evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ultima eclipsă (II)  -  Conştiinţa lui Uezen  -  O Poveste (?) modernă  -  Cruciada bucătarilor  -  X Factor  -  Dispariţia  -  Gol  -  Între două lumi  -  Proză scurtă  -  Resacul Timpului  -  Fără doar şi poate  -  Boaba de spumă  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Striptease  -  Străinul  -  Călătoria  -  Clocitorul Josh  -  Transcendere  -  Ceasul ispitirii  -  De profundis  -  Invizibilul  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Aniversarea  -  Nick  -  Lunga vară  -  Metastază  -  Depozit.03  -  Nebunii lui Arrianus  -  Casa galbenă  -  Ultima frontieră  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Dansând pe sârmă  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Aura urii  -  Nebunul  -  Meduza (IX)  -  Aer  -  Octopolul  -  Colecţionarul de îngeri  -  Tentaţia continuă  -  Îmbrățișare  -  Vânătoarea  -  Cojocul (Cujuh)  -  Halta părăsită  -  De o sută de ori Adrian  -  Strada Cosmos  -  Ea, eu şi ei


Luminile oraşului

Ciprian Ulea



Publicat Sâmbătă, 4 Februarie 2006, ora 11:06

      1

     

      Acoperisul mirosea a smoala incinsa. Se apropia de orele 23 iar aerul era statut, incins. Mirosul de catran se imbina cu cel al tomberoanelor dezgustatoare de langa cladire. Los Angelesul facea fata cu greu gunoaielor, ca de altfel toate serviciile publice, insa efectele suprapopularii erau din ce in ce mai acute. Bogatanii stateau in apartamentele luxoase din certierele marginase coastei sau in centrul orasului. Cealalta parte era la cheremul mustelor, maghernitelor de tabla si gunoaielor.

      TJ se rasuci intr-o parte. Filtrul castii anula mirosurile groaznice de afara. Uniforma izolata termic ii dadea o senzatie de confort ca un sac de dormit. Se intinse si privi spre umbra tacuta aflata la 2 metri de el. Nu mai scosese o vorba de 10 minute si isi inchipuia ca a adormit.

      - Chris, ai adormit? facu el.

      - As vrea eu se auzi vocea ei inbufnata si clara. Se conversau prin cablul intins intre ei. In ziua de azi nu mai stiai unde sint plantate microfoane, sau cine e pe receptie, si cu tot echipamentul lor pastrau tacerea radio. De ce naiba nu apare tampitul ala? Uite ce se agita chinezoii aia...

      Intr-adevar, in depozitul aflat la o mila chinezii se agitau de zor. Probabil se intrebau daca nu cumva fusesera pacaliti. Santinelele lor se dublasera, acum aveau cateva puncte avansate de cercetare pe cladirile apropiate. Le ascultasera convorbirile cu ajutorul antenei omnidirectionale si in ultimele 15 minute se dadusera doar ordine scurte pentru a intari paza.

      - Ba eu stau destul de comod aici...

      - De 2 ore, completa Christina. Incepe sa mi se faca foame.

      - Foame nu stiu, insa am prevazut unele chestii ranji TJ sub casca sa. Duse mana la combinezon si trase afara doua cutii de 330 ml de bere. Mmm, e inca rece, facu el pofticios.

      - Esti diliu, chicoti ea incantata. Da una incoace. Doamne, ce pute, facu ea dupa ce isi trase filtrele castii.

      - E mirosul tehnologiei, facu el. Bucura-te ca traiesti in glorioasele state ale americii. Macar noi respiram chiar si aerul asta... Chiar simt un val de buna dispozitie. 2018 e un an bun pentru tehnologie.

      - Sa mai facem si treaba, zise ea si arunca un ochi aparatelor. Bun, facu ea incantata. Nimeni nu trage cu urechea la noi. Chiar sa nu mai fie nimeni pe contractul asta? Suma e destul de buna, iar Lipinski nu mi se pare o tinta prea dificila.

