evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ghavany  -  Casa libertăţii  -  Bodaproste  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  În tren  -  Labirintul de gheaţă  -  Peştera I  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Vikingul  -  Luminile oraşului XXXI  -  Babylon Five: Mercenarii  -  În beci  -  Luminile oraşului IV  -  Norma  -  Ancheta  -  Uezen  -  Păsări de pradă  -  Luminile oraşului VIII  -  Sentofagia  -  Octopolul  -  Rochia străvezie  -  Către a opta zi  -  Oglinda îngerilor  -  Arătarea  -  Zori  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Greaţă  -  Meduza (IX)  -  Claviaturi  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Ambiguitate clinică  -  Transcendere  -  Jocul  -  Chat Room  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Punct. ªi atât  -  Gender X  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  În noapte  -  Resacul Timpului  -  Legendele Căutării (II)  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Povestea gândacilor  -  Servisul Auto


Cel din urmă cal

Cel din urmă cal
  Ion Untaru
Preţul minereului
Cer interior
Nu mai zic nimic
Ultimul vis
Coajă şi miez
varianta print

Ion Untaru



Publicat Duminică, 3 August 2008, ora 09:56

      E poate o himeră
      sau doar o fantezie
      Tot binele din lume
      să ţi-l doreşti doar ţie
      Să torni ziua şi noaptea
      cât îţi încape-n burtă
      Iar ceilalţi să n-ajungă
      că au mâna prea scurtă
      O fi blestem acesta
      sau poate un tabu
      Să uiţi ce nu-ţi convine
      sau ce ţi-am spus acu'?
     
      Priveşte la arcaş,
      e fiul lui Paciurea
      Că-mi iau pădurea-n cap
      şi plec cu ea aiurea
      De nu te-ai mai opune,
      rogu-te să mă laşi
      S-o vând ca un rebut
      la niscaiva apaşi
      Şi iar nu mă-ntrerupe
      că visele mă fură
      Şi lasă-mă să-i dau
      o palmă peste gură!
     
      Păianjeni de-ntuneric
      se spânzură de grinzi
      Luminile celeste
      se strâmbă în oglinzi
      Sătul de teoreme,
      sătul de artificii
      Nu-ţi e ruşine lume,
      că te-ai umplut de vicii?
      De când nu mai ai minte,
      de când ai capul gol
      Că-mi vine să dau tumba
      pământului ocol?!

© Copyright Ion Untaru







Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online