evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Poporul perfect  -  În vizită la psihiatru  -  Luminile oraşului XXV  -  Invizibilul  -  Conştientizarea  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Veşnic orizont  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Antarctic City  -  Viola  -  Înger în oglindă  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Peştera I  -  Luminile oraşului XV  -  Genocidul  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Triunghiul roşu  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Transplant de suflete...  -  Povestea gândacilor  -  Text experimental  -  Salvatorul  -  Sharia (fragment)  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Meduza (II)  -  Mamal - Beciul  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Geneza  -  Plastic  -  Dl. Ics  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Cercul  -  Meduza (IV)  -  Norul de argint  -  Halta părăsită  -  Luminile oraşului XIV  -  Către a opta zi  -  Cioara  -  Fugind pe cerc  -  Oglinda îngerilor  -  Omul apropiat  -  Ultima frunză  -  Începutul  -  Outland  -  Lumea lui Ingo  -  Flida Flado


Căderea în rit de uitare

Şerban Rareş Pop



Publicat Duminică, 25 Noiembrie 2007, ora 11:44

      Caderea pana la ultimele seminte
      de indoiala.
      Transportatori de piatra
      cu gatul amortit
      de dulceata prafului
      de stanca proaspat scobita.
      Femei albastre,
      piloni sidefii dansand pe umerii goi
      ai jivinelor razbunatoare.
     
      Cerebratule, de ce iti simt aroma
      plina de intuneric,
      fara sa pasesc in afara ta?
      Incheiat la toti nasturii
      pipai extremele norilor
      alcatuiti din sange,
      sudoarea incinerata
      de sabiile templarilor decazuti.
     
      Transportatori de piatra funerara,
      cu corabiile scufundate sub limitele
      fulgilor de apa verzuie.
      Femei albastre,
      zeloti aprinsi de focul
      mainilor insangerate,
      dorinte comune,
      dansand pe picioarele celui
      care ne rapeste solutii.
     
      Aiur, de ce iti simt mirosul cu ochii,
      mai mult decat cu mintea?
      Asa vrei tu sa ne spunem
      sarutul de reintoarcere,
      in aburul archonilor,
      in umezeala dezmembratei
      caderi de pe pamant?
      Alunga-ti orbitele intinse
      spre margini si lasa-ma
      sa parasesc gaurile cosmice.
     
      Transportatori de piatra neinceputa,
      fulgere globulare, halucinante intruchipari
      ale singuratatii colective.
      Cerebratule, invarteti pasii
      in jurul meu sa ajungi
      sa ma recunosti.
      Suflul tau fierbinte,
      umbrele invartosate ca o platosa
      pe braul tau sclipitor,
      dogoarea ghetarilor zdrobiti
      vin sa ma intampine.
     
      Toate nasterile tale
      sunt in mine.
      Eviscerate, arse,
      dogorind tristetea multiplelor
      constiinte.
      Sunt cel ce-ti aduna toti pasii
      intr-o singura saritura.
      Verdeata imaginilor triste
      nu e ceea ce simt
      in momentele spintecarii
      ploilor de vara.
      In numele nostru,
      ajuta-ma sa-mi regasesc calea.

© Copyright Şerban Rareş Pop
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online