evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Valea însângerată  -  Legendele Căutării (II)  -  Feţele dragostei  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Visătorul  -  O nouă zi  -  Ankirah  -  Schimbare de management  -  Arma secretă  -  Ulysse şi Hector  -  Iluzia viselor  -  Pacientul  -  Coşmar  -  Cristerra  -  Scrisoarea  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Nevastă rea  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  K  -  Jocul Zeilor (II)  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Sub nori  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Cerşetorul  -  Vizita  -  Cojocul (Cujuh)  -  Gheşeft  -  Cerc la persoana întâi  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Colecţionarul  -  Poveste de culcare  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Petrecerea  -  Homus trolEIbuzus  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Nu este prima dată  -  Puroi I  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Câmpul de luptă  -  Cunoaştere  -  Paradox  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Sharia (fragment)  -  Vatmanul - Purificarea  -  Outland  -  Mergem acasă  -  Înger în oglindă


Luminile oraşului VI

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 12 Martie 2006, ora 17:02

      Plimbarea subacvatica nocturna nu-i facea vreo placere deosebita, desi altadata ar fi fost incantat de scooterul propulsor care il tara. Afara ploua cu galeata, excelent pentru operatiune, insa tocmai ca nu ii placea timpul, de aceea era bosumflat. Convoiul adusese echipamentele in unitatea militara, acum asteptau sa fie furate de diversi intreprinzatori. O mana imperativa il scutura. Chris.

      - Ce naiba, nu pot sa tin aspiratorul asta cu o mana si sa te si trag de maneca. Am ajuns, zise ea.

      TJ ridica micul periscop din fibra optica. rau acolo unde trebuie. Ploua cu galeata. Orasul se vedea la 20 de kilometri prin ploaie. Era tot negru, mirositor, iar luminile sale difuze ii dadeau atractia sa speciala. TJ se mai lumina.

      Lasare scooterele bine ascunse in albia raului. Mai aveau vreo 50 de metri, incepeau detectoarele. Inotara amandoi usor, fara zgomot, incercand sa nu miste o cantitate prea mare de apa. Apa era tulbure, nu vedeau nimic, inotau doar dupa busola si harta GPS pe care marcasera inainte pozitia si care le arata teoretic drumul la milimetru. Inotara inca vreo 50 de metri in interior apoi TJ facu semn de oprire si scoase iar mica sarma afara. Erau bine bine nou. Lucrau repede. Lasara rebreatherele ascunse in apa si pornira spre coltul depozitului invecinat. Apasa butonul care starta emitatorul. Humvee-ul se afla ca circa 120 de metri de ei si se indreptara tacuti in partea aceea.

      - Dupa harta ne aflam langa depozitul de haleala acum, visa TJ. Astia sigur mananca bine nu cum mancam noi pe vremuri, ofta el. Daca am fi avut fripturile astora atunci pe front sigur altfel se castiga razboiul...

      - Hei mai taci si tu, facu ea iritata un pic.

      - Ei taci tu. Va durea in fund pe voi astia de la trupele speciale, haleala la greu cand haladuiati prin paduri nu stia nimeni de voi, haleati ce prindeati.

      - Da, concentrate... isi aduse ea aminte. Mai taci. Tu pifan viteaz care stateai cu fundu' in transee toata ziua si trageai la masea virtos.

      Continuara sa se condaneasca pana aproape de cladire cand TJ o opri ferm.

      - Caini fir-ar a dracu de treaba, trebuia sa fie caini? Caini de aia mari.

      O umbra trecu usor aproape de ei. Camuflajul ii apara si de detectia cu feromoni special pentru caini, insa TJ avea o aversiune totala fata de aceste animale de cand fusesera atacati intr-un sat si cu caini de lupta. Pierdusera 12 oameni in lupta aceea, dintre care opt fusesera sfasiati de caini. reusisera sa fuga si omorasera trei dintre ei care se aventurasera in goana duma soldati.

      - Rotweiller, facu si ea. Nu ne-a simtit.

      - Noroc ca javrele astea sar pe tine si nu latra. Dobitocii ar fi trebuit sa ia si niste pechinezi de alarma.

      Inaintara cu precautie.

