evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Nouăsprezece zile (II)  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Om vs. cyborg  -  Secretul  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Soldatul  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Dl. Ics  -  Anul 10000  -  ªarpele de aramă (I)  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Crist sideral  -  Legendele Căutării  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  “Virusul”  -  Somnul uitării  -  Fragmente de... viaţă  -  ªahul de duminică  -  Oglinda îngerilor  -  Câmpul de luptă  -  Greaţă  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Corabiile lungi  -  Conştiinţa împăcată  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Reactorul  -  Îndelunga aşteptare  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Fereastra din spate  -  Sete  -  Rochia străvezie  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Război total  -  Strada Cosmos  -  Diamantul  -  Între ziduri  -  Dincolo de ceţuri  -  Ceaţa  -  Taina norilor  -  Drumul care nu se vede  -  Înălţarea  -  Casa libertăţii  -  Vatmanul - Mass Media  -  Vânzatorul  -  Coana mare se mărită  -  Poporul perfect  -  Caseta pirografiată  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Gri şi roşu auriu


Umbra

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Marţi, 21 Ianuarie 2003, ora 10:05

      Se-nchide sicriul, coboara-n mormânt,
      Iar chipul de lut se aprinde deodata;
      Gândaci mici, scârbosi, se ivesc din pamânt -
      Si mortu-si revine, cu fata-asudata...
     
      Mantia neagra a noptii învalui în smoala ei gigantica metropola. Venind din departari, nori uriasi îsi adunara metalul amenintator, uruind din toata fiinta lor.
      Jos, la periferia orasului, printre case darapanate si gramezi de gunoaie, coborî o liniste nefireasca, înfigându-si ghearele în ascunzatori.
      O liniste de plumb...
     
      Pe corp simte viermi lunecând reci, balosi,
      Se-nfrupta din carnea-i zbârcita si bruna.
      O putreda mâna, cu muschii cleiosi,
      Cu oase crapate ce scurma-n tarâna -
      Întinde noroiul pe fata batrâna...
     
      Tac-tac, tac-tac...
      Linistea se sparse în bucati sub cadenta pasilor ce înaintau grabiti. Thorr, zgribulit, sfida micile ace de ploaie care de ceva vreme îi împungeau fata si hainele. Gândurile îi rataceau indiferente, molatice, obosite...
      - Te grabesti, ai ?
      Lama rece a cutitului i se propti în beregata. Inima exploda într-un ritm înnebunitor, ce crestea cu fiecare secunda.
      Bum-bum, bum-bum...
      Pumnul îi tâsni în masa de carne din fata...
     
      Cu gheare cojite îi smulge-a lui piele,
      Se zbate si urla, loveste-n capac;
      Tot trupul hidos stapânit e de rele -
      Pe gura arunca ce-avea în stomac
      Si ochii, iesiti din orbite afara,
      Se scurg pe obrajii cu piele de drac...
     
      Picioarele se miscau tot mai repede, ploaia biciuia fata înfierbântata, timpanele înfundate bubuiau dureros...
      Un tunet puternic îl zgârie pe creier, dar teama crestea mereu în urma lui, apropiindu-se odata cu atacatorii.
      Cutitele parasira curelele si se agitara în aer, anuntând moartea. Teroarea se multiplica, secunda cu secunda, contopindu-se cu atmosfera murdara, înconjurându-l pe Thorr, strangulându-l.
      Iar Thorr fugea, fugea...
     
      Se-arunca din umbra la marginea gropii
      Sub razele lunii - si sapa-n sicriu;
      Si-un urlet de fiara strabate toti plopii
      Iar omul din cripta mai e înca viu -
      Îl vezi cum se misca, cum urla-n pustiu...
     
      Cimitirul...
      Thorr intra val-vârtej pe poarta deschisa, cu groaza galopând dupa el, tot mai aproape cu fiecare clipa.
      Un colt negru se ridica, agatându-i picioarele. Thorr se poticni...
      În spatele lui pamântul mocirlos se scurse în laturi, lasând sa se vada un obiect masiv.
      Un capac de sicriu...
      Gura pamântului arunca spre cer un miros fetid, de moarte si descompunere.
      Atacatorii se oprira, nesiguri.
      O umbra apocaliptica parasi sicriul si se rasuci spre Thorr. De sub masca de smoala, doi ochi de sânge studiara fiinta plapânda, cântarindu-i frica. Apoi teroarea începu sa creasca, distrugând totul în cale, iar umbra se contopi cu atacatorii.
      Cerul se dezlantui, un cor al disperarii se ridica spre înalt, tot mai puternic, iar o voce surda - venita de nicaieri - se sfarâma în noapte, acompaniind masacrul:
     
      Un traznet tâsneste prin nori, îi despica,
      Iar ploaia acida le smulge-a lor oase
      Si sângele negru duhneste, se strica -
      Se pierde în alte laturi puturoase...
     
      Urletele se stinsera în urechile înfundate, imaginile se întunecara în fata ochilor îngroziti...
      Thorr lesina.
      Iar ploaia cadea în nestire peste pamântul obosit.
      Spalând...
      Amestecând...
      Acoperind...
      Purificând.

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online