evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sfântul  -  Fereastra din spate  -  Acolo sus, vulbul  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Cursa  -  Rapsodia  -  Meduza (X)  -  Oglinda  -  Noapte bună, Andrei  -  Zombi  -  Ancheta  -  Dispariţia  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Brăduţul  -  Valoare reziduală  -  Piatra  -  Marea Neagră. Iulie  -  Luminile oraşului IV  -  Uitarea  -  Depozit.02  -  Drumul spre  -  Cu preţul morţii  -  Cărăușul  -  Războiul lumilor  -  Strada inocenţilor  -  Ion cel fericit  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Lumea lui Ingo  -  Un pahar de vin  -  Joia neagră  -  Puterea pereche  -  Melcul  -  Puroi III  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Viziune  -  Dona  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Meduza (II)  -  În vizită la psihiatru  -  Plasa pe jăratic  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Coşmar  -  Pierderea  -  Punct. ªi atât  -  Printre oameni  -  Ambiguitate clinică


Luminile oraşului III

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 19 Februarie 2006, ora 16:12

      Zgomotul senilelor se apropia. Se auzeau glasuri rastite. Incerca sa se afunde cat mai mult in mlastina, se apasa cat putea in pamantul galben, inchizand ochii, incercand sa se faca invizibil. I se parea ca se dematerializeaza si asta ii dadu o stare brusca de confort care se schimba brusc in frica si mai mare. Vocile oamenilor se auzeau si mai tare. Ce mai ramasese din pluton, patru oameni, erau ingropati alaturi si incercau sa nici nu respire. Vocile erau deasupra. Simtea ca se sufoca sub covorul de frunze. Zornaitul de senile se auzi la mai putin de jumatate de metru distanta. Cel putin o companie de tancuri grele, recunoscu dupa tancurile De Gaulle de 72 de tone cu tunul enorm de 150 mm precum si Jullietele cu tunuri de 105. In ariergarda erau transportoarele Puma cu tunurile lor de 75. Se facu mic de tot, una cu pamantul. Zgomotul se departa. Simtea ca se sufoca. Mai trebuia sa stea cateva minute macar, se ma auzea ceva, se destinse si cu frica se dezgropa din stratul de turba imputita. Nu mai era nimeni in jur. Se uita prostit la arma. Incarcatorul si patul Schmeisserului pe care il lasase langa el ingropat erau o gramada de fiare indoite. Se repezi in jur si incepu sa sape. Tot ce gasi fu un morman de zdrente, oase si sange. Langa el cineva se ridica alb la fata. Vazu tresele de caporal prin ceata...

      Plutonul statea in jurul focului. Se uita la ei cu atentie. Erau cei trei camarazi ai sai din recenta campanie. Apoi jumatate de duzina din veteranii primelor campanii, oameni care vazusera totul intr-un an de razboi greu. Duzina de pifani proaspeti alcatuia restul plutonului. Cu totii mancau la cartofii gasiti in cabana si facuti pe jar. Pifanii stateau mai timizi la o parte. De fapt si el si cei trei camarazi ramasi nu era cine stie ce de capul lor.

      - Peste o ora ne incepem deplasarea catre rau. Tot ce nu e necesar ingropati. Pana atunci va odihniti, pregatiti armamentul si munitia. Inteles? facu el.

      - Domnule locotenent, eu zic sa nu plecam inainte de ora 3. Acum inca patrulele sint mai dese, in plus pana la 3 mai sint 4 ore de odihna, ne putem reface. Eu as zice sa facem de paza cate 2 oameni cate o jumatate de ora fiecare.

      Se uita la Carriciola si dadu din cap obosit. Avea dreptate din nou. Ca intotdeauna nu contesta deciziile plutonierului sau. Daca la inceput i se parea ca ii stirbeste din personalitate, acum il durea in fund. Stia ca omul are dreptate. Carriciola zambisi el fara urma de ironie. Grupul de veterani la fel. Avea impresia ca intrase sub protectia lor, si functia sa de locotenent se transformase mai mult in una de mediator intre pifani si veterani. Pifanii inca il recunosteau ca o autoritate din cauza gradului de ofiter, veteranilor putin le pasa de el, iar el stia asta. Ordinele le dadea el, insa de fapt Carriciola hotara totul in companie. Probabil ca de asta si supravietuisera atata.

      - Am format echipele domnule locotenent. Puteti dormi fara grija, daca e ceva va scol imediat. de altfel si eu o sa trag un pi de somn imediat. Fiti fara grija, am pus cate un veteran si un boboc, asa ca nu vom fi luati prin surprindere.

      - Multumesc plutonier, casca el. Se tranti pe covorul de iarba si adormi instantaneu.

     

      O raza de soare ii trecu printre gene. Sa fi dormit atata? Se ridica in capul oaselor si se uita dupa plutonier.

      - Salut, se auzi vocea obosita de langa el. Aparu chipul tras la fata al Christinei. Mult ai mai dormit.

      TJ se uita la el. Era bandajat, curat, intins intre cearsafuri, imbracat in sort si un tricou subtire. Christina il privea de langa pat. Probabil ca a adormit rezemata de pat saraca, gandi el vazand-o cum se ridica zambind. Parea foarte obosita.

      - Dormi de 2 zile, zise ea zambind.

      - Si tu ai stat sa te uiti la mine? De ce nu dormi?

