evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Hora Ielelor, Pensiune II  -  Peştera I  -  Luminile oraşului  -  Liber arbitru  -  Copilul gheţii  -  X Factor  -  Transplant de suflete...  -  Praf minune (III)  -  Toate celelalte popoare  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Salvatorul  -  Planeta ascunsă  -  Povestea trenului  -  Corespondenţă literară  -  Meduza (II)  -  Vatmanul - O pasiune  -  Vânzătorul de ghilotine  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Nopţi albe, zile negre  -  Lumina neagră  -  Timpul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Unii îmi zic Charon...  -  Poveste de viaţă  -  De aici, de sus...  -  Claviaturi  -  Eu şi Cu Mine  -  Gheşeft  -  Text experimental  -  Lumea lui Ingo  -  Damnarea numelui  -  Supravieţuitorul  -  Războiul  -  Clocitorul Josh  -  Dependent TV  -  Interviul  -  Tentaţia continuă  -  Gender X  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Poveste cu un cui  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  În căutarea zborului  -  Fata din vis  -  Ceasul voinicului  -  Paradox  -  Jocul Zeilor (I)


Despărţirea de simţuri

Despărţirea de simţuri
  Mihaela Vârlan
Lutul
Uşile
Cimitirul partidului
Povestea florii
Stau singură
varianta print

Mihaela Vârlan



Publicat Duminică, 16 Martie 2003, ora 10:05

      
      M-am înstrainat de simturi.
      Prea îmi taiau imaginea lumii
      în fâsii,
      tulburând în unde multicolore
      lumina,
      luând în copitele lor timpul
      care începuse sa se încreteasca
      sub aburii grosi de praf.
      Prea îmi spargeau bibelourile
      fine ale singuratatii
      daruite la nastere
      de ursitoare bandajate.
      Prea devreme îmbatrânea
      linistea în ropotul lor
      iar zilele deveneau tot mai ridate.
      Nu mai am decât câteva amintiri
      despre o celula rosie,
      poza unui nerv zâmbaret
      cu dantura schizoidala,
      si ochii seducatori
      ai unui gând dulce-amarui.
      Astfel nehranita,
      abtinându-ma de la forme si culori,
      am vazut lumea
      dintr-un punct luminos
      prins de ovarul timpului
      de unde am început
      sa mosesc moartea.
     

© Copyright Mihaela Vârlan















Comentarii (1)  
demetra
Luni, 9 Aprilie 2007, ora 01:57

sunt atat de neverosimile aceste versuri incat le-am citit de n ori....superbe...

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online