evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XXII  -  Hoţul de timp  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Primăvara nucleară  -  X Factor  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Pierduţi în ceaţă  -  Muzica  -  Luminile oraşului  -  Ignis  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Luminile oraşului XIV  -  Pescăruşul  -  Cioara  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Închis  -  Valoare reziduală  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului XX  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Luminile oraşului XIX  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Luminile oraşului XXXI  -  Geneza  -  Cel care nu mai e  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Acolo sus, vulbul  -  Exterminatorul  -  Creatorul  -  Stâlpnicul  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Depozit.01  -  Războiul lumilor  -  Secretul  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Dona  -  Resacul Timpului  -  Lumea lui Ingo  -  Luminile oraşului VIII  -  Sexibon  -  Sunet pentru suflet  -  Furnizorul de vise  -  Inelele lui Saturn  -  Avatarul  -  Luminile oraşului III  -  Lacrimi de stea  -  Timpuri Noi  -  Meduza (IX)


Sete

Sete
  Cosmin Morar
varianta print

Cosmin Morar



Publicat Luni, 9 Ianuarie 2006, ora 19:19

      La bord nimic nu parea in neregula, si cu toate astea simtea ca nu se afla unde trebuia sa se afle. Doar privind nuantele sterse ale nisipului si îi devenea clar ca cifrele care indicau pozitia patrulei nu erau tocmai corecte. Si caldura asta ... cockpit-ul se transformase dintr-o data intr-un loc strâmt si insuportabil.

      Simti o picatura de sudoare strecurându-i-se prin spatele urechii, pe gât in jos, si hotarî sa decupleze pilotul automat. Apasa butonul si trase usor mansa, dar aceasta nu se misca. Repeta operatia de inca trei ori, fara nici un rezultat. Pilotul automat refuza sa decupleze.

      "Ha ... si acum ce faci?", se intreba in timp ce micul aparat zbura imperturbabil la 1600 de metri. Probabil ca se abatuse (din nou) spre sud, înselat de monotonia peisajului, în timp ce gândurile îi zburau catre apropiata vacanta care îl astepta. Doua saptamâni pe malul marii, la umbra unei terase, savurând un cocktail de ... sau mai bine un pahar mare de apa minerala cu gheata si lamâie în vreme ce briza racoroasa ... indicatorul de supraalimentare clipea neîntrerupt chiar in fata lui. Se indrepta de spate si, în timp ce îsi stergea fruntea transpirata cu mâneca, încerca din nou sa decupleze pilotul automat. Degeaba.

      "Uite, si viteza a inceput sa scada". Blestema în gând ultimele dispozitii ale capitanului, care blocasera cu doar o zi în urma folosirea oricaror mijloace de comunicatie la bord din cauza ca traseele stabilite erau prea aproape de avanposturile inamice. Încerca diferite secvente pe computerul de bord, introduse parametrii noi de zbor, dar, în afara faptului ca începea sa piarda altitudine, patrula îsi continua zborul fara sa-l bage în seama.

      Viteza scazuse deja la mai putin de jumatate si el nu putea decât sa stea si sa priveasca neputincios cum se indreapta acum direct spre sud, spre desertul nesfârsit. "Combustibilul trebuie sa fie pe sfârsite", gândi în timp ce nava începu sa trepideze abia sesizabil. Se întoarse sa-si prinda centura de siguranta si în clipa aceea nava îsi modifica din nou, de asta data brusc, directia si se inclina spre dreapta. Trepidatii puternice si un huruit metalic umplura linistea cabinei. Se lovi violent cu capul de marginea tetierei ergonomice, casca sari din suport si se rostogoli in fata, sub bord. O urmari cu privirea o fractiune de secunda si când ridica ochii botul navei se napustea direct catre culmea celei mai înalte dune de nisip. Huruitul deveni asurzitor si mai avu timp sa se prinda cu o mâna de mansa, ... în clipa urmatoare aripa dreapta atinse razant vârful uriasei dune. Nava se rasuci, facu o pirueta greoaie în aer, apoi cazu pe partea cealalta a dunei si, într-un nor urias de praf, se pravali pâna la baza versantului îngropându-se pe jumatate în nisip.

