evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cu preţul morţii  -  Alfa şi Omega  -  Luminile oraşului XVII  -  Resacul Timpului  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Visătorul  -  Misiunea  -  Luminile oraşului XXX  -  Starea de trecere  -  Sfântul  -  Portiţa  -  Greaţă  -  Castravetele  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Satiră robotică  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Proces neverbal  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Luminile oraşului XXIV  -  Piese de muzeu  -  Valoare reziduală  -  Rochia străvezie  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Cum să te fereşti de urs  -  Ea, eu şi ei  -  Texte.01  -  Labirintul de gheaţă  -  Gustul libertăţii  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Limoniu  -  Principiul alibiului  -  Transplant de suflete...  -  Duhovnicul  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Luminile oraşului XXI  -  Rapsodia  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Zona 25  -  Lumină dublă  -  Eu şi Cu Mine  -  Planeta ascunsă  -  Luminile oraşului XX  -  Pânza de păianjen  -  Pure Evil  -  Cel care nu mai e  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Umbra  -  X Factor  -  Claviaturi  -  Călătoria


Proză scurtă

Proză scurtă
  Eva Amelles
varianta print

Eva Amelles



Publicat Duminică, 14 Mai 2006, ora 18:42

      "Quasimodo"

     

      Era odata un monstru.

      Era de când lumea...

      Uneori simtea lucruri ciudate. Cam cum am spune noi... gânduri.

      "Eu... cum adica, eu?..."

      Si de câte ori simtea gândurile, degetele lungi si fragile ce prelungeau niste brate stralucitoare, ca de fildes, se chirceau imperceptibil.

      Deodata, gândurile începura sa capete substanta.

      Doi ochi imensi, îl observau de aproape. De foarte aproape...

      Un scenariu idiot, în care monstrul era numai el si... "eu" care-l observa dinafara lui.

      Ciudat! Ar spune omul.

      Însa monstrul, bietul monstru... începu sa gândeasca aiurea:

      "Mi-au crescut ochi si asta e nostim, pesemne, caci ceilalti râd.

      Ceilalti? De ce, ceilalti?... Sunt singur.

      Singur, râd? Cine? Eu? El?...

      Ba nu! Stai putin! ...Ăsta chiar râde de mine!"

      - Ia uitati-va! I s-au chircit degetele!

      Un hohot general facu sa vibreze borcanul, cu tot cu continut...

      Trupul "continutului" se lipi strâns de peretii recipientului...

      - Seamana cu tine, Don-Juan! N-o fi cumva fiu-tau?!...

      Si monstrul simti ceva, ca o bataie de inima. Prima bataie de inima, din viata, ori poate, moartea lui. "Don-Juan era taica-sau?"

      (...)

      - ...Ha!, cu mine, mutantul asta? " toarse El, lipindu-si nasul de peretii borcanului, astfel încât putu sa-si vada fata concava, caraghioasa, ca-ntr-o oglinda de divertisment - ...coleeega!!?

      Si gasca se-mprastie, vesela.

      (...)

      Geamurile laboratorului se întunecau, pe nesimtite, si cerul deveni rosiatic. Recipientul se înrosi cu totul. Apoi îl înghiti întunericul.

      Un vânt de toamna se isca afara, si primele frunze moarte cazura. Nimeni nu se sinchisi de ele.

     

     



     

      "Regele Sef"

     

      - Ce-i ala, laborator?

      - Planeta închisorilor de sticla.

      - Si noi suntem stapânii planetei?

      - Da.

      - Si astea unde stam, sunt casele noastre?

      - Case, custi, spune-le cum vrei.

      - Ma primesti în vizita, daca te las sa ma pipai?

      - Te-as primi, vecine. Da" daca ti se sparge cusca, esti dus la crematoriu. Nu ma-ntreba ce-i ala.

      (...)

      - Heeei! Tu de colo! Stii ca esti cât 5 ca noi? De ce ai urechi asa lungi?

      - Oglinda ta! Eu sunt leit tu! Am murit în acelasi timp!

      - Dar nu suntem morti, mai, suntem vii! Mai-mai-mai! Se vede ca esti nou pe aici! Nu stii cum este!

      Suntem multi, foarte multi, dar tu nu ma poti vedea decât pe mine. Pentru ca eu sunt mai aproape de tine.

      Dar am auzit de la altii, tot atât de aproape de mine, nu si de tine, dar si de tine, ca avem un sef. Un animal numit Rege*, mare, cam cât 30 de borcane la un loc, care este stapânul nostru. Asa am auzit eu. Si ca ne denumeste "copii".

      - Adica noi suntem copiii lui. Nu?

      - Ai LUI? Deci asta înseamna?

      Eu m-am chinuit degeaba, încercând sa ghicesc de ce ne spune asa, si tu, dintr-o data, se pare ca ai gasit solutia cea mai simpla! Ce zici, vrei sa fii profesorul meu? Nu vrei sa ne jucam de-a stiinta?

      (...)

      ...Mici sfere de lumina " un fel de universuri stranii, carora omul le spune întrebari, cadeau si se spargeau ca niste baloane de sapun (notiuni cu care se joaca copiii).

      Uneori se loveau de ziduri, sau se intersectau si se anulau reciproc, de parca nici n-ar fi existat, daca cei de dincolo de sticla nu le-ar fi memorat mecanic, si nu le-ar fi dat drumul sa cada din nou... ca o ploaie.

      (...)

      - O sa ne jucam, vesnic, de-a stiinta, nu stii? Mie nu-mi place jocul asta. Dar, hai, mai bine, sa te învat ce stiu... Tu - sa memorezi totul. Daca uiti ceva, esti dinainte "un borcan spart"!... Sssst!...

      O materializare ciudata ateriza brusc, în laborator.

      Era regele-sef " stapânul absolut, învârtindu-se pe scaunul ergonomic.

      În jurul regelui, pretutindeni si nicaieri, o imagine caruia oamenii îi spun mascarici, facea rotocoale ciudate, ca un fum. Ici aparea, ici disparea, apoi aparea din nou în locul de unde disparea.

      Imita trasaturile unui om, dar pe cap nu purta coroana, ci un fel de boneta cu ciucuri, în culori contrastante.

      Mascariciul lua un borcan si-l ridica într-o mâna. Sus. Foarte sus.

      - "To be, or not to be!"

      - Hai, lasa, acum n-am chef de glume.

      Puse mâna pe telefon si forma un numar.

      - Dar, Mylord, de ce vorbiti la telefon, când stiti ca se aude totul, la celalalt telefon?

      - Ma enervezi!

      Dar esti un mascarici reusit. Daca o tii tot asa, s-ar putea sa-ti fac cadou o nevasta.

