evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cum să te fereşti de urs  -  Meduza (V)  -  Dependent TV  -  Re-insecţie  -  Iubirea de pe Venus  -  Luminile oraşului XXI  -  Al nouălea iad  -  ªarpele de aramă (I)  -  Interviul  -  Eu şi Cu Mine  -  Elegie pentru Jeromed  -  Obsesia  -  Între ziduri  -  Ion cel fericit  -  Catedrala  -  Uitarea  -  Chat Room  -  Poveste cu un cui  -  O poveste de Crăciun  -  Fântâna de iasomie  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  La copcă  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Solilocviu  -  Nebunii lui Arrianus  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Homus trolEIbuzus  -  Sexibon  -  Ceaţa  -  Marea Neagră. Iulie  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Reactorul  -  Păsări de pradă  -  Metastază  -  De aici, de sus...  -  Aether pro narcosi  -  Felix II  -  Salvatorul  -  Accidentul  -  Cosas de la vita  -  Halucinaţie  -  Pierderea  -  Genocidul  -  Striptease  -  Valoare reziduală  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Bodaproste  -  Călătorie în spaţiu-timp


Depozit.01

Depozit.01
  Mitos Micleuşanu
Depozit.02
Depozit.03
Fragmentalism
varianta print

Mitos Micleuşanu



Publicat Joi, 31 Ianuarie 2002, ora 10:05

       01. Abator

     

      N-am reusit sa adorm. Era trei.. M-am ridicat din pat si am ametit.. Era prea cald. Am intrat in bucatarie si am verificat placa de langa transformator. Segmentul de acumulare era rece ca gheata, dar nu mai tremura. Mi-am turnat o cana cu lapte si m-am intors in dormitor. Atunci am simtit mirosul de sange.. A aparut pe neasteptate, m-a izbit ca un ciocan rosu de carne si mi s-a facut frica.. Geamul era intredeschis, am inceput sa caut sursa acelui parfum infricosator, am ratacit printre bucatile de noapte împrastiate în dormitor, iar în momentul în care Maria s-a rasucit în pat, m-am aplecat de-asupra ei si am tresarit.. O pata imensa de sange se intindea pe cearsaf, langa ea.. Am inlemnit, fiindca de undeva de departe s-a auzit un muget prelung si chinuitor, de parca macelarul orb, rasucea cutitul in inima vietatii osandite.. Am aprins lumina, inima imi sarea din piept.. N-am reusit s-o trezesc pe Maria, n-am reusit nimic.. Am surprins ingrozit letargia ei, tentativa de-a iesi din capcana unui vis defectuos. Avea unghiile întunecate, pleoapele coplesite de un profund înec în sine, iar buzele pareau inghetate.. Am incercat sa sun, am dat cu telefonul de perete.. Am bandajat-o dupa cum stiam, am luat-o in brate si am coborat.. Afara nu era nimeni, nici macar o stafie, nici macar un lup, un somnambul.. Nici o masina, doar cateva lumini sterse.. Maria parea foarte grea, atat de slaba si atat de grea.. Sangele siroia in continuare, il simteam pe corp, cald.. Mi-am imaginat un prunc de plumb in pantecele ei, totul s-a intunecat in fata ochilor si am cazut jos.. Cand m-am trezit, eram in pat.. Maria dormea langa mine.. M-am ridicat, afara se lumina. M-am asezat la masa de scris si am incercat sa recapitulez, dar am vazut intr-un colt telefonul distrus.. Cineva a batut la usa.. Mainile imi tremurau, m-am ridicat de la masa, am traversat camera si m-am oprit in fata usii. Stiam cine e.. Am deschis incet. Macelarul scrijelea pragul cu un baston ingust de nichel.. Si-a sters fruntea cu manusa de cauciuc si mi-a spus ca vietatea osandita asteapta.. I-am transmis plicul si macelarul a plecat, lasand in urma sa cateva picaturi de sange.

