|
|
Lutul
| Lutul |
|
|
|
|
|
Publicat Duminică, 14 Octombrie 2007, ora 20:38
Ce fara rost mor întrebarile
înainte de a se naste
Ce fara rost râd cu lacrimi strânse
dintr-un adânc fara adânc,
De nu te-as fi plâns dintotdeauna
cu miezul fiintei.
Ce fara rost muzica sferelor
îngânând nimicul
Ce fara rost te-as fi plecat
ca un val de tarâna din pamântul
în care nimic n-am aflat,
De nu te-as fi inventat
dintr-o viata nestiuta,
Ascunsa undeva îndaratul timpului.
Ce fara rost as fi privit
spre vesnicie
De n-ai fi picurat
din ochii tai în mine
cerul
Si noptile ar fi stropit cu stele,
Mai înainte ca întunericul
sa fi nascut din miezul zilei.
Ce fara rost ma-mbat,
calatorind în mii de lumi lumina,
De nu mi-ai fi asezat
lutul cândva tandari
în ulciorul de la capatul sufletului.
© Copyright Mihaela Vârlan
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|