      - Am dormit si eu, stai fara grija. Dar am fost sa fac transferul in conturi, totul e in regula acum. Ai dormit atata ca ai fost drogat la greu, mai erai si obosit. De-abia te-am carat in pat. In rest rani superficiale. Credeam ca ti-a atins plamanul, iti curgea sange din gura, insa ti-ai muscat buza. In cateva zile esti ca nou. Coincidenta a fost ca ai mai luat un glonte in fund. In aceeasi parte. Cred ca poti fi sigur ca nici un glonte nu te va mai atinge acolo, care ar fi sansele? Ai mai si visat urat cred. Eu am doar rani usoare la brat si la picior.

      - In doua-trei zile suntem gata sa luam alt contract, zise el.

      - Ba pe naiba, am lipsit patru zile de la scoala, facu ea. Incep aia sa intre la idei.

      TJ rase cu pofta. Amandoi luau foarte in serios chestia cu scoala, se prezentau la cursuri si examene. Era cea mai buna acoperire a lor. Chris trecea printre primele 10 studente din an la specialitatea ei. TJ era si el un student bun, insa doar la unele discipline. Gandea ca chiar ar fi placut sa fie biolog marin.

      - Gata, maine mergem la scoala, zise el.

      - Am spus ca am avut un accident de masina. Am avut un mic accident incercand sa eviti un pustan cu bicicleta, ai intrat cu masina in bordura si ne-am lovit destul de serios. Toata lumea ne-a transmis insanatosire grabnica.

      TJ rase incantat. Chris avea mai mult colegi iar el colege. In special el era multumit de asta, glumea mereu, insa cu grija, deoarece nu voia sa spuna ceva ce nu trebiue. El si Chris nu aveau nici o relatie in afara de cea de prietenie, insa fara ca vreunul dintre ei s vrea asta, se parea ca pana la urma e inevitabil. Nici unul dintre ei nu avusese vreo legatura serioasa cu colegii sau cu altcineva aiurea. Cum ar putea sa aibe intimitate cu cineva? TJ nu stia sa vorbeasca decat de camarazii sai, de ziua in care ramasese singurul supravietuitor al bombardamentului, avand norocul sa se rupa podul la cateva secunde inainte ca proiectilul incendiar sa explodeze si sa iasa la suprafata tragand disperat oxigenul aproape consumat de napalmul arzand, privindu-si camarazii care se transformau in mici papusi arzand. Chris nu stia decat de camarazii sai si de noptile in munti, de infiltrarea in bazele argentiniene, de lichidarea santinelelor cu un cutit in beregata si de mirosul sangelui cald pe mainile ei, de fuga prin sarma ghimpata si santurile de aparare in timp ce camarazii ei mureu sfasiati de cainii de lupta, sarind pe minele antipersonal si impuscati de militarii argentinieni dupa ce preferasera fuga din incercuire decat inchisorile si torturile argentiniene. Fusesera alesi in trupele de elita tocmai fiind singurii supravietuitori ai unor evenimente din acestea.

     

      Seara trecu calm si placut. Cinara ca de obicei in curte, ascultand posturile de radio cu stiri si muzica. Trebuiau sa-si refaca puterile, iar duzina de aripioare la gratar si cartofii prajiti ii ajutara. Sase sticle de bere groaznic de rece faceau sa mancarea sa alunece mai repede pe esofag. Stirile din lume erau amestecate. Statele Unite isi infrunta cu succes dusmanii din afara si din interior, tanarul stat independent Texas semnase tratatul militar cu Stalele Unite. Mexicul era iarasi in razboi civil. Tarile Americii de sud erau pline de framantari interne. Fostii camarazi se impuscau acum intre ei. Uniunea Europeana incerca sa stapaneasca refugiati din Rusia si pe cei din Federatia Est Europeana, satui de regimul neocomunist. Proaspatul cel de-al patrulea Reich se confrunta si el cu acel val, insa masurile sale erau mult mai drastice, incluzand scurtele campanii ucigatoare pe teritoriul Poloniei si Ucrainei. De asemenea tratatul intre UE si cel de-al patrulea Reich se semnase, impotriva imigratiei care ameninta sa-i sufoce. Resturile celor doua grupuri de armata ale Chinei si Indiei aliate se intorceau in debandada in China, hartuite fara mila de armata Japoniei. TJ zambi. Mica armata a Soarelui Rasare era asa cum o stia el, groaznic de eficienta, atacand cu armata de tancuri, elicoptere si rachete comandate de la distanta. Dronele nu cunosteau frica sau mila, iar militarii ce le manevrau stateau la caldurica la o buna distanta in cabinele de comanda. Infanteria japoneza avea doar rolul sa protejeze acesti soldati-operatori care nu pusesera de prea multe or mana pe o arma, care aveau putin peste 20 de ani, insa reprezentau grosul armatei japoneze. Australia isi intarea fortele armate pregatindu-se de o eventuala invazie asiatica, iar alianta cu japonia le adusese numai avantaje militare, asa cum Brazilia beneficiase de pe urma aliantei cu Germania si Japonia, insa prea tarziu. Razboiul se incheiase pe pozitii de remiza cu Argentina, bine sprijinita de Franta. Conditiile de egalitate fusesera insa dictate si de aparitia noilor tancuri germane Tigru, Pantera si Leopard care surclasau tancurile Franceze. Sau de avioanele Messerschmit si Heinkel care se luptau de la egal la egal cu aparatele Rafale si Tornado furnizate de Franta Argentinei. O lume dementa, marcata de foamete si disparitia resurselor, de suprapopulare, carne de tun eficienta, kur de vanzare pentru conducatorii statelor. TJ pretindea in gluma ca va fi obligatoriu la un moment dat ca femeile sa nasca cel putin 4 copii si sa scurteze perioada de sarcina la 7 luni pentru a forma mai repede noile armate necesare tarilor combatante.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online