     

     

     

      02. Plodracu

     

      Ieri au adus fata.. Era atât de alba, încât am scapat bisturiul.. Îmi era foarte greu sa aplic incizia.. Îmi parea o blasfemie, aceasta infiltrare în toracele unei femei atat de frumoase. Nu mi-am dat seama câti ani avea.. Paisprezece, douazeci si opt, doua sute saizeci, o mie.. N-am studiat fisa, am ignorat totul, am vrut sa-mi gasesc alta slujba.. Crescator de râme.. Doar nu poti cunoaste vârsta unei femei care si-a scapat anii în chiuveta.. Cel putin odata, orice femeie ajunge sa plânga în baie, în fata oglinzii si a celor doua periute de dinti, dintre care una neagra, uzata la maxim.. Atunci, femeia îsi scapa anii în chiuveta. Dar sa nu ne abatem. Fierea fetei era muscata. N-am rezistat si am gustat un fragment, poate mai mult.. Era dulce, credeti-ma.. Clavicula stanga era foarte subtire, proeminenta si imposibil de fragila.. Nici urma de inima.. Plamânii plini cu noroi, niste râme, o crisalida strivita, dar cel mai înfricosator.. Uterul, sfâsiat.. Probabil, din cauza plodului cu coarne, care s-a zvârcolit sa iasa. Mihai, asistentul meu a inceput sa urle: "Prindeti-l, prindeti-l.. Plodracu a venit pe lume.." Apoi a inceput sa râda ca un dement, incântat de gluma sinistra.. A râs vreme de câteva ore.. Nu s-a putut opri.. A cazut pe jos, se sufoca si râdea convulsiv, iar ochii lui ma implorau: "Ajuta-ma, pentru numele lui Dumnezeu!" N-am reusit sa fac nimic, absolut nimic.. A murit repede, cu fata vânata, contorsionata. Ce sa mai vorbim.. Mi-am gasit alta slujba.

     

     

     

      03. Dincolo

     

      ..o sfera de lumina mi-a plesnit în fata ochilor si m-am trezit. Era întuneric si frig.. Am simtit sub obraz o piatra. Mi-am dat seama ca ma aflu într-o pivnita, era umed si duhnea a drojdii. M-am ridicat, am facut câtiva pasi.. O lumina slaba razbatea indicându-mi iesirea, dar m-am împiedicat de carcasa unui butoi sfarâmat si am cazut.. Aveam gust de sânge în gura, limba îmi era inflamata.. În sfârsit am reusit sa ies din pivnita. Afara era toamna, soarele se ascundea dupa frunzele de vie. M-am uitat în jur si am vazut masa.. O masa, doua scaune, un pahar cu vin, un batrân numai piele si os, cu privirea sprijinita în neant.. M-am asezat lânga el.. Batrânul nu se misca.. Strângea paharul în mâna, era împietrit si mi-am dat seama ca tocmai calatorea dincolo de întelepciune..

     

     

     

      04. Incetinitorul

     

      Am luat somnifere pana dimineata, am tot luat, pâna mi-a venit sa urlu.. M-am plimbat prin sufragerie, am scapat pe jos cana cu lapte, am urmarit cum cade, am admirat-o din toate unghiurile, am analizat locul unde credeam ca va atinge gresia, mi-am imaginat ca va cadea in toarta, dar n-a fost sa fie asa. A cazut cu gura in jos, s-a spart, iar laptele s-a prelins inspumat, in sus de-a lungul peretelui, spre tavan.. Am facut flotarile de dimineata, varianta obligatorie, cu piatra nevoilor în spate. Am speriat oglinda, am pregatit ceaiul, iar apoi am savurat (cu incetinitorul) portocala incinsa ce se rostogolea peste blocuri.. Incetinitorul meu, un model mai vechi, KS/301, contine eter. Cand il injectez, incep sa vad, sa simt si sa realizez cu intarziere, dar in acelasi timp, incep sa imbatranesc progresiv. Damian mi-a propus un accelerator RT/4 care presupune o perceptie transcedentala nemaipomenita si in acelasi timp o incetinire a imbatranirii.. Am ales incetinitorul, fiindca transcendenta autentica se ascunde in imbatranire, iar putrefactia este fara indoiala cea mai adevarata transcendenta.. Putrefactia domnilor.. Nu gandirea, nu analiza balistica a canii cu lapte, nu stiinta, ci anume putrefactia avansata a creierului..

