evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ulysse şi Hector  -  Dispariţia  -  Ziua a şaptea  -  Meduza (XII)  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Pânza de păianjen  -  Către a opta zi  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Metastază  -  Ignis  -  Andru  -  Luminile oraşului XXIII  -  Aether pro narcosi  -  Proiecţionistul  -  Outland  -  Perdeaua lui Simon  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Poză de buletin  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Factorul "Haos"  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Cunoaştere  -  Reactorul  -  Aer  -  Atalia  -  Valea însângerată  -  Ceaţa  -  Vatmanul - O pasiune  -  Cioara  -  La frontieră  -  Pasomii  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Liniştea  -  Timpul schimbării  -  Solilocviu  -  Aici şi acum  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  ªarpele de aramă (I)  -  Poveste de culcare  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Norma  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Jurământul  -  În tren  -  Uchin (fragment)  -  Meduza (V)  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Petrecerea


Norman Spinrad şi Roberto Quaglia

Roberto Quaglia, Norman Spinrad, Anca Vasilescu si Marian Coman (Eurocon 2001)
  Marian Coman
Vitrina literară II
Vitrina literară
Pacientul
Decablat
Dependent TV
varianta print

Marian Coman



Publicat Miercuri, 12 Decembrie 2001, ora 10:05

      "Scriu cartile pe care mi-ar placea sa le citesc"

      sustine scriitorul american Norman Spinrad

     

     

      Norman Spinrad este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori contemporani de science-fiction. Dupa moartea lui Isaac Asimov, Norman se lupta pentru titlul de rege al literaturii SF. De altfel, scriitorul american este, de anul acesta, presedintele Asociatiei Scriitorilor de Science Fiction si Fantasy din Statele Unite, functie pe care a mai detinut-o in perioada 1980-1981. In plus, intre anii 1988-1990, Norman Spinrad a fost liderul "Organizatiei Modiale de SF".

      Pentru amatorii de date biografice, trebuie spus ca scriitorul american s-a nascut pe 15 septembrie 1940, in New York, si a copilarit in Bronx. In 1960, a absolvit New York City College si, dupa acest an, a facut parte din miscarea SF New Wave. In anii '80, s-a stabilit in Paris, unde locuieste si in prezent. Autorul american a militat, in primul rind, pentru recunoasterea Science-Fiction-ului drept o forma de arta serioasa si respectata, considerind daunator aspectul acesteia de "cultura pop".

      A publicat foarte mult in SUA si Franta, dar este un scriitor citit si in România. De altfel, Norman este un cunoscator al tarii noastre, pe care a vizitat-o in 1993 si 1994. A participat, aici, la lansarea unor volume proprii, cum ar fi: "Bug Jack Baron" ("Capsati-l pe Jack Barron", Ed. Adevarul, 1993) si "Little Heroes" ("Masinaria Rock and Roll", Nemira, 1993). In plus, a fost invitat de onoare la Conventia Româneasca de SF de la Ploiesti (1993) si la Conventiile Europene de SF de la Timisoara (1994) si Capidava (2001). Lucrarile sale au primit o serie de premii de prestigiu, printre care se numara "Apollo" (pentru romanul "The Iron Dream" - 1974), "National Book", "American Book" si "Jupiter". De asemenea, Norman Spinrad este un campion al nominalizarilor pentru cele mai prestigioase premii de gen: "Hugo" si "Nebula".

      Roberto Quaglia este, asa cum spunea Jonathan Cowie - un alt mare scriitor european de SF, "personalitatea numarul unu a SF-ului italian, pe scena mondiala". S-a nascut in 1962 si ii place sa spuna despre sine ca este "cel mai putin cunoscut autor de SF din lume". Roberto scrie nu numai literatura SF, ci si piese de teatru si articole stiintifice.