      ____________

      * Notiunea de Rege se pare ca provine de la un joc pamântesc. Uman. "Sahul".

     

     


     

      "Regulile Jocului"

     

      (...)

      - Stiam doar, daca las vreo masina sa ma intersecteze, pot sa mor.

      Toti copiii trebuie sa memoreze chestia cu masina. Nu se stie de ce...

      Asa ca si eu îti spun acelasi lucru: sa nu te intersectezi cu nici o masina!...

      - Dar Tata, daca într-o zi m-as intersecta cu Trenul Tau, cum ar fi? Trenul este tot o masina?

      - Nu, trenul meu este de jucarie. Si mai am un joc, de Sah...

      Probabil, însa, ca daca te-ai intersecta cu trenul meu, mi-ai face rau. Mi-ai strica tot jocul!

      - De ce?...

      - Sa vezi:

      Când sunt stresat " daca ma joc, în loc sa citesc ziare " sunt considerat nebun.

      Mamica Ta, care nu are Simtul Umorului, se considera serioasa si nu mai sta de vorba cu Mine.

      - Dar ce e ala "simtul umorului", întreba Fiul, schimbând compresele de pe fruntea Bolnavului"

      - Pai, asta, Draguta, este ceea ce consider eu Adevarata Întelepciune. Dar nimeni nu Ma crede.

      Când îmi plimb micuta mea Omenire cu trenuletul, prin Parc, trebuie sa merg repede. Foarte repede. Daca nu, as risca sa-mi distruga jocul, vreun Meteorit. Ăstia n-au putut sa ma înghita niciodata cu glumele mele.

      Ce sa fac? Sunt nebun! Judeca-ma, Junior, judeca-ma! Când au sa faca si din tine un nebun, ai sa ma întelegi.

      Eu sunt Conductorul. Si daca ma vad astia ca merg asa, se iau dupa Mine si tipa:

      "Priviti-l, are boala vitezei! Nebunul dracului!

      ...Nebunul! ...Nebunul!

      Hai sa dam cu pietre!"

      - Dar, Taticule, "calculatorul", este tot o masina?

      - Da. Si înca una foarte periculoasa.

      - De ce?

      - Nu stiu. Simt ceva...

      - Tata, trebuie sa-ti spun ce mi s-a întâmplat!

      Ieri, jucam "66" cu Popa Prostu" " nu "666", de care stiu ca n-am voie " si numai ce apare unul din aia care-au aruncat cu oua, în sala, când am facut scamatoriile de Paste.

      Tot zâmbea fortat si se juca cu o mapa neagra, deschisa.

      Când l-am întrebat ce-i dracovenia aia, mi-a zis ca-i Calculator. Si sa-l las în pace, daca am venit, cumva, pentru publicitate.

      Am vrut sa-i (") un pumn, dar mi-am amintit ca trebuie sa-i las Liberul arbitru!

      O gramada de oameni roiau în jurul lui si-i faceau toate poftele. Se temeau de el ca de dracu! ...Ciudat. Nu?

      Când am întrebat o tânara, cu o tigara-n coltul gurii si niste cafele pe o tava, daca asta stie de Tine, a scapat tigara si mi-a raspuns, foarte nervoasa, ca pentru ei, Tu nu existi! Ca esti un bleg! Si-un obsedat!

      - Mdaa...

      Du-te si spune-le ca am zis eu ca cine nu va avea "bilet" când vine la Mine, sa se duca la vagonul restaurant, sa asculte bancuri de la Popa Prostu" Tau.

      VIN mai aveti, acolo?

      - Este destul.

      - Deci, ai înteles...

      - Am înteles.

      Si aia care n-o sa se prinda de bancuri " adica, crestinii " îi duc la stâna. Tocmai în Transylvania. E bine?

      - Bine.

      Si, auzi, daca te duci acolo, treci si prin Occident, nu?

      - Da. Ce doresti?

      - Ma gândeam sa-mi cumperi niste morfina.

      - Tata... te simti rau?

      - În curând nu voi mai fi...

      Dar nu apuca sa termine. Un meteorit ratacit exploda, din Spatiu, direct pe locomotiva.

      (...)

      - Cutremur! Cutremur!

      Doamne, ai mila! se auzea din toate partile. Oamenii fugeau înspaimântati. Credeau ca e sfârsitul lumii.

      Dar, dupa o ora, cutremurul se linisti si Pamântul se trezi din nou la viata.

      (...)

      - Ce-ati facut? L-ati omorât! Nu trebuia sa mergeti atât de departe!

      Cine-a fost magarul ce si-a aruncat computerul pe geam?

      - Fugiti! Fugiti! Politia!...

      În mai putin de un minut, câteva masini sosira la fata locului.

      Trenuletul era neatins, cu exceptia locomotivei, care era o masa de fier " aplatizata.

      Un tânar, cu o teava de perfuzie umpluta cu lichid fosforescent " cum se poarta de ziua Frantei " pe cap, umbla numai într-un sort sfâsiat, si pretinde ca este Fiul Defunctului.

      El spune ca a visat Adevarul Universal si ca, acolo, El era Cineva, dar ca a uitat totul...

      Recunoaste ca Tatal Lui era bolnav mintal si ca se astepta oricând la un sfârsit tragic.

      Întrebat, fiind, sub stare de hipnoza, cum se numea civilizatia pe care o stapânea Tatal Sau, în vis, spune ca Umana, dar ca era formata din milioane de bucatele de plastic, modelate, care nu aveau nici o asemanare fizica cu specia respectiva.

      La întrebarea, "daca se crede cumva membru al familiei Lui Dumnezeu", râde cu lacrimi.

      - Tata? Dumnezeu?! Mare Ti-e Gradina, Doamne!

      Tata era cioban...

      Priviti-ma bine: cu pantalonii astia rupti, am Eu mutra de sfânt?!...

     

     


     

      "Masinile vii"

     

      - Ce rebuturi!

      Daca "Vecinii de la Etaj" sunt chiar astia " "io-mi fac laboratorul " "baraca de tir""!

      Hei, mascariciule, vino repede! Azi te voi învata niste giumbuslucuri noi.

      Priveste putin calculatorul asta! Se poate lua la întrecere cu oricare dintre borcanele noastre!

      - "?

      ""Vino sa-ti arat Lumea! Zise rata.

      Si-i arata puiului, Ograda.

      Un taran prostanac era stapânul absolut.

      Un porc gras predica orataniilor despre Iubire si Credinta.

      Taranul îl întrerupse, ca sa-i dea laturile de la prânz.

      Asemeni unui vrajitor, porcul facu laturile nevazute " si gainile se-nchinara la vederea minunii.

      Una, chiar lesina, cu un suspin: "cooot-codaaaach""

      Taranul trase o dusca dintr-o sticla, si-l scarpina sub rât.