     

     

     

      05. Transfuzie

     

      ..am hotarât sa recurg la aceasta metoda mai demult, cand deznadejdea mi se opri undeva in gâtlej, ca o inflamatie uriasa. Stiam, eram convins, aveam nevoie cat mai urgent de o interventie chirurgicala, dar Bunul Chirurg refuza cu delicatete sa-si îmbrace manusile de cauciuc.. Am înteles atunci ca nu voi avea parte de incizia multasteptata si m-am hotarât.. Mi-am luat inima în dinti si am recurs la ultima metoda.. Mi-am facut transfuzie de sine. Am gasit doua ace lungi, ca doua aschii înfiorator de ascutite.. Le-am unit printr-un tub elastic si transparent, apoi am iesit in afara orasului.. Am ajuns în câmp, pe-o aratura uitata.. Un ac mi l-am înfipt în inima, calculând distantele si spatiile intercostale, în asa fel încât am simtit vârful acului patrunzând în aorta. Celalalt ac, l-am înfipt în pamânt, iar apoi am urmarit tubul transparent prin care se revarsa spumegând deznadejdea mea.. Dorurile si durerile mele se prelingeau clocotitoare, patrunzând în carnea pamântului însetat. Am cazut, simtind spre dimineata împacarea si linistea pamântului ce urca prin tubul transparent, iar apoi, într-un revarsat de zori, adunând bruma printre degetele de la picioare, am plecat acasa cu inima plina de pamânt, cu seminte de liniste încoltite în aorta.

     

     

      06. Taica Maftei

     

      intr-o dimineata cetoasa de vara taica Maftei s-a aruncat de la balconul apartamentului sau cu doua camere de la etajul zece dar exact in momentul in care a sarit peste margine si-a dat seama ca se putea altfel era barbat totusi putea depasi orice greutati orice deceptii putea depasi cumva faptul ca cei doi copii ai sai aveau mormintele proaspete iar sotia lui internata la ospiciu ce sa mai vorbim si taica Maftei sarmanu singur si batran cu pensie de caine n-a mai rezistat si s-a aruncat peste margine plangea si cadea de sus si se gandea in sinea lui ca nu trebuia ca Dumnezeu o sa-l pedepseasca si ca e mare pacat iar oamenii o sa vorbeasca despre el ca despre un biet osandit mai bine nu se arunca mai bine astepta mila si mantuirea Domnului de ce s-a aruncat si taica plangea si striga de ce te-ai aruncat de ce n-ai stat si te-ai gandit mai bine de ce n-ai cantarit om batran si nevrednic ce esti asa striga taica Maftei in timp ce cadea de la etajul zece iar la un moment dat un fluture mare si colorat auzi strigatul lui si se apropie in zbor de el si taica Maftei il intreba pe fluture spune-mi dragul meu fluture ce sa fac mai am cateva clipe de trait si tare-mi pare rau pentru ca n-am facut bine si nu trebuia sa fac asta nu trebuia sa ma arunc dar e prea tarziu Doamne Dumnezeule nu te intoarce de la mine si iarta-ma iarta-ma iar fluturele dadea din aripi si-l asculta spune-mi fluture ca tu esti faptura Domnului spune-mi ce sa fac si atunci fluturele ii vorbi lui taica Maftei mai omule nu stiu ce sa-ti spun dar inteleg durerea ta si decat sa-ti dau un sfat sau sa-ti spun ca totul o sa fie bine mai bine te ajut asa cum pot si cad eu in locul tau iar tu intoarce-te acasa si nu mai calca gresit si atunci taica Maftei se opri din cadere dadu din aripi si se intoarse inapoi acasa la etajul zece in apartamentul lui cu doua camere iar fluturele cazu secerat si peste cateva minute lumea se aduna in jurul lui speriata uitati-va taica Maftei s-a aruncat taica Maftei s-a zdrobit veniti oameni buni veniti mai repede..