      Recent, articolul sau despre clonare a fost cel mai accesat de catre italieni pe Internet, in vreme ce revista "Delos", de care este foarte legat, a cistigat tot mai multa audienta la public si nu e de mirare ca a cistigat premiul "Eurocon", in 1999. In România, este cunoscut datorita volumelor "Vagabondul interspatial" si "God Inc", ambele aparute la Editura Nemira. In plus, este unul dintre cei mai fideli participanti la "Tabara Internationala de Creatie SF", ce se desfasoara in fiecare an, la Capidava.

      Roberto Qualia: Cel mai rau lucru aici, linga Dunare, sint tintarii... Nicaieri in Italia, si nici in Franta, nu am vazut tintari atit de singerosi.

      Norman Spinrad: Roberto are perfecta dreptate. Stau de 20 de ani in Franta si am colidat toata lumea,... tintarii astia au ceva special.

      - Cum de ati ajuns sa traiti in Franta?

      Norman Spinrad: Am plecat la Paris pentru a scrie o carte, dar, dupa ce am terminat cartea, am ramas acolo...

      - Parisul i-a fermecat pe scriitorii din intreaga lumea. Ce are atit de miraculos?

      Norman Spinrad: In nici un caz vremea, care este oribila. Este un oras in care se poate trai foarte bine, fara prea multi factori de stres. In primul rind, nu exista cladiri foarte mari. Este un oras foarte modern, dar, in acelasi timp, clasic. In plus, nu stiu, imi place Franta, imi plac francezii si-mi place felul in care sint primit si privit acolo...

      - Este America o tara stresanta?

      Norman Spinrad: Nu am plecat din America pentru ca n-as fi putut trai acolo. In SUA se traieste foarte bine, doar ca are ceva, nu stiu ce, ceva care duce spre plafonare. Este, poate, vorba de faptul ca ai atitea posibilitati, incit iti dai seama ca poti face orice. Si, atunci,... nu mai faci nimic. Daca nu exista ceva care sa te provoace, ai tendinta sa lenevesti... Din cauza asta, cred ca am decis sa locuiesc in Franta.

      - O serie de scriitori români au urmat, din motive diferite, desigur, aceeasi cale...

      Norman Spinrad: Am auzit de Cioran, insa l-am citit foarte putin. In schimb, imi place Eliade. Cred ca Cioran a luat ceva din spiritul Frantei, in timp ce Eliade a dus, in America, ceva din Europa. Poate din cauza asta mi-a placut mai mult...

      - Care sint scriitorii dumneavoastra preferati?

      Norman Spinrad: Este o intrebare dificila... Eu sint scriitorul meu preferat! E o gluma. Cred ca Henry Miller, K. Dick, Norman Miller, Alfred Bexter. De scriitorii europeni nu m-am atins foarte mult. Citesc doar in engleza si franceza, insa imi place, de pilda, Michele Wellbeck. Imi este foarte dificil sa spun ceva despre scriitorii care sint, probabil, foarte buni, dar care nu scriu ori nu sunt tradusi in engleza sau in franceza.

     

      Cartile tiparite vor disparea

     

      - Amploarea pe care a luat-o, in ultimii ani, Internetul este un fapt anticipat de creatorii de science-fiction de foarte mult timp. Gasiti potrivita afirmatia ca, in urmatorii ani, cartile de hirtie vor disparea? Este aceasta o catastrofa sau nu?

      Norman Spinrad: Cartile tiparite pe hirtie vor disparea, intr-adevar, insa asta nu este un dezastru... Ba chiar e un lucru bun. Cartile pe hirtie vor diparea, insa vor trai mai multi copaci. O carte reprezentind literele pe care le citesti nu are nici o legatura cu hirtia. Este ca si cind ai spune, daca ai fi un egiptean care scrie pe pietre, si cineva ar inventa papirusul, ca a venit sfirsitul literaturii, pentru ca oamenii nu vor mai scrie pe pietre. Dar, vezi bine, nu se mai scrie pe pietre, si literatura, arta, cultura nu au disparut. Acum se intimpla acelasi lucru. Se inchide lunga epoca a hirtiei si incepe o alta epoca... Nu este nici o catastrofa.