      - Da pentru noi. Aparatura speciala de ascultare si detectare, proiectile dirijate, arme silentioase, munitie speciala, blindaj metamorfic. Iti dai seama cat ar da aia de acolo din depozit sa aibe asa ceva... Sper ca nu vor avea asa ceva niciodata. Nu cred ca de la japonezi se ca scapa vreodata ceva.

      - Si la noi am ramas doar noi. Daca cineva ar banui doar ca mai existam...

      - Nu. Sint convinsi ca sintem dusi de mult, zise el hotarat. Brusc isi aminti de tara natala si ofta. Dar acum Brazilia era un loc unde nu se mai putea trai. De patru luni de zile avusesera loc cateva tentative de lovitura de stat, si astea cele publice. Tara se afla macinata de razboi civil, iar armata se rafuia cu cine putea.

     

      - Vine, facu ea scurt. Isi puse casca si se concentra la aparate. TJ se trase mai aproape de arma, verifica a zecea oara cracanele, munitia si calibrarea sistemului de ghidare, asteptand indicatiile fetei. Uite ce au intrat chinezoii aia in miscare, rase ea. OK, il atingem la punctul de intalnire. Directie 336, distanta 1.014, ETA 5, perforante. Viteza vantului 14 pe directia 229.

      - Gata de tragere, facu el. Grozav, facu satisfacut. Ce fata o sa faca cu totii cand o sa intre grauntza aia prin Hummerul ala blindat se bucura el. Fixa arma bine in umar. Datele de tragere erau trimise in casca. Mai rad altceva, intreba el?

      - Negativ tragator, replica ea. Adica poate. Trage si tu acolo in mutrele care nu-ti plac dar lasa pe Tanaka in pace si un pic de economie la munitie, stii tu.

      - Multumesc observator, am inteles, trag in ce misca, gauresc si BMW-ul?

      - Normal. Motor sau rezervor?

      - Pai mai bine in rezervor ca sa fie mai frumos... Da o sa trag una in motoru la Hummer, asa sa vad ce mai ramane din el. Dupa ce il curat pe Lipinski se intelege.

      - Un minut, facu ea. 40... 30... 20... convoiul dadea coltul si intra in raza vizuala. 10 secunde, anunta ea.

      - Okaaay... facu el. Gata, zise scurt si apasa vesel de 3 ori pe tragaci tintind bancheta din spate prin plafonul masinii. Detunaturile nu se auzeau aproape de loc din arma, o bijuterie a tehnicii japoneze, prototipul Maki M1, care nici macar nu fusese inca botezat la data cu care fusesera ei dotati. O mila mai incolo glontul perfora Plafonul Hummerului, capul si umarul lui Lipinski, apoi capul conul autoghidat pentru o deviatie de 35 de grade exploda degajand o caldura enorma incat se paru ca masina se aprinsese scurt ca un chibrit. TJ mai trase o data in rezervorul masinii BMW care exploda aruncand totul in jurul lui. Oamenii fugira din camionul care preceda Hummerul, camionul plin cu arme si munitii, obiectul tranzactiei. TJ urmari repetitorul Christinei, se intoarse intr-un cot, mai trase de 6 ori si cele 6 posturi avansate ale chinezilor.

      - Ai vazut cum au pocnit chinezoii aia? intreba incantat TJ... Ia uite-i cum se invart pe acolo, rase el incantat.

      - Hai sa ne carabanim, facu ea. Liber. Lua echipamentul de observare si u o intinsera pe scara de serviciu in jos repede. TJ isi fixa arma de distanta lunga in spate si trase arma normala, botezata tot cu un numar, Maki M3. Amandoi mai aveau doua mitraliere mici la solduri si doua pistoale la gambe, numite tot Maki M5 si M7, numai numere fara sot, japonezii nu stiau nici ei de ce. Se furisara nevazuti in intuneric. Combinezoanele usor blindate ii faceau aproape invizibili si ziua, noaptea nu se vedea nimic. Camuflajul metamorfic nu intrase inca in dotarea nici unei armate regulate. De fapt, singurele costume utilizabile erau puse la punct de cercetatorii japonezi si brazilieni, din care ramasesera acum doar japonezii care aveau de recuperat, insa si acestia aveau echipa lor de luptatori urbani. TJ pretindea in gluma ca el e cel mai bun soldat din lume.

