evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Altă Poveste(?) modernă  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Talent  -  Atalia  -  Străinul  -  Revederea de 20 de ani  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Timpul schimbării  -  Recurent  -  Casa de la marginea pădurii  -  Luminile oraşului XXII  -  Sclipiri de Soare  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Praf minune  -  Coana mare se mărită  -  10 minute pâna la explozie  -  Servisul Auto  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Scrisoarea  -  Coconul  -  Homus trolEIbuzus  -  Luminile oraşului XXVII  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Crist sideral  -  Mărturisirea lui Abel  -  ªahul de duminică  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Halta părăsită  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Pure Evil  -  Labirintul de gheaţă  -  Luminile oraşului XXXI  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Greaţă  -  În beci  -  Nu deschideţi uşa  -  Avatarul  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Aer  -  Planeta ascunsă  -  X Factor  -  Aniversarea  -  Colecţionarul  -  Café du Marcel  -  Tahiji  -  Luminile oraşului VII  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  The Alien Revolution  -  Fălci însângerate  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"


A fost odată ca niciodată

Sorin Olariu



Publicat Marţi, 31 Iulie 2007, ora 09:03

      era ca un fel de primavara peste
      ochii subtiri ai pamantului dar
      serpii de-ntuneric rasareau
      din iarba vanata
      sasaind obscenitati
      la adresa www.omenire.com
      langa poarta erei atomice
      stateau Dumnezeu si cu
      Sfantul Petru
      judecand turmele de
      crisalide
      stadiul larvar a ceea ce
      ar fi putut fi odata sufletele
      noastre comune
     
      era ca un fel de primavara peste
      epiderma subtire a timpului dar
      serpii de-ntuneric
      mancau antrax cu napalm
      pe paine
      si vomitau neutroni
      cu care biciuiau apoi
      ochii arzanzi ai
      planetei-mama
      ce mai scapau ici-colo
      cate o niagara de
      lacrimi uscate
     
      atunci am ingenuncheat
      in iarba cea vanata
      si fierbinte ca
      un ou de pasare phoenix
      undeva
      in adancul gaurii negre
      careia obisnuiam
      sa-i spun odata inima
      sufletul mi se zba tea
      haituit
      cautandu-mi in zadar
      marginile
      si plangand in hohote peste
      intrebarile lumii
     
      dar nu mai era deloc primavara
      iar eu muream
      departe tare departe
      pe malul unei ierni
      de plutoniu
      invelit intr-un lintoiu
      de vise
     
      ce folos ce folos ce folos
      ca ma poreclisera
      homo sapiens
      poate mai bine as fi fost
      piatra
      sau strigat
      sau cale lactee
     
      si totusi a fost doar un vis
      cu serpi atomici
      si cu soparle chimice
      care muscau cu salbaticie
      din primavara
      ce nu avea sa mai vina
      niciodata

© Copyright Sorin Olariu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online