     

     

     

      07. Fabrica de la marginea orasului

     

      Am fost acolo de mai multe ori. Nu stiu ce anume m-a atras, nu-mi dau seama. E un loc unde te indrepti cand vrei sa uiti sau sa-ti amintesti, ca un cimitir unde nostalgiile capata o nuanta aparte, renasc din amortirea lor urbana. Pare sa fie o fabrica abandonata, un depozit urias de vid. Intr-un fel, seamana cu o gara unde zac trenuri pustii, adormite in paragina. Un loc la marginea orasului, stiti voi, la marginea perceptiei.. Imi plac locurile de la marginea orasului, dar mai ales lucrurile de la marginea perceptiei. Credeti-ma, am hoinarit mult prin coridoarele fabricii fantomatice, m-am plimbat fara rost m-am uitat in gol.. Nu-i nimic mai important decat sa te uiti in gol, probabil. De cateva ori am surprins niste zgomote stranii acolo, am simtit miros de neliniste si intuneric. Stiti exista mirosuri care la prima vedere n-au nici o legatura cu locul unde le simti, cum ar fi spre exemplu mirosul de primavara intr-un spital sau mirosul de tamaie intr-o maternitate.. Am auzit zgomot de senile, scrasnet de fiare contorsionate, lovituri de ciocan.. Am auzit suspine infundate, bolborosiri de gatlej sfartecat.. Am auzit multe zgomote, le-am auzit aproape, dar n-am vazut nimic.. Unii le-ar clasifica drept halucinatii. N-au decat. Oricum, zgomotele erau mai palpabile decat prezenta voastra aici.. Mirosurile erau coplesitoare, un amalgam infiorator de sange, lapte, miere cu noroi, miros de prunci abandonati, miros de rugina si maruntaie, miros de cantonier descompus.. Dar de vazut, n-am vazut nimic.. A fost mai convingator asa. In sfarsit, parerea mea este ca fabrica abandonata este, cum sa va spun, un loc la limita intelegerii, o pata oarba.. In fond, nu-i nici o fabrica acolo, e doar un loc esential, un punct de pornire pentru unii sau loc de sosire pentru altii, atata tot, simplu ca buna ziua..

     

     

      08. Branhimera

     

      Maftei a gasit branhimera intr-o vara, in urma accidentului cu obuzul din flori. El incerca sa-si gaseasca trupul cu privirea si dintr-odata, o vede.. Branhimera nu s-a lasat atinsa, a fugit ca o jivina goala si s-a ascuns in padure, nu departe de trupul cu schija aspra.. Era o branhimera din flori, ca obuzul, dar era moale si nu sarea in aer.. Semana cu un copil expirat, era un fel de inima dezgolita.. Avea glezne imposibile si de fiecare data si le frangea, din neatentie probabil sau din incapacitatea de-a traversa mlastina cu sat scufundat. Mai demult, batranul colivar i-a spus lui Maftei ca branhimera se va naste din sangele lui imprastiat langa padure.. Maftei a incercat sa-si stinga dorul in fantana, dar graurul era acolo, ii zambea din varful rastignirii ca un martor de smoala. Maftei s-a ferit de ochii lui, a plans si a plecat cu dorul nestins.. Iubita lui, nevasta altuia il astepta in padure.. Au fugit in padure, au tot fugit pana cand au dat de florile care asteptau sange. Branhimera ii astepta ascunsa in sine, nu departe de trupul de fier. Plangea si netezea vertebrele obuzului somnoros. Era un joc prea complicat, un sistem tragic de descompunere imediata a lucrurilor. Branhimera tipa si se agoniza ca o pierdere de minte, incerca sa-i alunge, dar vara era prea cruda.. Maftei a murit toata vara, impreuna cu femeia ce purta plodu" altuia. Mainile lor si astazi se mai tin, langa o scorbura de vulpe surda.

     

     

     

      09. Timofte

     

      Timofte plange si rasuceste cutitul in inima mamei sale.. Striga la ea cu o voce crispata, aproape stinsa.. Tremura..

      - Cum ai putut mama, cum ai putut sa-mi faci una ca asta, spune-mi, cum ai putut, scumpa mea, spune-mi te rog, mama.. Cum ai putut draga mea, scumpa mea, spune-mi cum ai putut ? Mama, spune-mi, te implor, spune-mi odata, mama.. Cum ai putut mama, cum ai putut, spune-mi ca mor.. Spune-mi ca mor mama.. Mor draga mea, mor daca nu-mi spui.. Nu mai pot mama, nu mai pot, auzi? Te rog, spune-mi..