      Cu pasi siguri o luara pe aleile intunecate spre mica Toyota jerpelita care ii astepta, cu motorul ei supradimensionat Sa montezi un motor de 3 litri pe o masina de 750 de kilograme usurata la 700 prin aruncarea a tot ce era de prisos in ea fusese o idee a Christinei. Masina prindea aproape 260 kilometri pe ora si avea un demaraj infiorator, iar masina parea ca o se se rupa.aruncara la repezeala echipamentul sub bancheta de aluminiu falsa din spate. Amandoi scoasera din torpedou doua pistoale obisnuite de 6 mm, aproape fara recul.

      Demarara in liniste. Incepea sa se adune si politia. LAPD era prompta ca de obicei. Sigur stiau ca se pusese pret pe capul lui Lipinski si ca de obicei aveau o gramada de piste de urmarit. In sinea lor politistii multumeau celor ce facusera treaba, Lipinski punea in circulatie o gramada de armament pe strazi. Mica Toyota trecu pe langa locul incidentului. Chinezoii plcasera, camionului cu marfa ardeau in continuare cauciucurile din fata, marfa era neatinsa, gata sa fie recuperata de politisti. Un sergent furios le facu semn sa o ia la stanga, TJ il injura si facu la stanga, sergentul il injura si el mai retitut vazand figura delicata si fragila a fetei pe scaunul din dreapta incadrata de bucle scurte.

      In scurt timp depasira locul incidentului.

     

      TJ accelera scurt pe strazile mizerabile. In curand parasira cartierul si se indreptara spre casuta modesta de pe plaja, cumparata la un pret nu prea mare. Pretul acestor casute mici si cu o mica curticica scazuse mult. Bogatanii preferau apartamentele bine dotate asezate langa centrele comerciale. Aceste casute erau locuite mai mult de pensionari mai instariti, care nu isi permiteau un astfel de apartament. Zona era relativ curata si pazita. Rata infractiunilor nu era foarte mare tocmai datorita faptului ca zona nu era foarte populata. In anul 2018 inca mai existau 3 clase sociale. Ei erau clasa de mijloc.

     

      ........................................

     

      Se anunta o zi de sambata insorita. Ploaia de aseara curatase aerul. Era 8 si jumatate dimineata. Tolanita in hamac astepta somnoroasa ca TJ sa aduca micul dejun.

      TJ se sculase mai devreme, si ca intotdeauna cand era bine dispus sarise din pat. Renta lunara de la Guvernul Braziliei sosise. Acoperire era inca impecabila. Era tot ce le ramasese, iar ei se amuzau teribil. De 4 luni de zile figurau ca studenti straini la Universitatea din California iar Guvernul Brazilia le oferea suma cuvenita lunar. Chiar nici in Brazilia nu se mai stia nimic de cei doi si scopul lor. Cu toate framantarile politice, Brazilia cauta in SUA un aliat, asa ca in continuare finantau pe cei doi despre care se credea cu certitudine ca sunt studenti. Figurau pe numele lor reale, TJ Larkin si Christina Silva, de 20 de ani, studenti, TJ la specializarea biologie marina iar Christina la electronica. El era foarte incantat de cursurile sale, aproape ca se simtea student, iar Christina avea oricum inclinatie spre computere si electronica. In realitate aveau amandoi 24 de ani si fusesera in urma cu jumatate de ani locotenenti in armata braziliana, intr-un experiment de echipa speciala derulat impreuna cu armata nipona pentru lupta urbana, controlul maselor, intreruperea comunicatiilor, a surselor de apa si electricitate. Dupa evenimentele ambigue din tara toti responsabilii proiectului fusesera eliminati din prostie inainte sa se afle ceva despre proiect. Japonezii incetasera orice colaborare cu armata braziliana, iar TJ si Christina, trimisi in State in scopul eliminarii catorva indizerabili ramasesera acolo sponsorizati in continuare de Guvern, intocmai ca acoperire lor. Trebuia sa castige ceva bani ca sa poata fugi in Australia cea bine pazita, locul spre care se indreptau dorintele tuturor emigrantilor, ultimul continent respirabil cat de cat.