      - Internetul este, deocamdata, efemer. Operele scrise pe un calculator dispar de-ndata ce s-a defectat serverul ori hardul PC- ului pe care ai cules textul... Nu poti pastra totul in biblioteci pe care sa se astearna praful...

      Norman Spinrad: Nu-i nici o problema. Poti salva textele pe floppy ori pe un CD. In plus, sint sigur ca tehnica aceasta va evolua atit de mult, incit micile probleme vor disparea cu totul.

      Roberto Quaglia: Pentru mine, disparitia cartilor tiparite ar fi chiar un avantaj. Am publicat mai mult pe Internet... Pe de alta parte, in noul mediu, sint convins ca va incepe o revolutie in domeniul cartilor virtuale, de indata ce se va gasi un standard pentru lucrul acesta. Copiii si tinerii au inceput, deja, sa le foloseasca, sa publice in felul acesta, asa ca se prefigureaza deja o noua generatie de creatori si cititori, o noua epoca, in care nu se va mai pune problema tirajului unei carti, pentru ca o vor putea citi toti aceia care vor avea nevoie de opera respectiva. Desigur, se va intimpla lucrul acesta, cu adevarat, atunci cind se vor gasi mijloace de securitate ceva mai bune decit cele existente acum. Si, deja, cercetarile au evoluat foarte mult. Sint deja site-uri care promoveaza acest tip de carti virtuale, alaturi de metodele de securitate. Sint programe care vor rula textul doar pe un anumit calculator, astfel incit opera respectiva va putea fi citita de un singur utilizator, si anume de cel care plateste...

     

      De ce Papei îi este frica de oameni?

     

      - Multi spun ca scriu pentru ei insisi sau pentru un anumit public tinta. Pentru cine scrieti?

      Norman Spinrad: Presupun ca, intr-un fel, scriu pentru mine. Scriu cartile pe care mi-ar placea sa le citesc si nimeni nu le-a scris. Scriu si pentru acel cititor ideal, care are aceleasi gusturi ca si mine, care este la fel de inteligent ca mine.

      Roberto Quaglia: Voiam sa spun exact acelasi lucru ca si Norman, cu exceptia ultimei propozitii. Insa, acum, pentru ca am auzit-o, as adauga si aceste cuvinte. Pe de alta parte, nu am mai scris de citiva ani.

      - De ce?

      Roberto Quaglia: Science-Fiction-ul de buna calitate a fost deja scris de scriitorii care scriau pentru a supravietui, atunci, in anii '50.

      - Asa este, Norman?

      Roberto Quaglia: Norman Spinrad este o exceptie.

      Norman Spinrad: Eu nu scriu pentru a supravietui, ci scriu si supravietuiesc.

      Roberto Quaglia: In Italia, ca si in România, daca scrii, nu supravietuiesti. Norman este scriitor american, in plus este un scriitor american foarte bun.

      - Ati scris vreodata din cauza unui soc foarte puternic?

      Norman Spinrad: Nu. Nu am avut nevoie de asa ceva pentru a scrie...

      Robero Quaglia: Mie mi s-a intimplat un lucru de genul asta, in anul in care l-am vazut pentru intiia oara pe Papa. Era in... "Papa-mobil", blindat de o gramada de geamuri sofisticate. In jurul lui, roiau o gramada de body-guarzi, iar o armata de copii fluturau steaguri si cintau refrene ce il proslaveau pe Papa.

      - Asta imi aminteste de perioada de dinainte de Revolutia din '89... Roberto Quaglia: Este posibil, insa Ceausescu se autointitulase cel mai puternic om din popor, pe cind Papa se presupune ca este "uns" de Dumnezeu. Toata parada din jurul Papei, dar mai ales Papa-mobilul blindat aratau faptul ca "unsului" ii este frica de oameni. De ce i-ar fi frica de oameni, daca este alesul lui Dumnezeu? Dupa toata scena aceea, am ajuns acasa si am scris "Dumnezeu SRL"...

     

© Copyright Marian Coman
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online