      - Dragul meu.. Nu mai suferi. Scumpul mamei, iarta-ma, te rog din suflet, iarta-ma.. Pentru ca te iubesc atat de mult, numai eu stiu cat.. Iarta-ma pentru tot, dragul meu.. Iarta-ma.. Esti tot ce am mai scump, tot ce am in suflet, te rog nu mai suferi, nu mai suferi"

      - Te iert mama. Te iert lumina ochilor mei, dar spune-mi cum ai putut, spune-mi cum, cum.. Mama, cum ai putut sa-mi faci una ca asta. Cum ai putut draga mea, dorul meu nesfarsit.. Mama spune-mi cum ai putut, cum.. Cum ai putut, spune-mi cum, spune-mi mama cum, spune-mi, spune-mi..

     

     

     

      10. O mie de tone de adrenalina

     

      Trenul se dezlantuie devastator si stroboscopic.. Sectioneaza noaptea, si urla ca un organism in agonie.. Cisternele nichelate sunt interminabile, vântul musca din ele ca o fiara, crengile isi tocesc mugurii morti de suprafata cisternelor si totul se contopeste intr-o retea fluida ce se-ntinde de la un capat de lume la celalalt.. Mihail tremura ca un tistar prins in capcana.. Se apleaca, simte valul de aer unsuros, respins de cisternele uriase.. Unda se lipeste ca o cârpa nevazuta pe fata lui presarata cu ochi distantati.. Prea distantati.. Grotesc, trenul sfâsie intunericul cu coada si sparge cortina spre disparitie. "E lung" se gândeste Mihail in timp ce cauta un pietroi. Si Andrei e speriat, dar trebuie sa puna punct.. Il cuprinde o febra rece, frica i se prelinge pe dupa piele, printre fibrele de carne.. Il irita ca un defect anatomic. El scuipa îndracit, apoi loveste cu cutitul, undeva lânga clavicula nefericitei. Instrumentul scrâsneste printre vertebre si mâna lui Andrei aluneca fulgerator de pe mânerul ud, in jos, pe lama.. Se stapâneste cu greu sa nu tipe.. Se uita crispat la taietura ce nu sângereaza înca, adânca, la îndoitura degetului mic. Simte falanga incinsa, inima ascunsa acolo.. Zvâcnirile din adâncul ranii, senzatia de carne care se umfla ca o floare insuportabila..

      Ilinca, (pentru a nu evita numele nefericitei) incepe sa nu mai fie. Sufletul ei se prelinge din labirintul carnal, se imprastie in eterul de dupa.. Nu departe, in intunericul desavarsit al infaptuirii, Mihail incearca sa se izbaveasca de cealalta fata, Oana.. Mânuind piatra ca un om al cavernelor, neomul cizeleaza pacatul sau.. Ratacita in nefiinta, Oana se dizolva incet.. Capul ei pare a fi o gaoace sau mai degraba o carapace împodobita cu un ultim surâs, izbitor si pietrificat. Groapa e deja pregatita, nu prea adânca, prelucrata in graba, cu niste unelte improvizate de catre varcolacii taciturni.. Ceva mai tarziu, Oana va tresari medular, sub noroiul greu, iar undeva dupa ochii ei cu pupile încremenite intr-o dilatare atrofiata, se vor aduna amintirile, multe, ca un nodul împiestritat cu ultime bucurii si sarbatori întemnitate intr-o nedesavârsire.. Tânara la nesfârsit, învelita in fericirea ei nebanuita de nimeni, cu sangele-ofranda, patrunzand in huma, va zâmbi..