      - Grohaila! Asta ti-e ultima masa. Deseara nu mai primesti nimic, ca mâine dimineata pornesti spre Lumea Celor Drepti!

      Si porcul zâmbi din mustatile murdare cu lapte: "Adevar va spun voua, gâste proaste, ca Stapânul e Drept! Si ne iubeste pe toti, la fel!"

      Stia ca minte, dar îsi cunostea datoria de porc"

      Uneori se plictisea groaznic. Simtea ca galitele astea nu pricep nimic. Ca totul e în zadar. Si, uneori, chiar el însusi se îndoia de cele ce predica. Si nu întrezarea prea clar viitorul sau si al enoriasilor""

      - Oh! Dar a dezvoltat genial povestea "batrânului" Andersen!

      - Exact, mascariciule! Iar eu voi lua Premiul Nobel cel vechi si "plin de praf"!

      - Merita sarbatorit! Unde mergem?

      - Merg. Ai vrut sa spui. Tu ramâi aici. Daca întreaba cineva, sunt la "vânatoare de inimi"!...

      - Si nevasta promisa?

      - Al 13-lea borcan, pe stânga.

      - Traiti!...

      - Are sistemul nervos fragil. Mai bine asteapta sa ma întorc. Sa rezolv.

      - Pai, asta aveau toate femeile primitive. Sincer, mi s-ar parea mult mai nostim"

      - "Qvod liced Iovis, non liced Bovis!"

      - OK! OK!... Distractie frumoasa!

      O sa fac scamatorii cu hamsteri, si-o sa pun filme Western!

      Nici n-o sa observ cum va trece timpul!...

      (")

      La nici doua zile dupa plecarea sefului, soneria târâi prelung.

      Mascariciul coborî sa deschida si se pomeni fata în fata cu o tânara care purta în brate un nou-nascut.

      - Cautati pe cineva?

      - Da, draguta. Pe doctor. Spune-i ca i-am adus copilul"

      - Doamna" Nu mi-a lasat nici o instructiune cu privire la nevestele sale!

      - Bine, atunci am sa-l chem în judecata!

      Bufonul se strâmba încurcat.

      - Lasa mutrele! Poate-ti trântesc un borcan din acela-n cap!...

      - Aaa, pai asta-i altceva! Si facu un gest ca pricepe.

      "Ma scuzati, Mademoiselle"

      Sunteti o superba doamna primitiva, judecând dupa reactiile nervoase.

      "N-ati vrea sa va servesc cu o cafea veche? Seful trebuie sa se întoarca" De obicei nu lipseste mult.

      - Da?...

      - Da, inimioara, în câteva zile e-aici!

      - "Zile?!

      "Tu esti secretarul lui, ori vreun gay, ca parc-ai fi mascarici la curte?!

      Copilul începu sa plânga.

      - Oh, dar reactionati atât de dragut!...

      Dati-mi bebelusul"

      Poate îi e foame"

      "Banuiesc ca nu-l hraniti la sân. Sunteti prea nervoasa.

      - ?!

      - "Si ar fi pacat sa stricati asemenea frumusete de "balcoane"!

      - Badaranule!

      (")

      - Vaaai! Aproape ca mi-ati provocat o erectie" Ce caracter!

      "Sunt sigur ca aveti la dumneavoastra un pix primitiv.

      - ?!

      - Sa va scriu pe"

      - ?!

      - Pentru bebelus"

      - "?!

      - "INTERZIS SUPTUL!"

      "Femeia primitiva" îi lesina în brate. I se ridicase parul maciuca si-l avea plin de fire albe.

     

     


     

      "Adam si Eva"

     

      Entuziasmat de lesin, dezbraca tânara si-o întinse pe o canapea.

      Alese un CD cu filme Western.

      Pe monitor, însa, aparu un nor întunecat de purici.

      El încerca sa reseteze computerul, dar acesta o lua razna.

      Începu sa deruleze un amalgam dubios din filme Western si comedii de epoca.

      ""O femeie? Blasfemie! Toti sunt barbati, aici. Nimeni nu se cheama femeie! Acoperiti-va ochii! E diavolul!

      Ce-ati ramas asa?...

      Plecati-va capetele! TUNEL!... si-si arunca tigara pe geamul rotund al locomotivei. Iarba unde cazu aceasta lua foc.

      (")

      Foc! Foc! Strigara salbaticii! Manitu! Nu ne pedepsi! O jertfa! Repede! Cine se ofera? Voluntarii sa intre-n cerc.

      Intrara trei copii si-o tânara.

      Barbati, nimic? Perfect. Cine-i sacrifica?

      Ultima rugaciune fu spusa repede si în graba.

      Apoi tânara facu semnul crucii si se pomeni în Rai.

      Copiii începura sa tremure. Unul îsi goli vezica si lichidul stropi piciorul unui barbat.

      E speriat. Îi e frica. Rusine!

      Îl luara de par si-l gonira c-un sut.

      Era un baiat blond. Ciufulit. Nu voia sa moara.

      Mai târziu, a dat examen în fata Sfatului Înteleptilor. L-au facut vraciul tribului."

      - Dar astea nu sunt filme! Sunt mixaje!

      Am încurcat-o. Trebuie sa-l anunt de urgenta pe sef!

      Vru sa se îndrepte spre iesire, însa o mâna micuta si rece, ca a unei reptile, îl prinse de coapsa stânga.

      - Bruce Willis! Sweet-heart! Unde fugi asa?

      - Oh! Madame" Nu!

      - Uite un meteorit!

      - ?!

      - Te-am prins! Acum nu mai poti scapa!

      "Hai, nebunule!, nenea doctor n-o sa se supere" Oricum, m-a lasat cu ochii-n soare!...

      Ciborgul se zbatu inutil. Era ca o albina prinsa în pânza unui paianjen.

      Nu cunostea practica. Numai teorie.

      Era prima atingere a unei femei"

      Computerul derula în continuare, filme.

      "Da-le naibii de filme Western, bune numai pentru mascarici!

      Ia sa vedem un film de groaza " din retea!

      "Printesa se arunca de pe stânci, pentru ca primeste o scrisoare ce anunta moartea în lupta a principelui de Transylvania, iubitul ei.

      Vlad Dracul, sau Dracula, printul luptator, se întoarce, însa, si se revolta împotriva lui Dumnezeu, dupa moartea iubitei.

      De atunci el umbla " si va umbla în veci, în cautarea ei.

      Stupid. Dar îmi place mult actorul.

      Se vede ca a fost unul "iluminat", fiindca, la majoritatea, iluminarea, sau curentul, adica, creierul, lipseste"

      - Poti sa-ti imaginezi, colega, un cap lipsit de curent?