     

      ... deschise ochii si îsi duse instinctiv mâna la tâmpla pipaindu-si umflatura deja vizibila. Scaunul era inclinat la 45 de grade, pe jumatate smuls, si din pozitia în care se afla vazu ca o buna parte din podea era acoperita cu nisip. Desfacu cu greutate centura si aluneca în genunchi. Pe geamul din fata nu putea vedea nimic din cauza nisipului dar luminile de avarie din interior erau aprinse. Deschise trapa de acces si în aceeasi clipa o rafala de vânt îl izbi în fata. Se intoarse tusind, se apleca si îsi lua casca, cauta geanta de ajutor, si-o puse în spate si iesi - stia ca nu are timp de pierdut.

      Avu nevoie de câteva secunde pentru a-si obisnui ochii cu lumina puternica. Orele diminetii trecusera si când iesi din umbra navei parea ca soarele straluceste de peste tot. Se afla într-o mica depresiune si nu putea sa razbata cu privirea prea departe din cauza dunelor de diferite marimi care pareau înlantuite într-un tablou nepamântean. Brusc, îi trecu prin minte ca poate se înlantuisera asa pentru el. Îl asteptasera multa vreme si acum, în sfârsit, îl aveau si nu aveau sa-i mai dea drumul ... privirea i se opri asupra dunei celei mari si se înfiora, era mult mai înalta decât restul si le domina, iar el reusise performanta sa o nimereasca. "Trebuie sa merg spre nord". Ofta si începu sa escaladeze imensul obstacol de care se ciocnise. Avu nevoie de aproape o ora sa ajunga pâna sus, timp în care se gândi de mai multe ori sa arunce casca, dar de si mai multe ori se sprijini în ea în timp ce urca aproape în patru labe iar firisoare de nisip curgeau la vale în urma lui.

      Ajuns sus, privelistea pe care ochii o întâlnira îi lua rasuflarea. Era ca si cum s-ar fi aflat în mijlocul oceanului pe vreme de furtuna, dar valurile uriase înghetasera în nemiscare iar culoarea lor se schimbase în rosu caramiziu si nu numai. Curbe line, aleatoare, delimitau sau uneau coamele linistite aflate în bataia soarelui cu pante abrupte pe care se odihneau umbre de maro întunecat. Privind un astfel de val de la înaltimea la care se afla, rosul caramiziu devenea tot mai deschis pe masura ce privirea urca spre creasta, pâna când ajungea o linie galbena abia definita în spatele careia se înalta un alt val rosiatic, si tot asa pâna unde vedea cu ochii. Pâna unde vedea cu ochii ... pregatindu-se sa coboare versantul nordic mai aruncase o privire si atunci i se paru ca vede în departare ceva ce nu se încadra în peisaj. Dintre dune parca se itea ceva ce putea fi chiar o mica padurice sau poate cine stie, o asezare omeneasca uitata de lume, dar de la distanta asta nu putea sa-si dea seama. Se uita încruntat pâna cand ochii începura sa-i lacrimeze din cauza luminii si se hotarî sa porneasca spre acel ceva chiar daca asta însemna sa se abata putin din drum ...

     

      ... mergea de mai bine de 24 de ore si începea sa simta oboseala unei nopti friguroase nedormite, dar ajunsese acum destul de aproape ca sa vada limpede ca era vorba de un pâlc de palmieri (o oaza ?) ale caror forme vazute prin aerul încins se schimbau continuu. Oare ar putea sa gaseasca apa? Îsi pierduse geanta când cazuse încercând sa traverseze o crevasa de nisip care îi taiase calea si a carei ocolire ar fi însemnat prea mult timp pierdut. Se rostogolise câteva zeci de metri fara sa se poata opri, apoi cazuse în gol vreo trei metri si pe urma se rostogolise din nou pe un sol atât de nesigur încât se mira ca scapase cu viata, neînghitit de nisip. Geanta grea disparuse fara urma însa ca o ironie îsi gasise casca si nu se îndurase sa o arunce.

