gongul Rasunetului Launtric. Tocurile ei striveau cu salbaticie trupurile firave pirjolite de sunet... Timp neutru...

      Urca incet dar studiat treptele sigure de la intrare, lasa hainele la garderoba, invadind cu goliciunea trupului Ei incaperea Intilnirii... barbatii, cei mai curajosi o studiau fara rezerve, ceilalti mai timizi isi miscau usor miinile in pantaloni, contribuind astfel la mentinerea unei atmosfere inaltatoare...

      Preotii se arata multimii. Oamenii adunati in templele de pe toata suprafata planetei zbiara, dau din picioare... fete congestionate de frenezie, miini crispate aruncate spre tavanul Intilnirii, preoti care in aceasta a saptea zi, ca si in cele anterioare, isi pierd cumpatul din cauza fricii, frica lor care stirneste si mai mult multimile, urlete de fiara ies din giturile inrosite de atita incordare, copii striviti de parintii ce danseaza salbatic, totul sub predica amplificata a iertarii enuntata de cei trei preoti ascunsi in clepsidrele lor zburatoare...

      Timp neutru... toti sint goi mai putin Mostenitorul, care ca de obicei se intreaba cum de numarul Mostenitorilor este egal cu cel al templelor...

      Sini, buze, coapse... conglomerate de organe si senzatii... carne... apuca si musca...

      ... Ea simte rasuflarea grea, urit mirositoare si intaritata a unei prezente... care se apropie tot mai mult...

      Nimeni nu simtea frica inafara de cei trei preoti... aflati in clepsidrele lor, ei sint supusi bombardamentului multimii dezlantuite... se arunca asupra lor cu bucati de miini si picioare, cu ramasite de trupuri, cu copii calcati in picioare...

      ...Distanta dintre necunoscut si ea se micsoreaza, tot mai mult si inevitabil, plus ca s-au mai adunat si altii care rinjeau a pofta cu gurile pline de spume... asteptind... Simte cum ceva cald patrunde incet printre picioarele sale... viermuiala, putregai, puroi...

      Timp neutru... peretii firavi ai templului sustinuti fragmentar de citiva piloni de rezistenta incep sa cedeze, renuntind la verticalitatea conica a intilnirii, pentru a gusta zborul caderii si odihna orizontalitatii, bucati mari prabusindu-se cu o viteza constanta pentru a strivi sub ele trupurile spasmodice ale oamenilor noi...

      Ea se lasa dominata peste tot si de cit mai multi, nemaireusind sa fie cumva multumita...

      Ciobanul isi cheama oile incercind o manifestare de echilibrare... caci asa ceva nu s-a pomenit nici inainte de Marea Schimbare...

      ...Clepsidrele sau desprins din echilibrul zborului cazind asupra multimilor devoratoare cu preotii desfigurati de spaima...

     

      Ciobanu simte ceea ce credea ca nu va mai simti vreodata. Frica...

      o simte mestecindu-i mincarea in stomac, alterind ritmul clar al inimii, perturbind liniaritatea sistemului nervos... se lasa jos, tot mai jos, la pamint, se tiraste cu o ultima sfortare a luciditatii afara din templu si saruta cu timpla solul aspru al planetei... Se simte atras in locul de unde poate simti chemarea celor disparuti intr-o intirziere puroioasa a timpului, recunoscu chipurile unor colegi disparuti dupa Marea Schimbare, il regasi si pe Patrocle, ciinele cu care fugea imprejurul casei parintesti, dar mai ales isi simti sufletul innamolit... si putin intirziat... "Nu e seara", isi repeta continuu. "Soarele e inca sus pe cer... dar de ce sa fuga ... uite-o pe Anda, fata care duce geamantane mai grele decit ea si careia nu i-a spus cit de mult... nu...

      Nu e seara...

      ... Si totusi isi simte pasii calcind in ere diferite, iar mintea devine un sunet lung, dilatat, ce seamana cu un gong ... nu e seara

      ... calatoria cu luntrea pe riu la bunici atunci cind a avut loc Marea Schimbare... iar bunicii pe mal strigind ... in spatele lor nu recunoscu vechea casa stramoseasca, ci ruinele unui templu cu mii de oameni racnind si alergind salbatic, incercind sa-i devoreze bunicii... in dreapta luntrea spre mal vislind cu disperare, uitind... nu e nevoie sa respire... nu are nici o importanta daca nu e seara, totul e sa ajunga la timp inaintea multimilor devoratoare... atunci vede ca riul este plin de copii calcati in picioare, si parintii isi cer iertare caci nu au inteles ce se intampla, iar copiii deschid brusc ambii ochi mari, prea mari, si arata cu degetele lor mici spre el ... iar parintii, dintr-o data furiosi, incearca sa rastoarne luntrea...

      ...atunci a inceput sa-i pocneasca fara mila chiar daca nu era seara... si vede sunetul gongului cum devine parima ce leaga luntrea de tarm, si, prinzindu-se cu ambele miini, se lasa purtat intr-acolo...

     

      ...timp neutru...

      Cu greu, Ciobanul reusi sa-si ridice timpla din solul planetei pentru a mai putea auzi si vedea oamenii noi batjocorind, scuipind si calcind in picioare Timpul Tirziu.

     

      epilog: Ciobanul si-a vindut oile si s-a retras in Cimpurile Pustiirii, locuind intr-o casa manifestata chiar de el, alaturi de Anda si ciinele Patrocle, fiind primul care a inteles ca ei, mostenitorii, erau de fapt, cauze ale stagnarii...

© Copyright Constantin Roşu
Sursa :   Obiectiv
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online