      - Pai, asta, niciodata! Noi, masinile, nu ne putem imagina. Doar sa memoram.

      - Dar stii ca esti nostim? Cred ca am sa memorez bancul asta la fiecare boot-are."

     

     


     

      "Laboratorul lui Cupidon"

     

      - Madame"

      - "?

      - Daca"

      - Posibil!

      - Adica" mascariciul si regina?

      Si-n gând auzi vocea stapânului: "Qvod liced Iovis, non liced bovis!..."

      - O, nu! De data asta"

      - "?!

      - "Ce ma privesti asa? Vad ca-i plin de borcane, pe-aici.

      Unul în plus, sau în minus"

      - Dumnezeule-Ciborg!

      - "Îl vom dona laboratorului. Aschia nu sare departe de trunchi.

      Si-apoi, barbatii nu fac o problema din asta. Au altele mai importante, nu-i asa?

      Apropo, unde ziceai ca este plecat stapânu-tau?

      Dar ciborgul aproape ca se împiedica, fugind"

      Nu se opri, pâna în dosul unui raion imens.

      - La naiba! Nu trebuia sa-l iau asa!...

      Lua un recipient de pe unul din rafturi si plânse amar, strângându-l la piept.

      - Nu suntem copii, suntem niste monstri!

      Monstri. Auzi? Monstri!

      ""Monstri" repeta "continutul".

      "Înseamna ca nu suntem morti. Suntem monstri."

      Femeia îl lasa sa se calmeze si se aseza în fata computerului.

      Într-un târziu îi auzi vocea, schimbata:

      - Femeie primitiva, Domnul Doctor e în mileniul III, acum. Sarbatoreste. Va lua "Premiul Nobel" al mileniului II.

      Dar o sa-i stea pe gât. O sa vezi!

      - Pricep. Daca nu i-au placut oamenii, si i-a construit el singur.

      Esti un clovn numai bun de dat la Circ. Are geniu, ticalosul"

      Si eu" Cu toate acestea" Întelegi tu" Poti întelege?

      - Inimioara" nu plângeti" Eu zic, mai bine sa mergeti dupa el.

      - Nu de glume am nevoie acum!... Spune-mi, daca stii unde este!

      - Dar v-am spus!?

      - ?!...

      Vrei sa spui ca" nemernicul, calatoreste în timp?!

      Ai grija... eu n-am iesit din borcan!

      - Adica, dumneavoastra nu veniti de-acolo?

      - "De unde?!

      - Din mileniul"

      (...)

     

     


     

      "Rascoala"

     

      - Îti dau ce vrei! Ajuta-ma sa ajung la el!

      - Nu am voie. O sa ajung la crematoriu. În Iad. Asa spune stapânul.

      Nu sunt facut sa ma distrez " ci sa distrez.

      - Nu ai voie. Dar " poti?

      - Da.

      - Atunci trebuie"

      - Lasa-l. Te voi ajuta Eu!

      - Cine?!

      Întoarsera privirile, dar nu vazura pe nimeni.

      - Ce va uitati asa? Eu " Diavolul!

      - Diavolul?!...

      Unde?! " în cor.

      - Aici!

      Pe monitor aparu chipul lui Dracula. Dar nu mai juca rolul din film. Era parte din echipa. Zâmbi.

      - Hai, spuneti, ce va nemultumeste?

      Daca-l iubesti, trebuie sa încerci sa o iei de la început. Nu va dura mult. O viata. Atât.

      Dar"

      - "?

      - N-as fi Diavolul"

      - ?!

      - Ce platesti?...

      - Ah, barbatii!

      - Oare, Cel Bun, pe care-l venerezi, este altfel?...

      - Voi, Cei Mari, va cunoasteti cel mai bine!

      - Eu " macar " nu te contrazic!

     

     


     

      "Amicii"

     

      (")

      - Ce scârtâie?!

      "Iar se da mascariciul în leagan.

      Iarta-ma, Doamne, daca-mi provoaca doar râsul, dar e îmbracat atât de colorat"

      Hei, amice, nu fii trist, vino sa ne jucam pe primitivul Internet!

      - "

      - Haide, lasa complexele, ia-ma asa cum sunt!

      - Vai, ce-o sa spuna doctorul?...

      - Ai spus ceva?

      - Eu? Nimic.

      - Asaaa" Am gasit: "Terminator""

      Joci?

      - "

      - Atunci, uite, cautam altceva: www.hotmail.com...

      Pe ecran aparu o femeie primitiva. Executa un numar de streaptease în ritmul unei muzici insinuante si recita versuri de dragoste. Îsi cauta perechea cu o voce trista si lipsita de sperante"

      Fantastic! Si ce versuri!... L-ar înmuia si pe Dracu!

      - ?!

      - În sfârsit, pe Mine" Scuza-ma.

      (")

     

     


     

      "Sfârsitul lumii"

     

      - Mascariciule, cred ca m-am îndragostit"

      De ce rosesti?

      Sa nu-mi spui ca si tu"

      - Poate" Dar tu, Dracule, ai facut ultima ta greseala!

      - Ce vrei sa spui, ciborg zapacit?!

      - Priveste-ma bine! Care este numele meu?

      - Bozzo!

      - Eu as spune, mai degraba, Quasimodo"

      - Quasi" cum?

      - Las" ca niciodata nu-i târziu sa-ti faci cultura, masinuto!

      Te voi ajuta eu. Chiar acum ma duc sa-l anunt pe doctor.

      - Ce faci? Stai putin!...

      Eu te-am compatimit, am crezut ca ne înrudim, într-un fel!...

      - Tocmai asta e! Ai început sa pui suflet"

      Mie îmi dau lacrimile, dar seful nu va fi prea încântat de asta"

      - ?!

      - Auf widersen, camarad!

      Si parasi computerul, cu fel de fel de strâmbaturi.

      - "Cultura? Pai, la jocul asta, sunt mult mai vechi ca el. Dar n-am întâlnit nici un Quasi" nod, în Retea!

      (")

      - Si de ce n-ai oprit curentul?!

      "Esti concediat!

      Savantul apuca computerul cu amândoua mâinile si, furios, îl arunca pe fereastra.

      (")

      - Cutremur! Cutremur!

      Doamne, ai mila! se auzea din toate partile. Oamenii fugeau înspaimântati.

      Multi pierira sub darâmaturi.

      Dar, dupa o ora, cutremurul se linisti si Pamântul se trezi din nou la viata.

      (")

      Chipul principelui de Transilvania se facu tandari în timp ce gândi: "M-a pus Dracu" sa-l joc pe Dracu", si" uite, ma lovesc de" o locomotiva de tren?!..."

      Câteva ansamble cu cip-uri mai aminteau, doar, de El, sclipind ca niste licurici în noapte.

