evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Bătălia pentru supravieţuire  -  Corabiile lungi  -  Criminali Umanitari  -  Fortul  -  Cunoaştere  -  Metastază  -  Soldatul  -  Striptease  -  Ultima eclipsă (I)  -  Dispariţia  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Umbrele nopţii  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Strada Cosmos  -  Între ziduri  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  ªarpele de aramă (I)  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Povestea gândacilor  -  Sub nori  -  Coconul  -  Dansând pe sârmă  -  Felix II  -  O poveste de Crăciun  -  Colecţionarul  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Mr. Loverman  -  Satiră robotică  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Copilul gheţii  -  Pânza de paianjen  -  Cristerra  -  Norma  -  Decablat  -  Înălţarea  -  Război total  -  Tahiji  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Praf minune (III)  -  Children of mine  -  Mărturisirea lui Abel  -  În beci  -  Luminile oraşului XXI  -  Valoare reziduală  -  Oglinda  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Praf minune (II)  -  Lumina de jad  -  Fluturi


Luminile oraşului V

Ciprian Ulea



Publicat Sâmbătă, 4 Martie 2006, ora 21:47

      - Si totusi avem nevoie de ceva miscare, sustinu el.

      - O sa fie nasol, ceda ea in sfarsit. Mai ales cu gura ta aia mare.

      - Acuma o sa mi-o tin. Promit solemn! ridica el doua degete.

      - Inca o data. Sub nivelul apei sint senzori de toate felurile. Termici, cu astia nu ai treaba daca nu intarzii intr-un loc. Chimici, si astia ar trebui sa fie pacaliti de rebreathere. Infrarosiile nu sint problematice. Mai sint detectoarele acustice active si pasive. Trebuie sa ne miscam incet si cu mare atentie, detectam unde e frecventa cea mai mare si trecem fara zgomot. In cazul in care nu se poate anulam operatiunea.

      - Daca o anulam scapam si cateva proiectile pe fuga in baza. Asa de siguranta ca sa intareasca paza poate mai vin si alti amatori.

      - Fa tu asta si ai sa vezi cum fugi cu o intreaga divizie blindata la kur sprijinita de elicoptere. Maine vine tot circul si sa vezi demonstratii. Totusi eu cred ca telemetrul ala trebuie vazut si de noi.

      - M-as mira sa nu avem asa ceva. Ca intotdeauna cand eu dormeam tu ai fost de o inteligenta sclipitoare si ai reusit sa-i tragi aluia casca de pe divla si cutia aia de pe spinare. Si ai vazut ca toate electronicele lor sint inca sub ale noastre. Incep sa se apropie, dar cred ca o sa mai avem avantajul tehnologic ceva timp. Japonezii sint avansati, ei au acelasi echipament cu noi, probabil ca acum armata lor incepe sa se echipeze serios. Iti spun eu Chris ca se simt obligati sa faca ceva parada de telemetrele lor si de marea surpriza a camuflajului metamorfic in varianta definitiva dupa ce le-am curatat jumatate din efectivele lor de elita. Probabil ca la armament sint destul de in urma fata de noi. Camuflajul lor este la fel de bun ca al nostru, asa e, insa blindajul lor este mai greu si nu foarte eficient, la asta si la armele de atac au ramas in urma. In schimb, la detectoare si electronice sint pe picior de egalitate cu noi.

      - Bun. Deci il dam draku de telemetru si ii facem transferul imediat ce punem mana pe el.

      - Cum naiba esti tu mereu de acord cu mine, dadu el din cap. Dupa ce o stergem din tara asta imputita o sa ma rog de tine sa fii sotia mea.

      - In regula, numai sa-ti pastrezi pana atunci gura inchisa si ambele maini pe fund... zic eu ca in cazul tau blindajul ala tot nu e suficient si gloantele alea tot sint atrase de fundul tau ala mare.

