evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumină dublă  -  Simbioza  -  Arătarea  -  Întreg  -  Muribundul  -  Fluturi  -  Extratereştrii alienaţi  -  Caseta pirografiată  -  Ambiguitate clinică  -  Ziua a şaptea  -  Nu este prima dată  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Pure Evil  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Vânzatorul  -  ªarpele de aramă (I)  -  În căutarea zborului  -  Tânăr si încă nescris  -  Calul cruciatului  -  Hoţul de timp  -  Vrăjitoarea  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Recurent  -  Strada Cosmos  -  Fortul  -  O lumânare pentru mama !  -  John-486  -  Furnizorul de vise  -  Luminile oraşului XVII  -  O dimineaţă perfectă  -  Jocul Zeilor (II)  -  Joia neagră  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Visul  -  Sharia (fragment)  -  Casa nebunilor  -  Câmpul de luptă  -  Vid imprevizibil  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Omu' nostru de "sus"  -  Tentaţia continuă  -  Gheşeft  -  Robotul  -  Sender: High_Orbit_God  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Licuricioaia  -  Curcubeul  -  Circ


Uşile

Mihaela Vârlan



Publicat Duminică, 14 Octombrie 2007, ora 20:37

      Calatoresc de frica trupului meu
      care nu se mai îndura
      de mine.
      Cât mai e de mers nu stiu
      Dar pastrez directia,
      încaltamintea,
      pasul, deschiderea.
      Din când în când
      un Înger al Mortii
      se uita atent la mine
      Si apoi ma lasa
      sa-mi adâncesc somnul
      (el nu adoarme niciodata)
      Ieri noapte m-a privit tremurând,
      cu ochii adânciti
      în fereastra.
      Ploua,
      iar eu îmi turnam în orbite
      picaturile ce se prelingeau
      din ochii lui.
      "Va veni o vreme
      când n-o sa mai ploua,
      când vei bea apa de la robinet,
      iar îngerului tau îi va fi sete"
      mi-a spus
      "Nu sunt vinovata
      de aceasta moarte atât de vie
      încât sângele se zbate cu aripi
      si doare" i-am raspuns
      El ma privea în continuare,
      ca pe o amintire.
      Avea ochii mei,
      era îmbracat ca si mine,
      semanam izbitor.
      Mi s-a facut frica
      si îmi doream mai mult ca oricând,
      asa cum ochiul doreste vederea
      urechea doreste auzul,
      sa încep a ma exista.
      Atunci ai aparut tu si mi-ai spus:
      "Credeam ca esti
      printre ceea ce exista"
      Îti alegeai cuvintele cu greu
      si luându-ma în graba de mâna,
      a început numaratoarea
      din doi în doi
      la infinit,
      în vreme ce Usile
      se deschideau larg
      Înafara
      Afara.

© Copyright Mihaela Vârlan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online