     

     

     

      11. Galina

     

      Galina zboara de la etaj, rochia ei flutura in vant ca un steag albastru, lacrimile i se preling si dispar, se imprastie in urma ei, parul tremura ca un foc, iar Galina canta:

     

      Si a fost

      Si a fost

      Atat de frumos

      Atat de frumos

     

     

     

      12. Sarpele

     

      Noroiul e mare si Arina s-a impotmolit.. Picioarele subtiri au incetat s-o mai asculte si fetita s-a impiedicat. A cazut si a inceput sa planga. Rochita albastra cu flori albe s-a acoperit cu pete cenusii si Arina a incercat sa se ridice, afundand mainele in noroiul rece. A simtit un fior. Si-a taiat degetele intr-un ciob de sticla, undeva adanc, sub stratul de uracios de mazga. Fetita si-a sters lacrimile cu mana sangeranda, murdarindu-si obrajii si buzele, iar cand a incercat sa paseasca, a simtit cum una din cizmulitele ei rosii a ramas sub stratul de noroi, ea pasind din inertie cu ciorapul alb in masa plumburie. Celalalt picior a alunecat si micuta a cazut din nou, neindemnatic.. A suspinat necajita si a strigat : «Mamaaa!» Lacrimile ii siroiau, inegrindu-se si picurand pe rochita murdara.. La un moment dat, fetita a simtit ceva rece, ca un sarpe care a atins-o, apoi s-a incolacit brusc in jurul gleznei.. Apoi, sarpele a cuprins-o de mijloc si in sfarsit, i-a inlantuit gatul fragil, strangandu-se in jurul lui ca un inel de fier.. Era un sarpe cenusiu, la fel ca noroiul, care si-a apropiat botul umed de urechea fetitei si i-a soptit, privind-o fix, cu pupilele tulbure:

     

      - Eu sunt ceea ce simti.. Ceea ce vezi.. Eu sunt deznadejdea ta, frica si durerea.. Am aparut din lacrimile, sangele si noroiul in care zaci. Izvorasc din neputinta ta, iar tu, vei sfarsi in neputinta. Nimeni, niciodata nu va auzi strigatul tau, nimeni nu va auzi glasciorul tau stins, nimeni n-o sa-ti dea o mana de ajutor si vei ramane aici pentru totdeauna, stinsa si rece ca piatra..

     

      Fetita statea incremenita, cu ochii scaldati in lacrimi, iar cand sarpele a tacut, ea si-a luat inima-n dinti, a suspinat prelung si a spus cu o voce speriata, semisoptita:

     

      - Nu mi-i frica de tine.. Nu mi-i frica.. Tu nu existi. Tu ai spus ca esti ceea ce simt si ceea ce vad, dar eu simt ca totul e minunat si vad ca totul este frumos.. Mi-ai spus ca ai aparut din neputinta mea, dar eu nu..

     

      Fetita s-a opri brusc si s-a uitat in jur tremurand. Sarpele nu mai era. Cateva clipe, ea a stat nemiscata, iar apoi s-a ridicat incet si a pasit spre uscat, lasand in urma cizmulita rosie.

     

     

     

      13. Catinca

     

      Aveau doua liste. Barbatul avea lista cu nume de fetite.. Femeia, lista cu nume de baieti.. Parerile erau multe, gusturile contradictorii, disputele nesfarsite. Oriunde se aflau, la cumparaturi, in vizita, la plimbare sau acasa, "oscilatiile" nu se mai terminau.

     

      - Daca va fi baiat, va fi Andrei.. Andrei si gata..

      - De ce ma rog Andrei? Ti s-a pus pata pe Andrei si nu mai vezi in jurul tau nimic.. In afara de asta, mi se pare o varianta fara prea multa personalitate..

      - Hai ca-i buna.. Personalitate..

      - Da, sa stii.. De exemplu Stefan e altceva..

      - Nu nu, te rog lasa.. Stii bine ca Stefan imi aminteste de Stefan.. Stii tu cine.. Nu sunt de acord..

      - Si daca va fi fata?

      - Eu zic, sa fie Raluca..

      - Ce? Nici sa n-aud.. Raluca, naluca.. Mai lasa-ma dragul meu.. Cel mai potrivit, cred.. Ba nu, sunt convinsa.. Oana sau Luana..

      - De ce nu Ana.. E mai sincer si mai frumos.. Nu crezi?

      - Ma rog, poate, dar ce parere ai despre Ilinca?

