evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cunoaştere  -  Îndelunga aşteptare  -  Dincolo de evoluţie  -  Puterea pereche  -  Viola  -  Cerşetorul  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Ciorna  -  Pânza de paianjen  -  Mamal - Despărţirea  -  Virus de sticlă  -  Nevastă rea  -  Sete  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Dl. Ics  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Ultima frunză  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Lumea lui Ingo  -  System Error  -  Fabrica de vise  -  Himera  -  Veşnic orizont  -  Darul divin  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Zona 25  -  Rochia străvezie  -  Ultima eclipsă (II)  -  Punct. ªi atât  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Reactorul  -  Casa de la marginea pădurii  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Cărăușul  -  Plasa pe jăratic  -  Novo Homo Sapiens  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Gol  -  Meduza (XII)  -  Aniversarea  -  Follow-Me  -  Luminile oraşului XXIX  -  Capsula  -  Labirintul de gheaţă  -  Gândacul  -  Conştiinţa împăcată  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Re-insecţie


Umbra

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Marţi, 21 Ianuarie 2003, ora 10:05

      Se-nchide sicriul, coboara-n mormânt,
      Iar chipul de lut se aprinde deodata;
      Gândaci mici, scârbosi, se ivesc din pamânt -
      Si mortu-si revine, cu fata-asudata...
     
      Mantia neagra a noptii învalui în smoala ei gigantica metropola. Venind din departari, nori uriasi îsi adunara metalul amenintator, uruind din toata fiinta lor.
      Jos, la periferia orasului, printre case darapanate si gramezi de gunoaie, coborî o liniste nefireasca, înfigându-si ghearele în ascunzatori.
      O liniste de plumb...
     
      Pe corp simte viermi lunecând reci, balosi,
      Se-nfrupta din carnea-i zbârcita si bruna.
      O putreda mâna, cu muschii cleiosi,
      Cu oase crapate ce scurma-n tarâna -
      Întinde noroiul pe fata batrâna...
     
      Tac-tac, tac-tac...
      Linistea se sparse în bucati sub cadenta pasilor ce înaintau grabiti. Thorr, zgribulit, sfida micile ace de ploaie care de ceva vreme îi împungeau fata si hainele. Gândurile îi rataceau indiferente, molatice, obosite...
      - Te grabesti, ai ?
      Lama rece a cutitului i se propti în beregata. Inima exploda într-un ritm înnebunitor, ce crestea cu fiecare secunda.
      Bum-bum, bum-bum...
      Pumnul îi tâsni în masa de carne din fata...
     
      Cu gheare cojite îi smulge-a lui piele,
      Se zbate si urla, loveste-n capac;
      Tot trupul hidos stapânit e de rele -
      Pe gura arunca ce-avea în stomac
      Si ochii, iesiti din orbite afara,
      Se scurg pe obrajii cu piele de drac...
     
      Picioarele se miscau tot mai repede, ploaia biciuia fata înfierbântata, timpanele înfundate bubuiau dureros...
      Un tunet puternic îl zgârie pe creier, dar teama crestea mereu în urma lui, apropiindu-se odata cu atacatorii.
      Cutitele parasira curelele si se agitara în aer, anuntând moartea. Teroarea se multiplica, secunda cu secunda, contopindu-se cu atmosfera murdara, înconjurându-l pe Thorr, strangulându-l.
      Iar Thorr fugea, fugea...
     
      Se-arunca din umbra la marginea gropii
      Sub razele lunii - si sapa-n sicriu;
      Si-un urlet de fiara strabate toti plopii
      Iar omul din cripta mai e înca viu -
      Îl vezi cum se misca, cum urla-n pustiu...
     
      Cimitirul...
      Thorr intra val-vârtej pe poarta deschisa, cu groaza galopând dupa el, tot mai aproape cu fiecare clipa.
      Un colt negru se ridica, agatându-i picioarele. Thorr se poticni...
      În spatele lui pamântul mocirlos se scurse în laturi, lasând sa se vada un obiect masiv.
      Un capac de sicriu...
      Gura pamântului arunca spre cer un miros fetid, de moarte si descompunere.
      Atacatorii se oprira, nesiguri.
      O umbra apocaliptica parasi sicriul si se rasuci spre Thorr. De sub masca de smoala, doi ochi de sânge studiara fiinta plapânda, cântarindu-i frica. Apoi teroarea începu sa creasca, distrugând totul în cale, iar umbra se contopi cu atacatorii.
      Cerul se dezlantui, un cor al disperarii se ridica spre înalt, tot mai puternic, iar o voce surda - venita de nicaieri - se sfarâma în noapte, acompaniind masacrul:
     
      Un traznet tâsneste prin nori, îi despica,
      Iar ploaia acida le smulge-a lor oase
      Si sângele negru duhneste, se strica -
      Se pierde în alte laturi puturoase...
     
      Urletele se stinsera în urechile înfundate, imaginile se întunecara în fata ochilor îngroziti...
      Thorr lesina.
      Iar ploaia cadea în nestire peste pamântul obosit.
      Spalând...
      Amestecând...
      Acoperind...
      Purificând.

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online