evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul  -  Cioara  -  Accidentul  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Dimineaţă târzie  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Tânăr si încă nescris  -  The Alien Revolution  -  Vânătoarea  -  Ultimul Paradis  -  La copcă  -  Omul invizibil  -  System Error  -  Scrisoarea  -  Fotografii  -  De acum şi până-n noapte  -  Războiul  -  Clocitorul Josh  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Lumea de sus  -  Interviul  -  Tentaţia continuă  -  Acolo sus, vulbul  -  Camera de la capătul holului  -  Uchin (fragment)  -  Peştera II  -  Umbrele nopţii  -  Crist sideral  -  Experimentul  -  10 minute pâna la explozie  -  Gol  -  Extratereştrii alienaţi  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Vânzatorul  -  Luminile oraşului XXV  -  Joia neagră  -  Capsula  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Misiunea  -  Ceasul voinicului  -  Luminile oraşului II  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Triunghiul roşu  -  X Factor  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Pierderea  -  Toate celelalte popoare  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Elegie pentru Jeromed  -  Copilul gheţii


Sub lacrima sirenei

Sub lacrima sirenei
  Lucian-Dragoş Bogdan
A tricky individualism
Not yet
Tears of a star
My values vs. yours II
My values vs. yours
varianta print

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Luni, 16 Iunie 2003, ora 10:05

       Sclipiri de roua alba
      împrospateaza zarea,
      Croind spre zei, prin ceruri
      - din curcubeu - cararea
      Cernuta de ninsoarea
      din crestele de valuri
      Ce plâng nisip si stânca
      pe-ndepartate maluri,
      De-a caror rasuflare
      mi-e dor de-atâtea veacuri,
      De când colind prin lume,
      spre noi si vechi meleaguri,
      Purtat pe multe locuri de soarta
      ne-ndurata,
      De legea ce, din ceruri,
      la toti ne este data,
      Ce m-a adus si-aice -
      sa aflu ce se-ascunde
      Sub praful lunii pline
      ce sta-n a marii unde -
      Cu oameni bravi alaturi,
      veniti din tot Pamântul
      Vorbind ce tace apa,
      cântând ce sufla vântul.
      - Stapâne! striga grecul.
      Se-nvolbureaza firea
      Si marea prinde tremur
      cât caut cu privirea.
      Vad nouri ce se-aduna
      pe cerul de turcoaza
      Si totu-n jur lumina
      si cântec radiaza!
      Cazu-n genunchi si celtul
      si prinse rugi a spune,
      Scotând de sub camasa
      un talisman cu rune:
      - Suntem sortiti pieirii!
      Oh, ne-a sosit sfârsitul!
      N-om mai vedea vreodata apusul,
      rasaritul!
      Corali si pesti si alge
      ne-or sta pe veci de straja;
      Aice sunt sirene
      si locu-i cu-a lor vraja
      Nu zise bine-acestea
      si din strafundul marii
      Cântarea de pierzare
      lovi-n podeaua zarii;
      Sirenele sosira
      croindu-si loc prin spume,
      Chemând pe fiecare
      dupa a sale nume.
      Si toti, nebuni pe data
      de vocea lor mieroasa,
      Sarit-am catre moartea
      din apa-ntunecoasa
     
      - Vino, sopteste fata. Urmeaza-ma pe mine
      E bine-asa E bine
      Te vreau numai pe tine
      Clipeste-atunci sagalnic,
      Iar sângele-mi navalnic
      Ma sfarma-n mii
      De bucurii.
     
      În ochii-i mari, mirati,
      Întunecati,
      Zaresc raiuri ce toate
      De zei ne vor fi date
      Ca noi sa stam,
      Sa ne plimbam
      Si sarutam.
      I-aud si rasuflarea
      Suava, precum marea
      Ce-nfioreaza zarea;
      Si un suspin usor
      De dor.
      O prind timid de mâna fina
      Oh, Doamne,
      Doamne,
      E divina!
      Plutind spre mine,
      La pieptu-mi vine,
      Ma-mbratiseaza,
      Ma vegheaza
      Dar, desi doare,
      Viata-mi moare
      Sub sânii-n floare
      Ea ma priveste
      Si-mi sopteste:
      - Eu te iubesc
      Si te doresc!
      Nu întelege
      Cruda lege.
      - Stai, nu pierii!
      Cu mine fii!
      În veci de veci
      Sa nu mai pleci!
      N-am mai iubit asa nicicând
      Nici chiar în gând
      Vai!
      Nu murii Mai stai!
      Dar
      E-n zadar.
     
      Un trup plutind pe ape, purtat de adiere;
      La pieptu-i o sirena, plângând a sa durere.
     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online