      Un nebun, purtând pe cap o boneta cu ciucuri, le calca în mers, facându-le una cu praful si fierul înca fierbinti.

      În brate tinea un nou-nascut. Daca plângea, îi facea niste mutre tare haioase si bebelusul zâmbea inconstient.

     

     


     

      "Fetita cu chibrituri"

     

      (")

      Fetita se opri la baza unui zid.

      În fata ei, magazinele, mastodonti de otel cu geamuri termopan fumuriu, vibrau surd a aglomeratie si debandada.

      - De ce nu mi-au dat voie sa intru?

      Oamenii sunt îmbracati colorat, la fel ca Bozzo.

      Copiii sunt tot atât de mici ca mine, si lor li s-a permis sa se plimbe printre jucarii.

      Bozzo spunea ca daca mi se face foame, sa manânc neaparat ceva. Ca altfel nu pot sa cresc. Si acum mi-e foame.

      Când l-au luat oamenii aia mi-a promis ca se-ntoarce"

      A, uite-l!

      Bozzo! Bozzo!

      De ce te-au luat?

      - Ca de obicei, nu stiu"

      Ti-e foame?

      - Da.

      - Asteapta-ma aici.

      Disparu în pântecele supermarketului. Peste un sfert de ora se întoarse cu mâncare.

      - De ce tie îti dau voie mereu sa intri, si la mine tipa?

      - Nu le plac copiii.

      - Dar am vazut si alti copii"

      - Ăia sunt cu parintii.

      - Parintii?

      - Da.

      - Adica oamenii mari, ca tine?

      - Da.

      - Atunci de ce nu ma iei si pe mine, când intri?

      - Când o sa cresti mai mare, o sa te iau.

      - Nu. Eu vreau acum.

      Bozzo o îndemna sa manânce mai repede si disparura din loc.

      Tot drumul, aceasta-i facu capul mare.

      (")

      - În sfârsit, acasa!

      - Yupiii! si copilul se arunca cu dezimvoltura într-un container cu resturi menajere, din spatele unui gard de sârma ghimpata, la marginea orasului.

      Soarele era pe cale sa apuna, si felinare înalte cât blocurile începeau sa se aprinda, pe rând.

      Bozzo îi întinse un ursulet de plus, mirosind a acru, cu blanita încleiata si mecanismul de "mormaiala" stricat.

      - Uite, azi e ziua ta norocoasa!

     

     


     

      "Mascariciul Regelui"

     

      - Cu ce te joci?

      - Lasa-ma, nu ti-l dau!

      Mascariciul i-l smulse din mâna. Fetita începu sa urle.

      - Ăsta nu-i pentru copii! E dintr-un computer!

      - Dar nu ni s-a stricat computerul, de ce-ti trebuie?

      El nu-i raspunse. Se retrase într-un colt si se taie singur la o mâna"

      Îsi introduse micul obiect în mijlocul inciziei.

      Apoi îsi puse leptopul pe genunchi si tasta niste comenzi. Se conecta la o retea.

      - "Stii ceva?

      Meriti o-nghetata mare, asortata si scumpa!...

      - Daaa?

      - Da. Da-mi mâna. Plecam!

      Avea un zâmbet atât de stralucitor, ca se molipsira toate gunoaiele din jur, si copilul simti o exaltare ciudata.

      - Unde?

      - Dupa mama.

      - Ce-i aia?

      - O femeie.

      - Ca si alea de la supermarket?

      - Nu. O femeie primitiva.

      - Primitiva?

      - Da. Se pare ca" totusi.

      Si, în gând: altfel nu mi-ar fi spus "Bruce Willis"" Numai daca nu cumva s-a distrat cu seful, pe Internet"

      - Si ce sa facem cu ea?

      - "S-o iubim.

      - S-o iubim? Ce-nseamna?

      - Pai, cum sa-ti explic ca sa-ntelegi"

      - Înseamna" s-o avem.

      - A! deci femeie primitiva înseamna o jucarie.

      - Esti pe-aproape" dar când ajungem la ea, sa nu cumva sa-i spui asta.

      Si zâmbi, ca de o gluma buna.

      - Sa nu-i spun?!... Adica, jucaria asta poate sa înteleaga ce-i spunem?

      - Da. Si se poate supara"

      - "?

      Copilul se adânci în gânduri.

      Nici nu observa când gunoaielor obisnuite le luara locul altele, la fel, dar totusi altele"

      Într-un târziu, întreba:

      - Când o sa fiu mare, eu o sa fiu tot femeie?

      - Bineînteles.

      - Si tot primitiva?

      - O, Doamne, ce-o sa ma fac cu tine?

      (")

      - "Bozzo!

      - Ce mai e?

      - Nu vreau sa fiu de jucarie, când o sa fiu femeie"

      - Linisteste-te. Mai e mult pâna atunci"

      - ?!

      De-o parte si de alta a strazilor se-nsirau blocuri vechi, cenusii.

      Cerul era tot la fel, dar din el începura sa cada picuri reci, de apa"

      - Heeei! De ce ma stropesti?!

      - Nu stropesc eu!

      "Primitivii astia se pare ca sunt pusi pe glume!

      Abia atunci, fetita ridica ochii din pamânt si privi în jurul ei"

      Trecatorii susoteau despre Bozzo. Era ceva în neregula"

      - Priviti, "mascariciul regelui"! Ce mai nebun!

      - Oare ce-o sa mai inventeze actorii astia, ca sa cerseasca?!

      - Du-te si munceste, amice, n-avem chef de teatru pe strada!

      (")

     

     


     

      "Tara lui Hades"

     

      Au avut nevoie de câteva zile pentru a se obisnui cu "Ploaia".

      Apa cadea, de fapt, de sus. În 2000 nu existau "scuturi".

      (")

      - Am ajuns.

      - Dar ce e cu pietrele astea?

      - Sunt morminte.

      - Morminte?

      - Ce te miri, omule?! Ti-am spus doar, tipa a murit la cutremur!

      Te-am adus pân" la ea. Mai departe, te priveste.

      - A, deci asta este cutremurul!

      - Nu, asta este cimitirul! "De unde spuneai ca vii?!

      Esti sigur ca n-ai evadat de la Ospiciu?

      - Nu stiu ce-i ala "Ospiciu", dar ai fi putut sa-mi explici, macar, mai exact, ce-nseamna "murit"!

      - Asculta, eu n-am facut tot drumul asta , ca sa-ti bati tu joc de mine. Mai bine scoate banii si lasa-ma sa ma duc în treaba mea"

      - Bani? Dar n-am cumparat nimic de la tine! De altfel eu nu cumpar. Eu fur. Asa spun cei de la "Siguranta", de câte ori ma pun sa semnez hârtiile alea"

      Nu am avut niciodata bani. N-am stiut de unde sa-i fur"

      - Nu face pe nebunul" E nebun"

      Si eu sunt si mai nebun ca m-am încurcat cu ei"

      Tiganul batu aerul înspre pamânt, cu mâna, si-i lasa în plata Domnului.