      - R.ahat, se auzi in casca vocea agitata a Christinei. TJ se intoarse si vazu dihania neagra repezindu-se spre fata. Ea fu mai rapida. Trecu arma in stanga si apuca imediat cutitul de lupta. Orice foc de arma, chiar si din armele lor, ar fi fost imediat detectat. Cainele isi facu vant spre beregata fetei care inainta un pas si lovi dihania cu umarul, dirijandu-l spre zid. Imediat cutitul fetei ajunse in inima animalului care cazu ca o carpa. TJ de-abia avu timp sa observe ca mai aparuse o a doua jigodie care alerga de data asta spre el. Duse mana la cutit insa dulaul era prea aproape, asa ca scapa arma din mana fara a apuca cutitul. Lovi cat putu de tare cu piciorul in animal la intamplare. Simti o durere acuta, semn ca lovise in cap, simti o satisfactie insa se repezi la cainele care isi revenise imediat din lovitura de frica sa nu latre, insa animalul nu avea de gand sa faca asta. Inainte de a apuca sa sara TJ il apuca de gat si incepu sa-l loveasca cu capul in dusmanie de zidul cladirii. Simti sangele pe combinezon si continua sa loveasca si dupa ce cainele nu mai misca. Il lasa jos si ii trase un picior cu rautate.

      - Un pechinez... facu incredul TJ. Intr-adevar un pechinez se apropie de picioarele sale. Nu-i venea sa creada. Chris era perplexa.

      - Becky... hei Becky... se auzi vocea unui soldat... Bai, ai vazut javra lu' capitanul Jamis? se adresa altui soldat.

      Cainele incepu sa maraie si scapa un scurt latrat gutural chiar in momentul in care TJ il suta cu aplombul unui jucator profesionist de fotbal. Fascinati privira amandoi javra care pornise in decolare, descrise o curba lunga si apoi disparu in noapte. Aproape imediat se auzira latraturi furioase de caine mare si isi dadu seama ca pechinezul aterizase in mijlocul unei conferinte a cainilor de atac.

      - Aoleu idiotule, au mancat-o pe Becky, ai dat de dracu, se auzi un gles vesel. Un caporal voios alerga spre locul unde aterizase pechinezul. Bai idiotule vino sa vezi a mai ramas doar o bucata de coada din el. Ar trebui sa te gandesti serios sa-ti ceri transferul.

      - Baiii, de unde a atrerizat javra? se auzi alta voce fericita. Cred ca a sarit de pe magazie drept in mijlocul la dulai. Inchisoarea militara va paste, hohoti el.

      Nici ca se putea mai bine. TJ si Chris ajunsera la cladire si se strecurara in sistemul de ventilatie. Nu ara nimic acolo montat pentru detectie, cum era si normal pentru un bunker. Bunkerul se continua si sub pamant, insa se asteptau ca echipamentul sa fie la suprafata. Numerira din prima. O camaruta mica, discreta. inchisa, nimeni in ea.

      - E doar telemetrul, sopti ea. restul probabil e in alta parte.

      - Uite fishetul ala metalic. Acolo, arata el.

      - Imediat. Sari usor pe podea. TJ tinea grilajul aerisirii. O vazu ca da aprobator din cap. Veni sub el si ii arunca rucsacele mititele. Ea indesa o parte din echipament in unul din ele, iar telemetrul in celalalt. Lua si o mica arma automata si o casca. Contractul era pentru telemetru si uniforma metamorfica insa ea se hotara pe loc sa arunce o privire in liniste la casca siu dispozitivele de ghidare ale armamentului. Nu ocupau prea mult loc. Arunca spre el rucsacele si il urma. TJ puse surubelele la loc. deja ii amortisera picioarele in locul acela stramt. Chris ii facu un semn ca e liber. Iesira din bunker pe unde intrasera si gasira drumul spre rebreathere cu oarecare dificultate.

      - Unde sint porcariile astea? TJ era in apa namoloasa pana la piept.

      - Le-am gasit, icni ea. Ce apa scarboasa.

      Intrara in apa de tot iar peste 15 minute ieseau in partea cealalta fara incidente. Apareau stelele, norii se dusesera, apa era tot tulbure, parea intuneric, sumbru si ireal. Senzatia persista si in mica Toyota in drum spre casa. La intrarea in oras se destinsera si incepura sa vorbeasca diverse. Reclamele si vitrinele luminoase se reflectau in parbriz. Cartierul linistitor ii astepta. In liniste parcara masina si dusera echipamentul in fosta pivnita de sub casa, care altadata depozita o mica cantitate de vinuri, dar asta se intampla in vremurile bune.

      Iesira amandoi in curte si senzatia de neliniste disparu. Hotarara sa mearga la cumparaturi. Nu mai ploua, mai era putin si se lumina de ziua, insa nu aveau chef sa doarma ci sa-si incheie ziua cu bere si pizza. Dormisera toata dupa-amiaza. Multumita, Christina urca in masina langa TJ care baga in viteza si demara usor. Incepea sa se lumineze si TJ isi facu multumit in gand planul ca dupa masa vor merge la surfing dis de dimineata. Parea o dimineata frumoasa, un pic cam rece, cu valuri tocmai bune.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online