      Pe masura ce se apropia palmierii deveneau parca tot mai înalti si nici nu mai aratau a fi desi, pareau mai degraba ca susotesc împartiti în grupuri mici, unite între ele prin tufisuri de un verde ireal. Ceva dinauntrul sau îi dadea o stare de neliniste si cu toate astea setea îl facea sa grabeasca pasii fara sa mai stea pe gânduri. Narile detectau o vaga adiere de aer mai putin uscat si când trecu de ceea ce putea numi o liziera, imaginea pe care o vazu îl lasa cu gura cascata. În adolescenta vazuse odata un film documentar despre nesfârsitele întinderi de nisip care deveneau tot mai mari si mai numeroase. Documentarul prezentase si câteva imagini realizate pe cumputer, reproducând fidel insulite de verdeata despre care se stia ca în trecut se aflau ratacite din loc în loc, prin desert, acolo unde apa mai reusea sa ajunga la suprafata. Imagini idilice, care acum nu mai însemnau nimic pe lânga realitatea micului luciu de apa la care se holba. Se afla la câtiva metri de un lac în miniatura, cu o forma perfect circulara, care nu parea sa aiba un diametru mai mare de douazeci si ceva de metri. Acesta era înconjurat de o fîsie de nisip nu prea lata pe care, ciudat lucru, nu crestea nici macar un fir de iarba. La exterior se aflau palmierii si tufisurile, de jur împrejur, ca un gard de protectie viu. Erau cercuri concentrice, apa în mijlocul nisipului, nisip în mijlocul vegetatiei, oaza în mijlocul pustiului. O oaza perfecta.

      Privi de jur împrejur dar nu vazu nimic neobisnuit. Ce fiinta vie s-ar mai fi putut aventura pe acolo? "- În afara de mine bineînteles!", dar parca acest ultim gând îi venise de nicaieri. Se simti dintr-o data sfârsit. Aici, la adapostul perdelei verzi, nu se simtea nici o adiere de vânt iar suprafata apei era împietrita. Cu pasi mici se îndrepta catre apa, cu nisipul furisându-i-se lenes sub picioare. Se opri pe mal, se aseza în genunchi, puse casca lânga el si baga o mâna în apa. Suprafata apei parea opaca iar mâna dreapta bagata pâna la cot nu atinse fundul albiei. Lua apa în causul palmei si se stropi pe fata; "- Ce sete mi-e !", apoi se apleca si bau. Mult. Apa era neasteptat de rece si nu avea nici un gust. Încet, vru sa-si ridice capul, dar se opri la jumatatea miscarii; privea în apa dar nu vedea nimic, nici macar oglindirea propriului sau chip! Se uita îndelung, simtind cum un val de caldura urca din stomac, apoi sari în picioare mult mai încet decât ar fi vrut si se dadu un pas înapoi. Privind în fata îsi dadu seama ca nici palmierii aflati de cealalta parte nu erau reflectati în apa. Si ar fi trebuit sa fie. Putea sa jure ca din pozitia în care statea ar fi trebuit sa vada imaginea rasturnata a nenorocitilor alora de copaci în apa. Cu coada ochiului prinse o umbra nedeslusita în stânga lui. Se întoarse, simtind cum valul de caldura din stomac îi invadeaza tot corpul, si vazu o silueta ciudata întinsa pe nisip (dar parca nu era acolo când venise). Din câtiva pasi ajunse lânga acea ..., nu stia cum s-o denumeasca, parea un fruct urias tinut vreme îndelungata la uscat, care se zbârcise si nu mai avea nimic înauntru, ramasese doar pielita sa acopere acel nimic. Într-un târziu fu capabil sa accepte ca ceea ce privea era o cârtita de desert, mai degraba învelisul exterior cu orbitele goale al unei cârtite de desert care statea aruncat pe o mica gramada de oase.

      Începu sa transpire. Senzatia de caldura din corp se transforma rapid în arsura, de parca prin vene îi fusese pompat foc, iar capul începuse sa-i pulseze. Durerea crestea rapid si o data cu ea simtea si o senzatie de vid în stomac. Încerca sa faca un pas dar parca avea picioare de cârpa si cazu. Scoase un urlet de durere, si apoi înca unul când încerca sa se ridice într-o mâna dar încheietura ceda. Ramase pe o parte, într-o pozitie chircita, cu privirea usor mirata îndreptata catre mâna rasucita nefiresc, a carei piele începuse sa faca mici cute.

      O frântura de gând: "Îmi era sete !" si apoi nimic.

     

      ... rafale de vânt îngramadeau nisipul lânga casca ramasa în soare. Privita cu atentie, dintr-un anumit unghi, sticla ei reflecta pentru o clipa doua mogâldete pe nisip, iar de sub cea mare se prelingea spre apa un mic pârâias opac.

     

     

© Copyright Cosmin Morar
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online