      TJ casca indolent si se lasa pe spate relaxat. Privi in sus la coroana bogata a unicului copac din micuta curte si se mai intinse o data. Incerca sa se intinda dupa cutia de bere dar era prea departe. Ofta de placere. Sezlongul din lemn si material textil era de o comoditate infioratoare. Mai casca o data si se intinse. Bara de lemn se desprinse brusc din bratele sezlongului si TJ se trezi bulversat in praf. Se ridica urgent si cerceta sezlongul. Era doar o piulita care scapase. Rasufla usurat si o insuruba la loc. Se aseza cu grija inapoi in sezlong. Chris privea operatiunile in liniste, zambind. Nemultumit TJ se duse in casa dupa o cheie. Veni cu o tubulara. Chris privea de dupa gard coasta oceanului, la cativa metri mai jos. Parea mica si fragila, in sortul alb scurt si maieul albastru Lasa cheia pe masa si veni langa ea. Ii puse mainile pe umeri, apoi o cuprinse de mijloc pe la spate. Fara sa-si dea seama foarte clar ce face incepu sa o sarute pe gat usor ridicandu-i usurel maieul peste sanii ce pareau mari pentru un corp asa firav. Ea se degaja razand usor, se intoarse, ii puse mainile pe umeri si il saruta. Statura asa un timp.

     

      Lumina intra prin coltul jaluzelei iar TJ isi dadu seama ca dimineata asta era cam innourata. Se scula fara chef si privi afara, era un nor trecator, si brusc ii reveni buna dispozitie. Privi in pat la Chris, ghemuita intr-o parte, iar buna dispozitie crescu din nou. Isi dadu seama ca se trezise si il privea printre gene. Zambi.

      - Eu scot micul dejun si tu faci patul facu el bine dispus. Avem timp sa prindem cursurile de la primul pana la ultimul...

      Sari si ea din pat si se apuca sa aranjeze patul. El se grabi spre frigider.

      Mancara afara. Se anuntau cativa nori, nu mai plouase de cateva zile iar aerul incepea sa puta. Nu pareau nori de ploaie si TJ se gandi ca pe la pranz o sa fie groaznic de cald si smogul se va simti si mai rau. Totusi spera sa fie urat ca draku maine noaptea cand aveau sa patrunda in baza puscasilor marini. deocamdata incepura sa faca veseli planuri pentru ciordirea telemetrului si a echipamentului de camuflaj. Reusita misiunii le putea aduce o suma considerabila, 140.000 de dolari americani, mai mult decat toate de pana acum, dublu orice contract de pana acum. Misiunea era foarte grea si de fapt contractul se scosese mai mult pentru militarii din paza interesati sa scoata obiectele pe poarta pentru o suma considerabila sau pentru vreun aranjament in timpul transportului. Totusi ei se hotarasera sa intre din afara, mai ales ca misiunea putea fi anulata imediat si retragerea in siguranta nu era tocmai o problema, puteau s-o stearga imediat chiar si din baza puscasilor.

     

      Peste patruzeci de minute mica Toyota zdranganea amarnic pe soselele Californiei cu motorul sau mare pacanind pe caroseria de masina de mic litraj care parea ca se desface in multe bucati din cauza vibratiilor motorului supradimensionat inghesuit cu chiu cu vai sub capota. Chris era la volan, se grabeau si de obicei ea conducea mai repede. Pe mica portiune de-a lungul coastei fata chicoti scurt si calca acceleratia incantata. Acul vitezometrului trecu spre 160 kilometri pe ora. Amandoi regretau ca masina nu e decapotabila de tot, insa oricum mare parte din acoperis era din plexiglas care acum era dat jos, masina aducand cu o sapuniera victorioasa pe sosea. Chris se holba in oglinda la un Pontiac TransAm galben cu motor de 5 litri ce venea din spate vijelios la intrecere cu un Mitsubishi Evo 723, modelul nou nout supersport de 3,8 litri, rosu.