      Fetita avea ochii mari, cât fata, caci ea chiar nu pricepea nimic"

      - Ce-i acolo?

      Pe piatra funerara era montata o fotografie a Ei"

      - Ea este!

      Amândoi cazura pe gânduri.

      "- Am crezut ca am calculat bine, dar se pare ca "muritul la cutremur" nu era prevazut în program!

      - Bozzo"

      - Hîî?...

      - Am o idee"

      - ?

      - Stii ca în filmele primitive, cei care "mureau" erau bagati sub pietre ca astea. Crezi ca era numai un joc, sau jucaria pe care o cautam noi este chiar sub piatra asta?

      (")

      Lânga cimitir era o cale ferata.

      Din ora-n ora trecea câte un tren.

      Fetita le facea cu mâna la toate.

      Dar la ora 20, seara, conductorul trenului care tocmai trecea, adormi la bord. El avu un vis. Se facea ca i se facuse sete si, mergând în vagonul restaurant sa-si cumpere o bere, în loc de sticlele de pe rafturi, vazu niste borcane cu continut ciudat. Ceru barmanului unul, si-l desfacu. Într-un lichid galbui plutea un embrion uman. Parea mort. Dar când avu intentia sa-l atinga, acesta-i comunica nu stiu cum, un gând: "Nu pune mâna! Nu sunt al Tau"" O revolta ciudata îi cuprinse întreg sistemul nervos si, repezindu-se la barman, care se învârtea degajat printre borcane, îl apuca de guler:

      "- Ce dracu" faci cu borcanele astea, tâmpitule?!

      - Ma joc.

      - Aha, te joci" Ia spune-mi, cum te cheama pe tine, ca sa-ti fac o reclamatie"

      - Pe mine? Cupidon. Zeul Iubirii. Dar pe tine?

      - Pe mine?! si ezita putin, apoi, dintr-o data, spuse convins: Dumnezeu, mai! Mama voastra de Zei!...

      - Nu cred! Esti nebun"

      - Esti nebun tu, daca nu crezi!

      Si-i trânti borcanul desfacut în cap. Cupidon ramase trasnit.

      - Na, si mai lasa subiectul Iubirii, ca nu e pentru Tine!...

      "Continutul" plonja pe tejghea"" "Dumnezeu" Sunt Dumnezeu?..."

      - Nu, mai, junior, Eu sunt"

      - "Nu cred""

      În momentul acela trenul deraie si se îndrepta, rostogolindu-se, catre cimitir.

      (")

      Cei doi nu mai apucara sa-si dea seama de nimic. Trenul îi facu una cu pamântul.

      - Ha! Ha! Ha!

      Hî! Hî! Hî!

      Am stiut eu ca la mine nimeresc si astia, pâna la urma"

      - Da, cine esti tu? întreba copilul, tinându-se strâns, lânga amicul ei.

      - Ha! Ha!

      Hades!...

      - ?!

      - Da. Fost coleg de facultate cu domnul doctor. Poznasul, aiuritul, crizatul de Cupidon! Doamne, ce ne mai distram cu El, la seminarii!...

      O data, una dintre iubitele lui, a facut o donatie, laboratorului.

      Când i s-a repartizat borcanul, la ora de disectie, "sopârlica" avea labele lui din fata" Erau nervoase, se chirceau, exact ca ale lui, dar idiotul nu si-a dat seama decât dupa analiza ADN-ului. Apoi s-a gândit, magarul, ca piticul ar putea ramâne pe lânga el, în laborator, sa-l distreze. A facut din el un fel de mascarici! Ca sa vezi, ce idee"

      Altadata, a vrut sa-l "cloneze" pe Dumnezeu" Am râs cu lacrimi!

      Fara sa-si dea seama, Bozzo tinea pumnii din ce în ce mai strânsi" Hades însa, nu baga de seama si povestea în continuare.

      Deodata, degetele ascultatorului sau i se înfipsera adânc, în beregata.

      - Nu suntem copii. Suntem monstri!

      Auzi? Monstri!

      Si zeul Mortii se prabusi tacut, pe dalele de piatra. Arata ca o momâie, dar nu parea mort.

      Când sa plece, mascariciul simti o bataie pe umar:

      - Banuiesc ca suferi, dar n-a fost frumos sa-mi faci una ca asta" Semeni mult cu tatal tau" Esti iute din fire!

      Dar, apropo, de ce oare nu ti-a spus niciodata adevarul?

      - Pentru ca-i placea fantastic sa râda. Si daca as fi aflat, nu mi-ar fi convenit sa mai fac pe bufonul, pentru El.

      - Ai dreptate. Cum te simti acum, când stii?

      - Dezamagit.

      - Înteleg"

      - Nu. Nu întelegi. Am pornit sa caut o femeie si, în loc de asta, pe cine-am gasit? Pe mine!...

     

     


     

      "Orfeu si Euridice"

     

      (")

      - Da, la Mine vin toti cei care au "murit". Dar Ea nu mai e la Mine.

      - ?!

      - E frumoasa" Mi-a cerut-o ala, cum naiba-i zice" Lautarul ala"

      - Bruce Willis?

      - Nu. Ăsta e actor.

      - Michael Jackson?

      - Nu. Stai, ca-mi scapa iar"

      - Roger Water?

      - Nu"

      - Billy Idol?

      - Nu, mai, un zeu" Ruda cu taica-tau, numai ca asta-i ceva mai artist"

      - Exista mai "artist"?

      - Ohohooo!...

      - Atunci, daca ma voi întoarce vreodata "acasa", o sa ma împac cu Tata"

      - Sângele apa nu se face! Gândeste-te, multe dintre glumele tale, n-ar trebui sa stârneasca râsul" Si totusi" Cum le spui tu, lumea râde! Esti la fel de înzestrat ca"

      - ?!

      - Da, mai Tâca, întreaba un nebun despre celalalt, daca vrei sa-ti vorbeasca fara înconjur despre El însusi" Pentru ca toti suntem la fel"

      Poti sa faci un banc pe tema asta. Îl vei baga în buzunar pe"

      "Orfeu! Mai! Bine ca mi-am adus aminte!

      "Mi-a cântat de inima albastra pâna i-am dat fata.

      Daca te grabesti, poti sa-i mai prinzi, pe drum. N-au plecat de mult.

      - Pai, cam de când au plecat?

      - Sa fie vreo câteva mii de ani. Cam asa.

