evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumea de sus  -  Dansând pe sârmă  -  Chipul de pe Marte  -  Portiţa  -  Partida de bridge  -  Capsula  -  Pasomii  -  Iza  -  Gândacul  -  Halucinaţie  -  Transcendere  -  Feţele dragostei  -  Mesajul  -  Puterea pereche  -  Acolo sus, vulbul  -  Inelele lui Saturn  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Jocul Zeilor (II)  -  Uitarea  -  Revederea de 20 de ani  -  Striptease  -  Outland  -  Alfa şi Omega  -  Viola  -  Ancheta  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Parte din mintea ta  -  Meduza (I)  -  Epsilon  -  O şansă pentru câţiva  -  Meduza (V)  -  Sfârşitul lunii  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Jocul libertăţii  -  Luminile oraşului XIII  -  Criminali Umanitari  -  Războiul lumilor  -  Arta de a purta un război  -  Mutare disciplinară  -  Meduza (X)  -  Strada Cosmos  -  Meditaţie  -  Casa de la marginea pădurii  -  Tarsius  -  Mergem acasă  -  Transplant de suflete...  -  Pasul craiului de munte


Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"

Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"
  Anda Moculescu
Frumuseţea numărului unsprezece
Diferenţă de caracter
Frunzele
Conştiinţa morala - sens şi dimensiuni axiologice
Metehnele secolului XX
varianta print

Anda Moculescu



Publicat Duminică, 19 Martie 2006, ora 19:56

      Una dintre cele mai serioase temeri ale lui Erdeer era aceea ca viitorul nu exista. Traim intr-un prezent continuu: ceva care a inceput cindva, undeva si care continua aici si acum.

     

      Ce devine atunci, teoria predestinarii? Devine logica daca privim viata ca pe un sir de fapte continuu si necesar. Dar viata contine si-o doza de hazard care produce efecte de discontinuitate. Oamenii alearga pe la tot felul de ghicitoare sperind intr-o interventie salvatoare a hazardului , desi stiu bine ce li se va intimpla daca nimic neobisnuit nu se intimpla: vor suporta consecintele trecutului. Cel mai greu este cind nu te simti si, poate nici nu esti raspunzator pentru trecutul tau, asa cum sta situatia cu mostenirea genetica, sociala, astrala. Duci in spate generatii intregi de stramosi pe care nici macar nu i-ai cunoscut dar care atirna greu peste capul tau, cu greselile lor, cu defectele lor care te impiedica sa respiri, care iti transmit informatii false zapacindu-te si oprindu-te sa vezi lumea asa cum este ea, de fapt! A-ti asuma false raspunderi este la fel de daunator- pentru tine si pentru cei din jur- ca a fugi de responsabilitatile reale. Deseori, din dorinta de a face bine celor din jur, exa

      geram in actiunile noastre. Dar "binele" facut cu de-a sila se intoarce curind impotriva noastra!

     

      Experienta ei si, in special, a celor din jurul ei o convinsese pe Erdeer de un adevar simplu: n-are rost sa ii oferi cuiva mai mult decit doreste el sa primeasca sau mai mult decit simte el ca are nevoie. Poate ca, inconstient, fiecare accepta de la altii atit cit simte ca poate oferi in schimbul a ceea ce a primit! Si tot la modul inconstient, poate ca priveste excesul aceluia care daruieste (sau care "se daruieste") ca pe o forma mascata de a-l obliga pe el sa ofere mai mult, la rindul lui.

     

      -Ce intervine aici? se intreba Erdeer privind concentrata zatul de cafea din chiuveta, in care intrezareau doua capete in miniatura. Unul parea mai delicat, altul- mai colturos. Diferenta dintre modurile in care se percep reciproc, cele doua sexe. In ierahia barbatilor stabilita de barbati, intiietatea o are, evident, masculul cel mai agresiv si cum barbatii confunda in general, agresivitatea cu potenta sexuala Dar in ierarhia barbatilor stabilita de femei lucrurile nu stau intotdeauna asa. Explicatia este simpla: un barbat prea agresiv inspira nesiguranta femeilor, in ultima instanta, neincredere.

     

      Cit despre cum le vad "ei" pe "ele" Erdeer retraia cu tristete, incercarile de demult de a obtine o slujba mai buna! Acum citiva ani, gasise un anunt intr-un ziar oarecare. Galeria de arta "Trei Salcimi"scotea la concurs postul de Vinzatoare Categoria Intii, cu posibilitati de a ajunge rapid Prima Vinzatoare. La inceput i se paruse putin ciudat insa de cum intrase pe usa grea, de fier forjat in arabescuri, se lamurise ca galeria de arta era consignatie, toata ziua. Ce era noaptea nu putea sti nimeni dar fotoliile pareau foarte incapatoare si exista chiar si o "canapeluta de serviciu"

     

      Erdeer trecuse rapid de testul de cunostinte, de testele psihologice, de interviul preliminar si ajunsese prima pe lista listele afisate in hol- la interviul final. Patronul zimbea larg, din usa iar ea se simtea deja in al noualea cer gindindu-se la pachetul de 500 de Vulturi lunar pe care putea sa ii aduca noul serviciu. Ermir obtinuse cu greu 300 de Vulturi cind, pe vremea aceea, colegii lui aveau cam 250. Erdeer, insa, avea acum ocazia sa se afirme sporind nu numai finantele familiei ci si prestigiul personal. Cel care aduce mai multi bani este altfel privit in familie si ea era nerabdatoare sa arate ce poate, nemaivorbind de faptul ca putea sa scape de sicanele dirigintelui postei!

