evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XXII  -  Pasomii  -  Dansând pe sârmă  -  Nu este prima dată  -  Planeta ascunsă  -  Uezen  -  Apocalipsa  -  Anul 10000  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Rochia străvezie  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Muzeu Apocaliptic  -  Uşa de la baie  -  Mamal - Oraşul  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Virus de sticlă  -  Meduza (IX)  -  Luminile oraşului XIX  -  Colecţionarul de îngeri  -  Colecţionarul  -  Casa de la marginea pădurii  -  Mămica şi El Diablo  -  ROV-27  -  Calul cruciatului  -  Valea însângerată  -  Puroi III  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Războiul  -  Cosas de la vita  -  Triunghiul roşu  -  Strada inocenţilor  -  Planeta Fantomă  -  Viziune  -  Cercul  -  Vatmanul - Purificarea  -  Sfârşitul lunii  -  Metastază  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Luminile oraşului IX  -  Coconul  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Îmbrățișare  -  Poveste cu un zmeu  -  Novicele  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Ultima eclipsă (II)  -  Peştera II  -  Lumina de jad  -  Meduza (XI)


A fost odată ca niciodată

Sorin Olariu



Publicat Marţi, 31 Iulie 2007, ora 09:03

      era ca un fel de primavara peste
      ochii subtiri ai pamantului dar
      serpii de-ntuneric rasareau
      din iarba vanata
      sasaind obscenitati
      la adresa www.omenire.com
      langa poarta erei atomice
      stateau Dumnezeu si cu
      Sfantul Petru
      judecand turmele de
      crisalide
      stadiul larvar a ceea ce
      ar fi putut fi odata sufletele
      noastre comune
     
      era ca un fel de primavara peste
      epiderma subtire a timpului dar
      serpii de-ntuneric
      mancau antrax cu napalm
      pe paine
      si vomitau neutroni
      cu care biciuiau apoi
      ochii arzanzi ai
      planetei-mama
      ce mai scapau ici-colo
      cate o niagara de
      lacrimi uscate
     
      atunci am ingenuncheat
      in iarba cea vanata
      si fierbinte ca
      un ou de pasare phoenix
      undeva
      in adancul gaurii negre
      careia obisnuiam
      sa-i spun odata inima
      sufletul mi se zba tea
      haituit
      cautandu-mi in zadar
      marginile
      si plangand in hohote peste
      intrebarile lumii
     
      dar nu mai era deloc primavara
      iar eu muream
      departe tare departe
      pe malul unei ierni
      de plutoniu
      invelit intr-un lintoiu
      de vise
     
      ce folos ce folos ce folos
      ca ma poreclisera
      homo sapiens
      poate mai bine as fi fost
      piatra
      sau strigat
      sau cale lactee
     
      si totusi a fost doar un vis
      cu serpi atomici
      si cu soparle chimice
      care muscau cu salbaticie
      din primavara
      ce nu avea sa mai vina
      niciodata

© Copyright Sorin Olariu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online