      - Nu nu, nici intr-un caz.. Am dat-o in bara, odata.. Cu una, Ilinca.. Era al dracului de perversa, in contrast cu numele delicat.. Poate Cornelia?

      - Cam sec..

      - Sec? Tie totul ti se pare sec, de cand cu plodul.. He he..

     

      Viitorii parinti se plimbau prin parc, gesticuland inflacarati, pana cand, la un moment dat, din partea opusa, o doamna trista, pasea molcum.. Era cenusie si marunta.. Venea, venea.. Iar in momentul in care a trecut pe langa ei, a spus cu o voce rece, invelita parca intr-un strat de frunze umede, undeva adanc, printre radacini si vreascuri..

     

      - Raluca, Oana, Stefan.. Dar v-ati gandit, ce nume sa-i puneti daca se va naste mort?

     

      Si a plecat.. S-a pierdut incet, incet.. Cuplul s-a oprit, impreuna cu inimile lor, impreuna cu rasuflarea.. Au tacut.. Apoi au mers in liniste, invaluiti intr-o sumbra superstitie.. N-au mai vorbit despre nume. Numai dupa aparitia copilului, o fetita ca o bombonica, pe care au numit-o Catinca..

     

     

     

     

      14. Urechelnita

     

      Ieri noaptea, urechelnita mi-a patruns în ureche, din nou. Mi-a mistuit creierul, iar în golul ce ramase, în întunericul sferic din craniul meu, a împletit un vis, o plasa dintr-un fir subtire, tremurator.. Am visat-o pe Maria, sub capacul greu, împânzit de galeriile carilor. Era în rochia ei preferata, indigo cu flori galbene, un fel de mov înveninat. Râmele îndragostite si oarbe, ascultau povestea ei despre neîmplinire. M-am trezit, am deschis ochii. Doua fascicole de lumina au patruns în golul sferic din capul meu si plasa împletita de catre urechelnita s-a aprins.. Sfârâia si se topea fumegând, iar urechelnita s-a speriat si a iesit din urechea mea. A sarit jos si a disparut printre scândurile podelei subrede.. As fi putut s-o prind, s-o zdrobesc, dar tineam la ea, ma obisnisem cu singuratatea pe care mi-o mângâia aceasta urechelnita a viselor.. Nu se ascundea tot timpul. Numai dimineata, când lumina patrundea în cuibul ei din capul meu, carbonizând paienjenisul zamislit în toiul noptii, urechelnita fugea si se ascundea, dar se întorcea repede din ascunzatoare si aproape toata ziua se plimba în voie prin casa.

      În fiecare zi aveam musafiri, rude, prieteni, straini si tare-mi era frica pentru urechelnita mea. În orice clipa, cineva putea s-o striveasca, dar ca prin minune, nu se întâmpla niciodata. Urechelnita se plimba neînfricata printre picioarele lor, ocolind pasii, presimtind cine si unde va calca, iar eu, resemnat, ascultam consolarile multimii. Aveam impresia ca ieseam din timp, împreuna cu urechelnita invincibila, dar astazi, totul s-a spulberat.

      Nu stiu, spre fericirea sau nenorocirea mea, când au sosit musafirii, printre prieteni si straini, am remarcat o femeie, o intrusa, care dupa atâta timp de hibernare meditativa, m-a facut sa tresar fascinat. N-o cunosteam.. Avea buzele aproape albe, iar ochii cenusii. Urechelnita viselor se plimba prin locuinta mea, ocolind multimea, ca întotdeauna, dar atunci când straina s-a îndreptat catre mine, un singur pas a facut si urechelnita mea a disparut sub talpa ei. A strivit-o.. A omorat-o fara sa-si dea seama, privindu-ma drept în ochi, pierduta.. S-a apropiat si mi-a întins mâna.. Am auzit primele ei cuvinte, calde, ca un chihlimbar.. "Condoleantele mele.." Apoi straina mi-a spus cu o voce schimbata, soptita.. "Eu sunt Maria.. Dar sincer, îmi pare rau pentru coincidenta si sper sa nu te întristeze prea mult.."

     

© Copyright Mitos Micleuşanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online