      TJ aparu cu micul dejun, totul numai un zambet. Reuseau sa se descurce din suma primita din tara destul de bine. Obtinusera si banii pe contract, 30.000 de dolari americani, Lipinski fiind primul lor contract serios. Primele trei contracte valorasera 7500 de dolari americani luate cu totul, dar era vorba de tinte neinsemnate. Tinte de antrenament pe care oricum le folosisera pana acum gratis, adica proxeneti sau mici traficanti de droguri sintetice. Antrenament si deratizare zicea TJ, realmente ii facea placere sa mai curete orasul, ii placea sa traga in asemenea tinte reale. Chiar si pentru Christina ramanea o enigma cum el ar fi evitat sa omoare si un sobolan, insa in oamenii acestia tragea cu evidenta placere, insa incepuse sa-i faca si ei placere dupa ce facuse cunostinta mai bine cu populatia din LA.

     

      - Azi ne rasfatam. Mancare, plaja, fara antrenament, casca el. Mancam in oras, mergem la parcul de distractii...

      Fata dadu sa se ridice din hamac, dar isi pierdu echilibrul si cazu cu o bufnitura infundata. Se ridica mirata cu parul valvoi. TJ se prapadea de ras. Nici macar nu se auzise zgomot la cat cantarea ea, cam 45 de kilograme la un metru si 65 de centimetri. Numai mutra militaroasa nu avea, o figura de soricel mereu zambitoare, imbracata de obicei destul de sobru. Aceasta era si cauza pentru care fusesera alesi pentru echipa. Nu aratau a militari. TJ avea aproape un metru si optzeci, insa era asa slab incat nu avea 70 de kilograme. Tuns nu foarte scurt, cu parul in sus si in directiile in care se nimerea, nu avea tinuta solida a militarilor. Amandoi proveneau de la Contrainformatii. Colegii lor japonezi pe care ii vazusera o data aratau si mai si. Locotenentul japonez avea putin peste un metru saptezeci iar partenera sa de echipa cu zece centimetri mai putin. La antrenamente pareau toti patru o trupa de excursionisti tampiti, toti patru radeau din orice ca niste adolescenti cretini.

      - Sa speli Toyota o facu ea pe bosumflata. Ce e asa hazliu? Eu am ras de tine cand te-ai fost impuscat singur in fund?

      - Nu ... doar de 2 ori pe zi de 4 ani incoace, rase el. In urma cu 4 ani, cand incepusera antrenamentul special, TJ trasese cu arma in mecanismul de inchidere al unei usi blindate. Intuind ce se va intampla, ea se aruncase la pamant, iar glontele ricosase din 2 pereti in fundul lui TJ care tinea arma cu gesturi de politist new-yorkez. Oricum a avut partea buna ca acum echipamentele noastre sunt blindate si pe fund adica, continua el. Si asta e un lucru bun. Avansul tehnologic cere sacrificii, continua el.

      - Numai la blindajul ala nu-mi statea mie grija, ranji ea. Partile vitale nu?

      - Crede-ma, un glonte in fund nu este binevenit niciodata, declara el solemn...

      - Pai esti primul impuscat in fund de care am cunostinta, rase ea.