      Chris trecu pe dreapta si accelera. Pontiacul era in fata si veni paralel cu ei. Chris o mai calca putin. Aveau 180 la ora, iar masina lor cu toate modificarile entuziaste aduse de ei la suspensii, directie si frane depasea sigur 260 lejer dar nu stabil, atinsese viteza asta lejer insa mai mult nu avusese curaj TJ sa-i dea intr-o cursa in care o amenintase pe Chris la intoarcere ca vine acasa pe jos daca conduce ea la intoarcere. Demarajul in treptele inferioare era groaznic de puternic. Acum TJ isi trase mai bine centura de siguranta si inghiti nodul din gat. Stia ca va urma o cursa si se ghemui in scaun fara sa-si mai bata capu sa o convinga sa se potoleasca. Se gandi cu groaza la cei 3 litri ai motorului cu 6 cilindri opusi, o constructie care nu avusese succes datorita costurilor de fabricatie, dar care furnizase 315 de cai putere pe o masina de o tona si jumatate cu cativa ani in urma pe masinile Toyota B6 Shadow Racer. Mica Toyota nu cantarea nici 800 de kilograme cu motor cu tot, iar nici ei nu erau prea grei. Zambi in sinea lui totusi. Pontiacul era in accelerare iar tinerelul de bani gata de la volan paru de-abia acum sa ia seama Toyotei inconstiente care mergea cu 180 la ora. Dadu din cap razand si accelera insa Toyota impertinenta alerga cu 200 la ora in acelasi ritm cu el. Accelera puternic la 240 si privi in dreapta. In mica sapuniera care trosnea Chris se uita nervoasa la ceas iar TJ cu un aer destins citea un ziar. Incredulul goni si mai tare.

      Cu o mutra plictisita TJ lua ochii de pe ziar si se uita la vitezometru. Se intepenise de mult dincolo de 220, iar micul cadran de dedesupt luat de la Toyota de formula arata 260. Plictisit isi continua lectura. Habar n-avea ce scrie acolo. Una din paginile de reclama avea scrisul mai mult deschis la culoare si TJ se gandi ca e tocmai buna la nevoie ca probabil va trebui sa se stearga la fund cu ceva dupa cursa asta. Incepu sa mediteze destul de serios la asta cand simti ca masina accelereaza inca.

      Soferul Pontiaculu accelera in disperare. Acul se indrepta spre 280 si era hotarat sa ia si peste 300 la ora daca e cazul, stia ca masina poate fugi asa. Mitsubishi-ul din spate nu slabea nici el de loc ritmul, soferul era la fel de indracit sa-i dea o lectie Pontiacului. Vazuse un tinerel la volan, iar el era pilotul de incercare al firmei japoneze si era hotarat sa se distreze pe seama pustiului, mai ales ca asta era si meseria sa. Era incantat.

      TJ vazu pe deasupra ziarului cabina rosie a salvamarilor. Autostrada se termina iar el nu radia chiar asa de bucurie. Brusc Toyota frana. Cele doua masini de curse se departara rapid. Toyota frana zdravan datorita discurilor de frana mari. Chris vroia sa prinda mica parcare de langa plaja. Opri masina. Coborara usor. Tacut TJ o lua spre micul chiosc din rachita care functiona ca barulet in mica parcare.

      - Hei incotro? intreba ea.

      - Ma duc sa fac p.ipi, facu el cu un glas foarte linistit, serios. Pleca agale spre chiosc.

      Chris rase si vazu cum se departeaza nesigur pe picioare. Nici ea nu era prea vioaie. Mancasera bine dimineata si se duse sa ia doua cafele slabe sa se mai linisteasca. TJ se intoarse ceva mai vesel. Reusise sa nu vomite si acum cumparase un pachet de tigari camel.

      - Ha, buna cafea, facu el vesel. Te-ai gandit si la mine ca de obicei. Trase din tigara si se simti mai bine. Isi aprinse si ea una, simtea nevoia dupa cursa aceea. In general nu fumau decat rar, la o masa buna, la o bere buna...

      Terminara cafelele si tigarile si o luara agale spre Universitate. Peste zece minute trecura pe langa o masina a politiei. Langa ea parcate Pontiacul galben si Mitsubischi-ul rosu. Soferul mai in varsta facea haz de situatie in timp ce tinerelul din Pontiac nu se mai oprea din dat din maini. TJ se gandi ca stateau la parlamentari de cel putin un sfert de ora. Vazand mica Toyota, soferul arata spre ea, politistii se uitara cu mila la el iar soferul masinii rosi dadu a lehamite din mana.

     

     



     

      - Hotomanule, il admonesta prieteneste Jeff, mi s-a parut mie bine de dimineata... puteam sa pun pariu ca pana la urma o sa fiti impreuna. Locuiti amandoi asa ca deja jumate sinteti casatoriti, glumi el.

      - Poate iti trag un picior undeva unde sa nu-ti mai arda de casatorie... se stramba la el TJ ca tot grupul incepu sa rada.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online