evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Drum fără întoarcere  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Puterea pereche  -  Dincolo de evoluţie  -  Aniversarea  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Pierderea  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Virus de sticlă  -  Jeopardy  -  “Virusul”  -  Proces neverbal  -  Începutul  -  Vatmanul - Mass Media  -  Ion cel fericit  -  Satiră robotică  -  Salvatorul  -  Boaba de spumă  -  Conştientizarea  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Gânduri  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Norma  -  Poveste de culcare  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Curândul  -  Vid imprevizibil  -  Arma secretă  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Jurământul  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Children of mine  -  Kamikaze  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Renaşterea...  -  Ulysse şi Hector  -  Diamantul  -  Octopolul  -  Luminile oraşului XI  -  Veşnic orizont  -  Nebunul  -  Tentaţia continuă  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Timpul schimbării  -  Ea, eu şi ei  -  Pasomii  -  Pasul craiului de munte


Sunet pentru suflet

Sunet pentru suflet
  Rodica Lambrache
Iarna
Primăvara
Ghiocelul
Fluturele
Pinguinul Pig
varianta print

Rodica Lambrache



Publicat Sâmbătă, 25 Martie 2006, ora 22:23

      Salcii pletoase isi scalda trupurile in apa verzuie a lacului. Iarba inalta a acoperit pamântul negru. Pusti jucausi zburda fericiti prin ea.

      Doi indragostiti stau pe o banca si îsi soptesc vorbe amoroase.

      Blugii fetei sunt atât de scurti in talie incât i se vad bichinii moderni. Intre saruturi patimase si râsete zglobii mai privesc din când în când si lacul din fata lor. O mamica entuziasta culege din iarba o floare de culoare violeta. Fetita, o strengarita de vreo trei anisori, blonda cu parul lung si inelat, în loc sa miroasa floarea o ia în mâna si o saruta. Considera ca merita mai mult decât a o mirosi si de aceea instinctiv face acest gest. Rusinata se ascunde dupa mama sa.

      Intre a saruta si a mirosi este o mare diferenta. Sarutul reprezinta o apreciere totala în ceea ce priveste aceasta floricica.

      Toaca mânastirii anunta inceperea slujbei de seara. Acest sunet plin de miracol este insotit de un altul al clopotului prin care Iisus ne cheama in casa sa, biserica. Cei care considera ca îsi pot gasi linistea sufleteasca în mânastire ascultând o slujba de seara, cantata de preoti se indreapta cu pasi repezi spre ea. Cei care îsi gasesc pacea privind stropii de apa care se ridica spre cer din lac, sub forma unei arteziene ramân pe o banca pe malul lacului.

      Vântul adie usor mângâind fetele copiilor, tinerilor, adultilor si batrânilor.

      O fetita dragalasa merge alaturi de bunicul sau. Mirata intreaba:

      - Ce se aude bunicule?

      Este de fapt susurul artezienei care ne spune: Sunt aici, sunt aici si încerc sa va alin suferintele, sa va creez o stare placuta în priviri si în suflet.

      Da în suflet, acest labirint misterios al omului, care ne urca si ne coboara, pe drumul vietii. Sufletul, acest univers ciudat plin de suspans si de imprevizibil, secretul fiecarui om de-a lungul existentei sale, plin cu lucruri frumoase si lucruri mai putin frumoase. Cele frumoase te inalta, cele urate te coboara într-un abis plin de necunoscut si de întuneric. Sufletul este ca o portocala care poate fi jumatate stricata, jumatate buna. Partea buna reprezinta clipele frumoase ale vietii, bucuria, fericirea care ne invadeaza sufletul neconditionat, fiind o consecinta a faptelor noastre. Partea stricata reprezinta, negura faptelor noastre sau ale altora asupra noastra. Nu permiteti niciodata, ca cei din jur sa va raneasca, nu permiteti niciodata ca cei din jur sa va striveasca sufletul, aceasta comoara nepretuita, miraculoasa si imprevizibila care va daruit-o Creatorul nostru al tuturor.

      Ochii sunt oglinda sufletului. Prin ei putem sa ne dam seama de bunatatea sau rautatea unei persoane. Fericirea o putem gasi in lucrurile simple, daca stim sa ne bucuram de ele. Ea nu poate fi cumparata. O putem gasi pretutindeni în univers. Intr-o mica floare, într-un cer albastru, în surâsul unui copil, în curecubeul în mii de culori, în gestul unui tânar, în adierea melodiasa a vântului care misca usor crengile salciilor de pe malul unui lac, în topaitul nevinovat a unei broscute verzi, în mersul lent a unui melc dupa ploaie, in tictacul ceasului care masoara scurgerea timpului si odata cu el, trecerea noastra misterioasa prin aceasta lume plina de surprise.

      Daca as putea as opri acest ceas atunci când soarele apune si ziua se îngâna cu noaptea sau în pragul unui rasarit de soare cand întrega fiinta universala se trezeste din somnul cel odihnitor al noptii.

      Martorii existentei noastre sunt norii din înaltul cerului, cei care ne cunosc toate secretele, cei care urmaresc trecerea timpului sau mai bine zis trecerea noastra prin timp. Ei ascund atâtea povesti de dragoste, saruturi fugare într-un colt de parc, saruturi patimase sub clar de luna, saruturi angelice cand se îngâna ziua cu nopatea.

      Uneori privesc cu tristete la vreo drama sentimentala în care ea plange în hohote fiindca a lasat-o iubitul, lumina ochilor. Sunt lacrimi pline de suferinta, o suferinta care-i cutremura intreaga fiinta. Alteori zambesc si ei fericiti, bucurându-se odata cu cei doi indragostiti care îsi plimba fericiti prin parc, fructul iubirii lor, un copilasi plapând darul, Creatorului, acest miracol al vietii care rosteste vorbe neântelese de noi adultii. Te priveste cu ochisorii lui mici si patrunzatori si când nu-i convine ceva, te avertizeaza printr-un planset scurt. Incerci sa-l întelegi si dacâ ai reusit este o mare victorie fiindca iti multumeste cu un tacut sau cu un somnic.

      Obrajorii rosii si bucalati încadreaza un nasc mic. Mâinile ca de papusa se misca din când în cand la fel ca si picioarele. Pare un Pinochio în persoana, un personaj din basm, o papusa un pic mai mare, care-ti umple sufletul cu o imensa bucurie, acea bucurie ca ti-ai îndeplinit misiunea pe acest pamânt, ca ai reusit sa dai nastere unei fiinte umane, ca ai reusit sa faci ca viata sa mearga mai departe, ca ai reusit sa dai Viata, cel mai important lucru de pe acest Pamânt plin de mister.

      Cel mai mare secret al existentei noastre este Miracolul Vietii. Acest dar Dumnezeiesc pe care-l primesc, doar cei iubiti de Creator. A da iubire inseamna a crea iubire. Iubire inseamna Viata. Viata inseamna Prunc, carne din carnea ta, sânge din sângele tau, trup din trupul tau. Existenta noastra este legata de acest lucru. Fara acest miracol nu putem sa înaintam prin timp. Timpul ne macina puterile si ne face vulnerabili.

     

© Copyright Rodica Lambrache
Comentarii (1)  
MG
Duminică, 9 Martie 2008, ora 00:27

cuvinte frumoase si adevarate...
ginduri care te fac sa-ti privest viata, timpul pe care l-ai trait si se nasc o gramada de intrebari....

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online