evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Himera  -  Luminile oraşului XIX  -  Ancheta  -  Luminile oraşului XVIII  -  BO  -  Omul invizibil  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  ªi atunci...  -  De o sută de ori Adrian  -  Experimentul  -  Pastel  -  Pescăruşul  -  Luminile oraşului XV  -  Cerc la persoana întâi  -  Aici şi acum  -  Nick  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Alertă !  -  Zori  -  Omul apropiat  -  Echilibrul  -  Muzica  -  Ultimul Paradis  -  Ceaţa  -  Nebunul  -  Luminile oraşului XXXI  -  Gândacul  -  Conştiinţa împăcată  -  Tentaţia continuă  -  Călătoria  -  Citadela Asociaţiei  -  Proză absurdă  -  Sinucigaş plătit  -  Ultima frontieră  -  Umbrele nopţii  -  Lumea lui Ingo  -  Octopolul  -  Sfârşitul lunii  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Luminile oraşului XXII  -  Cel care nu mai e  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Puroi II  -  Luminile oraşului III  -  Jocul Zeilor (II)  -  Anul 10000  -  Metastază


Stiinta si tehnica

Şerban Rareş Pop



Publicat Joi, 23 Ianuarie 2003, ora 10:05

       Imi dai de gandit ca ai inceput sa compari bataliile cu fenomenele fizice. Oamenii cu electronii. Ca si cum plasma din tubul acela de neon, banalul rozaliu, s-ar misca pe baza unor legi sociale complexe! Oricum ti-ai alege supozitiile, maruntite si disecate pe etape, oricum ai slefui ipoteza, lucioasa si permeabila, si oricat te-ai abate de la regulile de transpunere morala in practica a evenimentelor, teoria grupurilor se aplica mult mai efectiv si mai normal pe indivizi umani. Electronii au mai multa individualitate. Nu-i poti alatura cu nici o forta existenta. Nu-i poti disciplina subiectiv, pe baze criteriale diferite.
     
      Daca vei nascoci limite intre care sa-i inghesui, daca vei disloca forte necesare miscarii lor, nu-i vei putea opri de la respingere, de la izolare.
     
      Nu-i poti duce la lupta. Si nu ma refer la hidrogeniu. Exceptia care itareste regula. Un pozitron caruia daca ii pui un electron langa, ajung sa se invarta unul in jurul celulalt.
     
      Dependenta sexuala, capacitate de inecare treptata si sigura. Oare se consuma? De unde ar porni o astfel de societate bazata pe rotatie, bazata pe ne-atingere, pe sindromul mariajului fortat? Cand ajungi sa compari armatele cu electronii, resursele de lamurire mi se par secate.
     
      Si totusi, dresajul n-ar fi o solutie?
     
     

© Copyright Şerban Rareş Pop


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online