evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Inelul de platină  -  Lumină dublă  -  Meduza (II)  -  Epsilon  -  Nebunii lui Arrianus  -  Concurenţă neleală  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Nopţi albe, zile negre  -  Icoana  -  Mamal - Oraşul  -  Luminile oraşului XII  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Dincolo de ceţuri  -  Pastel  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Creatorul  -  Vrăjitorul  -  Ciorna  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Damnarea numelui  -  Fotografii  -  Luminile oraşului XXI  -  Necunoscutul intrigant  -  Mărturisirea lui Abel  -  Starea de trecere  -  Solilocviu  -  Luminile oraşului XXV  -  Umbrele nopţii  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Al nouălea iad  -  Fălci însângerate  -  Dansând pe sârmă  -  ªahul de duminică  -  Destin  -  Vikingul  -  Colecţionarul  -  Povestea gândacilor  -  Tahiji  -  Alertă !  -  Iluzia viselor  -  Întreg  -  Fragile  -  Cojocul (Cujuh)  -  Sentofagia  -  Dispariţia  -  Halta părăsită  -  Sedrina  -  Proză scurtă


Răsună în noapte o vioară

Răsună în noapte o vioară
  Ion Untaru
Nu mai zic nimic
Cer interior
Preţul minereului
Ultimul vis
Coajă şi miez
varianta print

Ion Untaru



Publicat Duminică, 20 Iulie 2008, ora 12:06

      Răsună în noapte o vioară
      Într-o pădure de irişi
      Te recunosc cu ochii închişi
      De parcă te-aş vedea întâia oară
     
      Genele plecate de smerenii
      Ca un labirint întregitor
      Prima verba naşte un fior
      În landul cu atâtea mirodenii
     
      Ziua nopţile dezleagă
      Noi pe cine să dăm vina
      Să ne spună că lumina
      Vine de la arderea întreagă?
     
      Am trecut cu somnul râul
      Regăsindu-ne pe rând
      Te visez şi ne vorbim în gând
      În urma noastră iată creşte grâul
     
      Tristeţe. Şi perdelele lăsate
      Oraşul a murit în urma noastră
      Florile de alabastră
      Au tresărit înfiorate
     
      Piatră peste piatră, trepte
      Le-am urcat de atâtea ori
      Tâmple albe de ninsori
      Astăzi nimeni nu mă mai aşteaptă.

© Copyright Ion Untaru
















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online