     

      Mancara veseli. Apoi el spala mica masina in timp ce ea aranja un pic armamentul din fosta mica pivnita de vinuri. Lua 4 pistoale mici de calibrul 6 impreuna cu o mana de incarcatoare si veni la masina.

      - Nu crezi ca exagerezi? zambi el. Ia doar 2, ce naiba... si o tona de incarcatoare?

      - Sa fie acolo, lasa.

      - Bagi doar unul in torpedou, restul in spate, da?

      - Bine profesore, glumi ea. Daca ii gasea politia cu un pistol incarcat era ok. Arma era mica, nu era o arma populara, era ca un pistol de dama, insa era o arma italiana marca Beretta, foarte rezistenta la umezeala, mica, rapida si fiabila, aparent silentioasa, iar munitia din cupru si nichel avea ceva efect. Multa lume purta ilegal arma, iar politia nu facea decat sa o confiste in cel mai rau caz si sa le dea o amenda. Nu parea prea periculoasa fata de pistoalele de calibru mare cu care se mandreau toti.

      - Hai sa mergem, zise el si se urcara in mica Toyota care era destul de economica atunci cand nu i se cerea prea mult. Motorul pocnea incetisor in timp ce plecau spre parc.

     

      .............................................

     

      Era aproape miezul noptii cand parasira parcul acvatic. Erau franti de oboseala, inotasera, facusera plaja, apoi seara se distrasera in parc pana nu mai puteau. Mancasera dar deja incepuse sa-i ia foamea din nou. Iesira pe poarta ca o pereche tanara, TJ tinea mana dupa umerii ei si se inghionteau prieteneste, insa altceva nu era intre ei. El abera despre jefuirea unui cazinou din vecinatatea parcului iar acum incepuse si pe ea sa o convinga, desi se opusese la inceput, nevrand sa bata la ochi. Deja facea planuri, insa mai mult in gluma, nu avea chef decat de un somn bun. Se urcara in masina si pornira.

      - Tie nu ti-e foame? intreba ea intr-o doara.

      - Cam da, facu si el. Mai avem ceva acasa?

      - N-ar strica sa luam niste sandvisuri spuse ea cascand.

      - Si bere, casca si el. Stam la o bere si un sandvis si facem rezultatul realizarilor pe ziua de azi, zambi stiind ca vor adormi in balansoare de-abia spre dimineata, cand se va racori putin.

      - Aici, hotara ea in fata marketului de dupa colt. Pare ca ar avea ceva comestibil. Sari din masina si isi intinse oasele, apoi redeveni serioasa. Intrara amandoi si cotrobaira ceva timp pana luara totul. TJ ramase un pic in urma cu ochii pe niste cotlete grozave, indesa punga cu cupmaraturi in bratele Christinei si o lua la picior spre ele. Cand iesi victorios cu ele, Christina era inconjurata de 3 namile, dintre care una avea un pistol iar cealalta un cutit. Se controla inutil in buzunar, insa stia ca pistolul este in masina, asa ca injura. Cristina afisa o mutra inspaimantata obligatorie in astfel de situatii. Trase cu ochiul spre coltul cladirii, unde in umbra se mai zareau cativa complici ai celor trei. TJ facu un zgomot, ea se uita la el inspaimantata. Namila intoarse pistolul spre TJ, cara facu o mutra ingrozita.

      - Vino incoace facu tipul. Era cu un cap mai inalt ca el si avea peste 120 de kilograme, cel mai urat om pe care il vazuse TJ.

      Celalalt, cutitarul, ranji. Era mic si ras in cap. Celalalt avea un fes rosu in cap si tenesi de cauciuc. TJ inainta precaut. Lasa punga cu cotlete cu grija sa nu se rastoarne. Observa cu placere ca punga cu cumparaturi fusese asezata cu grija de fata pe capota Toyotei. Ofta usurat. Christina cotrobaia inspaimantata dupa banii din mica geanta pe care o purta si TJ se minuna de aerul speriat si nevinovat, de felul serios in care se potrivea mica poseta cu taiorul si fusta care ii dadeau un aer de studenta studioasa. Doar el apuca sa vada micul pistol si se gandi iarasi ca daca ar fi totul dupa el ar fi impuscati dintr-o prostie intr-o buna zi. Si el era meticulos, insa ea chiar se gandea la toate. Privi cu gura cascata mutra nevinovata a fetei.