     

      Pe atunci, fiind postas-debutant n-avea nici macar dreptul la bicicleta! Batea drumurile pe jos, cu geanta plina de scrisori, de la o poarta la alta, fie iarna fie vara. Se mai agata de ea cite-un ciine stirnit de altii cu cite-un os, o mai latra cite-un inamic pervers Pe scurt, existau destule probleme iar Mister Six facea tot posibilul ca s-o descurajeze, se preta la orice, de la birfele cu sefii din capitala pina la sfaturi perfide in care Erdeer chiar crezuse la inceput. O sfatuise, de pilda, sa unga geanta cu scrisori cu slanina "ca sa alunece mesajele mai usor", zicea el. Dupa ce-au fugarit-o vreo patru-cinci maidanezi a inteles adevaratul motiv si ce se ascundea sub "prietenia" lui Six

     

      Atitea necazuri pentru 50 de Soimi, lunar! Acum urma sa aiba- credea ea- o slujba serioasa, intre oameni seriosi, pe bani multi. Patronul parea amabil, oferea whisky, tigari scumpe si "sa ne dezinhibam" Din nefericire, ea a ramas inhibata- nu bea, nu fuma si statea pironita in fotoliu cu o expresie mai degraba speriata decit incintata, in vreme ce viitorul sef ii vorbea despre perspectivele firmei. A aflat apoi, intr-o conferinta cu toti finalistii ca ratase ultima proba- "interviul privat". Patronul, tot asa, comandase sampanie de adio, probabil, iar el se servea din plin cu Cola si whisky pina cind s-a cam ametit si a inceput sa le spuna ca el are nevasta si ca nu vrea sa se insoare!

     

      Ei erau doi baieti si patru fete si se uitau fara sa inteleaga altceva decit poate faptul ca patronul trece printr-o criza sentimentala. Singura care nu parea impresionata deloc era fata care primise postul. Aceea zimbea modest, din fotoliu, netezindu-si fustita. Inainte de a iesi pe usa pe care intrase cu atitea sperante, Erdeer o vazu incheindu-si taiorul mulat pe corp. Aceea a ramas ultima ei amintire din lumea oamenilor de afaceri.

     

      Dupa o vreme, insa, nu i-a mai parut rau. N-au trecut decit vreo citeva luni si anuntul redevenise de actualitate: acelasi post, aceeasi firma, aceleasi conditii. Erdeer a inteles dificultatile reale cu care se confruntase, probabil, "fosta". Cine mai cumpara astazi, arta?! Cunostea cit de cit situatia de la niste prieteni de-ai lui Ermir care aveau un nepot artist. Nepotul le daruise o pirogravura tare frumoasa, realizata chiar de dinsul, intr-o folie de arama, pe care unchii o foloseau si drept tava cind spargeau seara, alune, la televizor. Dar ce sa faci cu un tablou, de pilda? Il agati pe un perete si-atit! In afara de asta, o vinzatoare, fie ea si Prima Vinzatoare nu inseamna cine stie ce iar cariera de postas incepuse deja sa ii ofere satisfactii nebanuite. Cele mai mari satisfactii erau, bineinteles, concediile.

     

      Cu toata impotrivirea lui Mister Six pusese pe picioare un sindicat al postei care avea deocamdata doar doi membri activi- ea si portarul- fiindca aia de la ghiseu nu voia sa participe, dar se descurcau foarte bine fara, oricum nu le trebuia cineva care sa ii spioneze, sa le saboteze initiativele cum incerca asta! Prima initiativa a lui Erdeer fusese aceea legata de concedii. Asa se face ca, in ultimii doi ani, isi luau bilete, pe rind- o data ea si Ermir, o data portarul- in Sicneni.

     

      Vacantele in Sicneni erau minunate, principala atractie fiind iazul cu apa verde-albastruie care impartea zona nu numai in doua parti ci, din pacate, si in doua tabere. Locuitorii din deal se certau de mult timp cu cei din vale de la un cird de rate pierdute de strabunicii lor, pe apa iazului. De atunci dezbateau problema restituirilor. De cel putin doua ori pe an, capeteniile se intilneau pentru tratative si probabil ca ar fi ajuns la o intelegere daca pagubasii n-ar fi cerut nu doar un numar de rate egal cu cele disparute ci si contravaloarea tuturor puilor facuti intre timp de stramoasele fugare si de puii puilor lor Pe ea si pe Ermir ii intristau disputele acestea dar, de vreme ce soarele stralucea iar apa era buna de scaldat, viata li se parea totusi, frumoasa.

     

      De neuitat erau partidele de fotbal de pe malul iazului! Portarul lor se dovedise un foarte bun jucator, dupa spusele localnicilor, si Erdeer regreta citeodata ca nu are ocazia sa il vada in actiune

     

      In schimb, fetele de pe-acolo ii povesteau cit de bine suteaza la poarta si cum ii flutura chica in bataia vintului! Barbatii nu prea il sufereau, insa Erdeer se gindea ca motivul e altul decit fotbalul. Portarul era un baiat frumos, bine facut si felul in care il rasfatau femeile nu putea decit sa trezeasca invidia celor mai putin reusiti ca el.

     

      Una peste alta, timpul trecea usor si placut in Sicneni. Erdeer reusea sa mai uite de Mister Six si de posta lui, Ermir se mai relaxa si reusea sa zimbeasca din cind in cind iar portarul El era, probabil, cel mai fericit dintre toti, daca ne luam dupa numarul urias de scrisori pe care le primea intre vacante! Erdeer il vedea cum pleca de la posta cu geanta plina, in fiecare vineri seara, si majoritatea veneau din Sicneni. Totusi, nici dupa doi ani nu intelegea de ce tipul isi punea o pereche de manusi chirurgicale, din plastic si o masca de tifon, pe fata, inainte de a indesa scrisorile in geanta!

     

© Copyright Anda Moculescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online