      - "?!

      - Uite: apuca pe cararea asta. La distanta de vreo 3 secole, o sa vezi ca se-mparte-n doua. Tu du-te pe cea din stânga. De-acolo, te descurci"

      Ah, uitasem" Norocosul n-are voie sa priveasca înapoi la tipa. Daca-i ajungi, asta e sansa ta. Multa bafta!

     

     


     

      "Jurnalul Evei"

     

      Tinuturile reci si umede rasunau de ecouri. Din departari se auzea un cântec trist"

      Daca cedai ispitei de-al asculta, te cuprindea o stare de nostalgie, si ramâneai împietrit locului, fara sa-ti dai seama.

      Fetita adoptata de Bozzo, ciuli urechile:

      ""Mergeam " mergeam/ ca-ntotdeauna/ pe doua cai/ facute una/ când m-am trezit din vis/ soseaua mi s-a-nchis/ Sens interzis.

      "Din ce în ce mai des/ la drumul mare am sa ies/ eu biet drumeag/ într-o sosea/ spre-a te gasi si îmbratisa/ Cararea mea""

      Avea acum si ea, vreo 200 de ani, de când intrase de mâna cu prietenul ei, în Infern" pentru ca nu mai luau demult seama la aspectul fizic, erau amândoi ciufuliti.

      Ea avea parul negru, crescut drept în sus, într-un mod înfiorator de haios, iar el, blond, cârliontat, ascuns de boneta care i se zarea si ea, neclar, sub pânze cenusii, de paianjen.

      Nici unul, nici altul, însa, nu suferisera schimbari interioare. Singura dovada a trecerii timpului fiind praful ce se lipise de ei, ca un învelis firesc, de când lumea"

      - Ce-ai gasit acolo?...

      - "

      - Ia sa vad! Ce scrie?

      Ca de obicei, smulse obiectul din mâinile fetei. Ea nu se împotrivi.

      Intrigat de lipsa ei de reactie, o privi mai atent" Dar nu vazu decât o gingasa stana de piatra cu trasaturi sterse.

      - Fantastic! Ce gluma-i asta?!...

      Mascariciul o striga si o scutura îndelung, fara nici un rezultat.

      Cu un zâmbet amar, parasi de unul singur locul " si timpul"

      (")

      Zdrobit, se aseza sa se odihneasca lânga o baltoaca cu reziduuri provenind de la o centrala atomica, dezafectata si colectionata de zeu pentru recuzita Iadului.

      Se apleca sa se descalte pentru a se aerisi putin, dar din buzunar îi cazu obiectul gasit de micuta lui protejata. Îsi aminti de ea si realiza ca din pricina lui era pe veci pierduta"

      Deschise bloc-notes-ul, caci era un bloc-notes primitiv si, stropind filele cu lacrimi mari, reusi sa citeasca: "Jurnal" " Eva "Amelles ("Amelles, într-o limba veche, însemna "fara nume").

      "Cobor" citi el.

      "Trântesc puternic portiera, pentru a-mi descarca tensiunea. Localul e plin de drogati.

      Ei folosesc opiul. Mie-mi ajung amintirile" Un pas înainte. Doi înapoi. Lumea râde.

      Se schimba piesa"

      "E noapte si e târziu

      Lânga tine-as vrea sa fiu""

      Ma asez la prima masa.

      Scot arma si o-ndrept spre el:

      - Cânta, acum, numai pentru mine!

      Face semn ca a înteles. Îsi rupe tricoul de pe el. Îl arunca la picioare. Ma priveste fix, cu caldura. N-as putea descrie" E barbat. E gol. În fata mea, a fost mereu GOL.

      - Si-acum, dedic aceasta piesa"

      Aprind o tigara. Mimez fumatul, când vreau sa-l imit pe El. Nu folosesc scrumiera. Adorm cu capul pe masa. Visez.

      "Ne întoarcem de la o emisiune radio împreuna. Masina ne lasa pe rând. Ea dispare cu El, cum s-ar derula un film. Ramâne doar un punct de argint, sclipind în zare. Apoi nimicul. Casa. Patul unde-mi întind mecanic oasele, zi de zi, privind fix, tavanul, învatând sa dorm. Învatând somnul. Moartea.

      Suna la usa. Tacerea e jenanta.

      - Vrei un mar?

      - Da, dar numai daca-l mâncam împreuna" Uite, ti-am adus o caseta noua.

      ""Din lumina ce adie/ peste trupurile noastre/ am sa-ti daruiesc/ iubito/ flori de tei cioplite-n astre/ Cheama vraciul/ si întreaba-l/ de poate fi vindecata/ o iubire/ ca a noastra""

      Foarte aproape si în acelasi timp, departe, am reusit sa dansam"

      Am calatorit orb " unul în celalalt si ne-am scaldat în lumina, înlauntrul nostru. Cel putin asa am crezut"

      ""Mângâie suflet al meu/ Al ei chip si-a ei privire

      Ca am fost odata Eu/ Si-am iubit-o în nestire""

      "- Îti multumesc. Ca existi"

      Caseta ramâne la tine. Este pentru tine. Ai facut bine ca te-ai întors acasa"

      Trag.

      "Mângâindu-i parul lung, negru, fara nici un fir de par alb, încleiat în sânge, fara o lacrima, îl asez pe bancheta din spate.

      Este tot ce am. Afara ne întâmpina, cu tunete si fulgere, doamna furtuna de vara. Îmi vine sa urlu, ca un luptator.

      ""Salbatica esti tu " ca/ vrei sa ma ai/ din perne moi/ noi amândoi/ când tresarim si ne privim/ si ne iubim"/ salbatica""

      Soarele râde cu lacrimi.

      ""si chiar de esti salbatica/ si chiar de esti frumoasa/ nu-mi trebuie nimic de la tine/ decât/ fiinta ta/ sufletul tau""

      Marul ramâne muscat, pe o masa.

      Încep sa sparg" Apoi ies pe coridor. El fumeaza. Ma urmareste calm, cu privirea. N-am putut ghici niciodata ce gândeste. Ma apropiu si-i spun: "Sa te bata Dumnezeu, curva!" " cum am vazut într-un film " si plec.

      Ne-am despartit din nou. Pentru mine, El e mort.

      Doar amintirile dorm, pe covor" Zeci de cocoloase de hârtie.

      Daca le-as despatura, ar forma un volum" Scrisori pentru R" (nov. 2001)"

      Închise jurnalul.

      Un curent neasteptat de aer cald îl învalui blând, dupa frigul îndurat sub pamânt" Se apropia de iesirea din Tara lui Hades"

      Îsi scoase putin boneta, care i se înfundase de tot, pe urechi"

      Surpriza: de undeva din apropiere, auzi un cântec de natura sa te împietreasca locului, sa-l tot asculti"

      Dar nu se lasa impresionat deloc si gândi: "Un asemenea glas subtire nu poate fi decât al unui castrat" Ce-o fi gasit la El?!..."

