evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Anul 10000  -  Ultima eclipsă (II)  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Clocitorul Josh  -  Drumul spre (II)  -  Geneza  -  Meduza (II)  -  Camera de la capătul holului  -  Pasul craiului de munte  -  Reactorul  -  Toate celelalte popoare  -  Alertă !  -  Muza  -  Taina leului  -  Jurământul  -  Masa de duminică  -  Pescăruşul  -  Mărturisirea lui Abel  -  Zori  -  Viola  -  Meduza (V)  -  Un pahar de vin  -  Luminile oraşului XV  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Kamikaze  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Panica  -  Children of mine  -  Luminile oraşului XXII  -  Psihopatul  -  Cu preţul morţii  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Mesajul  -  Inelele lui Saturn  -  Taxi  -  Întâlnirea  -  Luminile oraşului VII  -  Povestea gândacilor  -  Corespondenţă literară  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Revederea de 20 de ani  -  Sclipiri de Soare  -  Capsula  -  Lacul negru  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Ultima frunză  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber


Moştenire de familie

Moştenire de familie
  Ciprian Câmpeanu
varianta print

Ciprian Câmpeanu



Publicat Vineri, 31 Ianuarie 2003, ora 10:05

      Dupa pomana ce si-o facuse batrînul avocat, ajutîndu-i în lupta dura cu lacomii creditori, cei doi tineri lorzi de Braws acceptasera, fara prea multe mofturi, vila luxoasa din marginea satului de munte. Se multumisera cu casa aceea mare, în stil modern, cu iesire la soseaua principala, si cu un cont "grasut", depozitat într-o banca elvetiana.
      Grimm, care împlinise saisprezece ani cu doua luni înaintea evenimentelor de fata, îl pazea mereu pe fratiorul sau Joseph, ce abia împlinise, si el, doisprezece ani.
      Si, chiar daca o batrîna menajera, din sat, acceptase numai la insistentele bunului avocat, sa treaca pe la vila, o data la trei zile, pentru mîncare si curatenie, cei doi frati nu se plictiseau deloc.
      Amîndoi stateau închisi timp îndelungat în camere separate, citind cartile vechii biblioteci nobiliare, primita odata cu mostenirea, apoi discutau împreuna despre diferite nimicuri copilaresti, sau priveau de pe impunatoarea terasa a vilei silueta castelului parintesc cocotat pe vîrful unui munte din apropiere castel din care fusesera alungati.
      Uneori, în timpul rarelor crize de singuratate, spiritul razboinic al fostilor lorzi cîndva niste legendari si temuti luptatori se trezea într-însii. Atunci, smulgeau sabiile cu ornamente în relief si cu mînerele batute în pietre scumpe si se napusteau unul asupra altuia, într-un interminabil duel.
      Cei doi îsi luasera foarte în serios rolul de aparatori ai comorilor familiei. Înainte de a-si urma sotia în mormînt (sleit de chinurile neiertatoarei si traditionalei boli a familiei), ultimul titular al domeniului de Braws le explicase copiilor rosturile celor doua ciudate recipiente, aflate în sipetul negru, lacuit. Acolo, în doua mici sipuri fumurii, se afla minunea jefuita de un strabun, dintr-un lacas oriental, în timpul unei cruciade demult uitate. În sticla cu dop rosu se afla apa vie, iar în cea cu dop negru, apa moarta. Lui personal, licorile nu-i mai putusera ajuta... Cu ultimele-i puteri, lordul de Braws îsi obligase copiii sa jure ca vor proteja nepretuita comoara si nu se vor folosi de ea decît în caz de mare nevoie, cînd însasi cinstea neamului Braws ar fi fost amenintata. Fratii jurasera, spre a-i face pe plac batrînului care începuse deja sa miroasa a cadavru si pentru a putea fugi mai repede la joaca.
      Dar dupa decesul tatalui lor, începusera sa se antreneze continuu, pentru a putea face fata unui eventual atac al hotilor. În timpul unui astfel de antrenament, izbucnit pe neasteptate, dupa ce parase lovitura fratelui sau, Grimm atacase si îl decapitase, din greseala, pe Joseph. Speriat, depusese trupul siroind de sînge al fratelui sau în cada, îi asezase capul pe gît, potrivindu-l cît putuse mai bine si aduse rapid sticluta cu dop rosu. Daca nu se însela prea tare, acum era un moment în care el trebuia neaparat sa salveze onoarea familiei.
      Urmînd sfaturile tatalui, arunca, pe bîjbîite, în baia cufundata în întuneric, întregul continut al sticlei. Si apa vie îsi facu imediat efectul. Din cada se auzi un geamat, iar Joseph se ridica si se îndreapta spre el, clatinîndu-se. Apoi înca un geamat si un alt Joseph se ridica din cada...
      Îngrozit, îi împinse pe amîndoi înapoi, destupa sticla cu dop negru si o a arunca în baie, zavorînd apoi usa.
      Doua zile mai tîrziu, alertata de menajera, politistii îl arestau pe tînarul lord Grimm, fara sa le pese de bîiguielile acestuia.
      Dupa un proces celebru, în care bunul avocat nu putuse face nimica, lordul de Braws avea sa fie condamnat la închisoare pe viata pentru o tripla crima: uciderea si mutilarea fratelui sau si a înca doi copii, necunoscuti.
     

© Copyright Ciprian Câmpeanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online