evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dl. Ics  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Puterea pereche  -  Cerşetorul  -  Gheşeft  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  De o sută de ori Adrian  -  Mergem acasă  -  Creatorul  -  Vânătorii de poveşti  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Valea blestemată  -  Printre oameni  -  Lunea Maniacilor  -  Petrecerea  -  Panica  -  Necunoscutul intrigant  -  Ceaţa  -  Tentaţia continuă  -  Camera de la capătul holului  -  Peştera II  -  Cărăușul  -  10 minute pâna la explozie  -  Gustul libertăţii  -  Vânzatorul  -  Antarctic City  -  Întâlnirea  -  Răscrucea  -  Gândacul  -  Corabiile lungi  -  Obsesia  -  Taina leului  -  Ziua a şaptea  -  Tahiji  -  Luminile oraşului IV  -  Taxi  -  Ancheta  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Iza  -  Luminile oraşului VII  -  Anul 10000  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Archeopterix  -  Aripile din cer  -  Luminile oraşului XII  -  Arătarea  -  Uşa de la baie  -  Lumina neagră  -  Valoare reziduală  -  Luminile oraşului 2 (III)


Ascensiune

Şerban Rareş Pop



Publicat Duminică, 25 Noiembrie 2007, ora 11:45

      Ridica-te cand vorbesti cu mine!
     
      Ar trebui sa ma invalui in umbra,
      sa dai cu capul de mine,
      ca sa-ti doresti sa ma atingi
      plesnind vartejul?
      Ar trebui sa ma inghita pamantul,
      sa curg prin venele codificate
      ale memoriei,
      ca sa ma culegi subteran
      si monolitic, floare?
      Am fost invatat sa ignor aparentele.
      In jurul intunericului
      pluteste fosta sa
      existenta.
      Pe masura ce inaintez,
      ma tintuiesc cu bratul
      si sfaramaturile cronologiei
      ma traverseaza in sensuri
      opuse. Calde.
     
      Ridica-te cand vorbesti cu mine!
     
      Salbaticiunea te prinde
      cel mai bine, si
      ranjetul tau cuceritor
      aminteste de franghii abisale.
      Mirosi putin si degusti prin forme.
      Existente alternante,
      brizanti de oboseala, Scapari.
     
      Vinul bun e cel care ramane neinceput.
      Si atunci, cum poti gusta din esenta
      la fel de tare?
      Invata-te sa curgi prin el.
      Astfel, tot ce exista in jur
      vei astupa cu tarie. Ignorand.
      Nu va conta decat urcarea ta.
     
      Intre propria existenta
      si urletele contururilor
      ramai implorand tacerea.
      Fatalitatea abisala a tacerii.
     
      Dar in definitiv,
      despre ce prapastie vorbim?

© Copyright Şerban Rareş Pop
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online