      Christina trase calma micul pistol de 6 mm cu rapiditate si zambind il impusca in gat de jos in sus pe cel cu pistolul atintit spre TJ. In cadere prinse pistolul masiv al acestuia, si il arunca la TJ care de-abia il prinse, zambind zapacit. In acelasi timp fata trase un glonte direct in inima celui cu cutit. Zambind ridica arma spre fesul rosu si apasa pe tragaci. Din grupul celor de dupa cladire se auzira doua impuscaturi care o facura pe fata sa sara repede dupa masina, insa un glonte o atinse la sold, se impiedica si cazu dupa masina. TJ ingheta. Se repezi la masina uitand sa traga si ajunse langa fata.

      - Esti bine? o scutura el inspaimantat?

      - Jigodii, se auzi glasul furios al fetei. Era sa ma atinga, au nimerit masina jigodiile. Si cina noastra.

      Alte cateva gloante bubuira, ricosand pe asfalt. TJ ranji apoi ranjetul ii pieri cand doua se infipsera in capota masinii. Christina se ridica scurt din adapost si inainta tragand spre grupul de atacatori. TJ ii vazu cum cad unul dupa altul. Resemnat se uita la pistolul de mare calibru din mana si trase in aer de doua ori asa de fantezie. Intr-o clipa urla si se arunca brusc pe burta cand Chris se intoarse cu arma spre el.

      - Esti tampit, facu ea. Vrei inca un glont in fund? Asteptam politia?

      - Nu, isi facu el calculul rapid. Ajungeau la locul faptei atrasi de impuscaturi in cinci minute. Peste tot erau plasate microfoane ce triangulau zgomotele, asa ca puteau interveni rapid in cazul in care aveau cu ce, iar zona era destul de buna, deci puteau ajunge in cinci minute. Cum o sa le spui ca ai curatat vreo opt insi inarmati cu pistoale asa ca o studenta de treaba care se intoarce de la o petrecere? Arunca pistolul cel greu. Hai sa mergem. Daca mai porneste masina, marai el. Masina era inmatriculata cu toate formele ok, asa ca incepu sa se gandeasca la ce gogosi sa toarne daca era nevoit celor de la politie. Se uita in jur daca erau multi spectatori ascunsi.

      Chris se urca si porni motorul.

      - E OK, urca, facu ea.

      Urca rapid si apoi se dadu jos si mai repede.

      - Cotletele, tipa el panicat. Lua punga si in treacat o lua si pe cealalta, gaurita de un glont. Bine ca berea e intacta, rasufla usurat.

      Ea dadu din cap si rase. Nu avea rost sa te superi pe el. Oricum teoretic pe vremea cand erau in armata el era seful echipei. Demara rapid.

      - Nu prea se cunosc gaurile, facu el. Oricum ce masina mai e intreaga in zilele astea... Grozav ai tras.

      - Si tu stateai si te uitai ca la un meci. Ce asteptai, o inghetata cu fructe?

      - M-am gandit ca tunul ala se auzea prea tare, se scuza el.

      - Pai atunci de ce ai mai tras in aer cu el pe urma?

      - Aaa.. ca sa ma conving, normal, hotara el.

      Ea dadu din mana a lehamite si frana. Incetini si isi continua drumul incet. Amandoi isi luara un aer obosit cand trecu o masina a LAPD pe langa ei cu sirena urland. Facu la dreapta. In curand luminile lampilor decolorate se pierdura in intuneric. Totul se mesteca printre luminile orasului.

     

      .......................................................

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online