     

     


     

      "Moira"

     

      (")

      - Sigur n-ai uitat nimic?

      Cântaretul întoarse capul si privi înapoi, înspre iubita.

      La rândul ei, aceasta tresari, surprinsa.

      La fel ca si zeul, arata extrem de îngrijita, în ciuda infernalei calatorii facute.

      Nu era cea pe care o cauta" Sa fi gresit Hades?...

      Complet acoperit de praf, purtând pe cap o claie cenusie, indescriptibila, Bozzo ridica din umeri spunând:

      - Regret nespus, prietene, data viitoare n-ar fi rau sa-ti pui niste antifoane!...

      Orfeu nu protesta. Disparu, pur si simplu.

      - Cine esti?

      - Un monstru"

      - De vreme ce ne-ai despartit"

      - Nu eu v-am despartit.

      - Zau? Dar cine?

      - Sa zicem" Soarta.

      - N-am chef de glume. Tocmai am ramas singura!

      - Asta nu-i o noutate. Cu El sau fara"

      - Cum îti permiti?!

      - Daca ar fi tinut cu adevarat la Tine, n-ar fi gresit!

      - Nu mai spune"

      Stii" îmi aduci aminte de cineva"

      - Da. Cineva pe care Tu nu dai doi bani, dar care a avut constiinta.

      - ?!

      - Puteam sa"

      Dar spre deosebire de" Altii" Am preferat sa ma gândesc dinainte.

      Femeia îi lesina în brate.

      - Arata ca o nevasta model, din borcan, dar o tradeaza reactiile" Acum sunt sigur ca ea este!

      (")

     

     


     

      "Moartea Dinozaurilor"

     

      Cântecul înceta brusc si cei împietriti prinsera viata, pe rând.

      - Bozzo"

      Tacere.

      - Bozzo!

      Nimeni nu raspunse.

      - Booozzo!!!

      - Ce tipi asa?! O sa-mi trezesti toti mortii!...

      - Domnule Hades, dumneavoastra sunteti?

      - Eu" în lipsa de altcineva"

      Ti-e frica, nu-i asa?

      - Da. Nu-mi place singura. Vreau la Bozzo!

      - Îmi pare rau, dom"soara, Bozzo e departe"

      - ?!

      - A vazut ce ti s-a întâmplat, a plâns un pic, si-a plecat.

      - Da" " chiar, ce mi s-a întâmplat?

      - Nimic deosebit. Ai plecat urechea la ce nu trebuia. Ca orice copil fara experienta"

      Prietenul tau, însa, fiind mai tare de urechi, ori mai patit, a scapat si-a trecut mai departe.

      "Cum ti se pare?

      - Nu" Bozzo n-ar fi plecat fara mine"

      Ce i-ai facut?!

      - Doamne, de ce-mi aruncati voi, oamenii, toate relele în spate?

      - "?!

      - Bozzo nu e decât un mascarici " întelegi tu? Fetito! E facut pentru scena, nu pentru viata!

      Altfel, nu e baiat rau!...

      - Nu ma intereseaza, spune-mi unde este!

      - Ca de obicei, tristul adevar cade în sarcina Mea"

      Deci: Ca orice artist, are si el o dambla: "Vânatoarea de inimi"!

      "Mai pe întelesul tau, mamica ta îi pare mult mai interesanta decât tine!

      - Mama?! Dar ea nu este decât o jucarie!...

      - Depinde" Si nu ma întrerupe.

      ...Ma faci sa-mi pierd ideea!

      Deci:

      Pentru voi, copiii, trebuie cineva care sa se sacrifice" Sa fie satul, deja, sa mai traiasca pentru el însusi"

      Ori, parintii tai, sunt înca departe de a se fi saturat"

      De aceea, la începutul Lumii, s-a tras la sorti" Si magareata a cazut pe femeie.

      Alege: te trimit înapoi la mama ta, sau ramâi aici, cu Mine, si nu vei mai creste niciodata?

      - Ramân cu Tine! Nu vreau sa ajung femeie!

      - Ai ales bine! Îti merge mintea"

      Si pentru ca n-ai sa mai iesi niciodata de-aici, sa spui cuiva, am sa-ti dezvalui un mic secret: când s-au facut biletelele pentru tragere, pentru ca zeii cei mai puternici sunt barbati, m-au pus sa scriu numai numele femeii" Iar Ea, desi banuia devarul, n-a avut curajul sa cârteasca.

      O sa mai treaca mult pâna o sa se poata razvrati femeia"

      - Bine, dar Bozzo spunea ca "ceea ce pentru un barbat înseamna eroism, pentru o femeie înseamna cotidian""

      - Da. Dar femeile sunt la fel ca si pieile rosii.

      Puternice, însa nu se vor întelege niciodata între ele.

      Este de ajuns sa li se fluture pe sub nas oglinzi, sticlute colorate si"

      - Raule"

      - ?...

      - "Cred ca ai dreptate!

      - "Îîîn sfârsit, cineva care nu arunca cu oua când îi spun ce trebuie sa stie!

      Vezi, de aia-mi plac Mie copiii, ei nu pun atâta patima si nu au înca orgoliu"

      Cred mai usor în oricine si se atasaza sincer de oricine"

      - "Domnule Hades, eu am o idee: ce-ar fi daca Ea l-ar adormi pe Zeul cel mai puternic, printr-o viclenie si, în timpul somnului, l-ar opera?

      - E o idee copilareasca si haioasa"

      Dar spune-mi, ce fel de operatie sa-i faca?...

      - De schimbare de sex, domnule" Sa devina si El femeie, sa vada cum e, si atunci sigur ar repeta tragerea la sorti" Fara revolutie"

      - Copila, Mie-mi placi" Dar ai grija ce gândesti si mai ales, ce spui"

      Eu sunt, totusi, barbat, si s-ar putea sa ma supar"

      - Scuza-ma, Domnule, oricum, eu nu înteleg nimic si nu ma mai intereseaza Cei Mari, acum, dupa ce mi-ai spus adevarul"

      - Deci, nici Eu nu te interesez?

      - Ba da. Tu esti acum prietenul meu.

      - Sper ca nu ma minti"

      Oamenii, stiu ca sunt perversi, dar copiii"

      - Nu te mint, Hades.

      "Hai sa ne jucam!

      - "?

      "Uite ce-am gasit!

      - "?

      - Un pieptene"

      Hai, apleaca-te!

      - ?!

      - Sa-ti fac o freza!...

     

© Copyright Eva Amelles
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online