evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Uchin (fragment)  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Din vitrină  -  Lumea lui Ingo  -  Gânduri  -  Big Bang Boo  -  Duhovnicul  -  Catedrala  -  Creatorul  -  Ultima eclipsă (II)  -  Coşmar  -  Cincizeci  -  Ea, eu şi ei  -  Ambiguitate clinică  -  Aer  -  Ultima frontieră  -  Scrisoarea  -  Pânza de păianjen  -  Greaţă  -  Sender: High_Orbit_God  -  Luminile oraşului XXII  -  Plasa pe jăratic  -  Novo Homo Sapiens  -  Jurământul  -  Gol  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Hoţul de timp  -  Felix II  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Umbra  -  Locul pierdut  -  Casa libertăţii  -  Alfa si Omega. Moon  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Puroi II  -  Re-insecţie  -  Meduza (XII)  -  Al nouălea iad  -  Antarctic City  -  Casa nebunilor  -  În noapte  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Turnul de calcar  -  Jocul  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Tocăniţa de ciuperci  -  De acum şi până-n noapte  -  Norul de argint


A fost odată ca niciodată

Sorin Olariu



Publicat Marţi, 31 Iulie 2007, ora 09:03

      era ca un fel de primavara peste
      ochii subtiri ai pamantului dar
      serpii de-ntuneric rasareau
      din iarba vanata
      sasaind obscenitati
      la adresa www.omenire.com
      langa poarta erei atomice
      stateau Dumnezeu si cu
      Sfantul Petru
      judecand turmele de
      crisalide
      stadiul larvar a ceea ce
      ar fi putut fi odata sufletele
      noastre comune
     
      era ca un fel de primavara peste
      epiderma subtire a timpului dar
      serpii de-ntuneric
      mancau antrax cu napalm
      pe paine
      si vomitau neutroni
      cu care biciuiau apoi
      ochii arzanzi ai
      planetei-mama
      ce mai scapau ici-colo
      cate o niagara de
      lacrimi uscate
     
      atunci am ingenuncheat
      in iarba cea vanata
      si fierbinte ca
      un ou de pasare phoenix
      undeva
      in adancul gaurii negre
      careia obisnuiam
      sa-i spun odata inima
      sufletul mi se zba tea
      haituit
      cautandu-mi in zadar
      marginile
      si plangand in hohote peste
      intrebarile lumii
     
      dar nu mai era deloc primavara
      iar eu muream
      departe tare departe
      pe malul unei ierni
      de plutoniu
      invelit intr-un lintoiu
      de vise
     
      ce folos ce folos ce folos
      ca ma poreclisera
      homo sapiens
      poate mai bine as fi fost
      piatra
      sau strigat
      sau cale lactee
     
      si totusi a fost doar un vis
      cu serpi atomici
      si cu soparle chimice
      care muscau cu salbaticie
      din primavara
      ce nu avea sa mai vina
      niciodata

© Copyright Sorin Olariu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online