evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Cărăușul  -  Răscrucea  -  Ultimul Paradis  -  Poză de buletin  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Jocul Zeilor (I)  -  Întâlnirea  -  Al nouălea iad  -  Inelele lui Saturn  -  Luminile oraşului XXXII  -  O lumânare pentru mama !  -  Mamal - Oraşul  -  Praf minune (II)  -  O poveste de Crăciun  -  Descoperirea  -  Resacul Timpului  -  O Poveste (?) modernă  -  “Virusul”  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Texte.01  -  Masa de duminică  -  Apocalipsa  -  Plastic  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Salvatorul  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  The Alien Revolution  -  Fântâna de iasomie  -  Înger în oglindă  -  Iubirea de pe Venus  -  De profundis  -  Sunet pentru suflet  -  Sub nori  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Arătarea  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Decablat  -  Jocul  -  De aici, de sus...  -  În tren  -  Norul de argint  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Poveste cu un zmeu  -  Poveste de culcare  -  Nevastă rea  -  Ankirah  -  Creatorul


Cel din urmă cal

Cel din urmă cal
  Ion Untaru
Preţul minereului
Cer interior
Nu mai zic nimic
Ultimul vis
Coajă şi miez
varianta print

Ion Untaru



Publicat Duminică, 3 August 2008, ora 09:56

      E poate o himeră
      sau doar o fantezie
      Tot binele din lume
      să ţi-l doreşti doar ţie
      Să torni ziua şi noaptea
      cât îţi încape-n burtă
      Iar ceilalţi să n-ajungă
      că au mâna prea scurtă
      O fi blestem acesta
      sau poate un tabu
      Să uiţi ce nu-ţi convine
      sau ce ţi-am spus acu'?
     
      Priveşte la arcaş,
      e fiul lui Paciurea
      Că-mi iau pădurea-n cap
      şi plec cu ea aiurea
      De nu te-ai mai opune,
      rogu-te să mă laşi
      S-o vând ca un rebut
      la niscaiva apaşi
      Şi iar nu mă-ntrerupe
      că visele mă fură
      Şi lasă-mă să-i dau
      o palmă peste gură!
     
      Păianjeni de-ntuneric
      se spânzură de grinzi
      Luminile celeste
      se strâmbă în oglinzi
      Sătul de teoreme,
      sătul de artificii
      Nu-ţi e ruşine lume,
      că te-ai umplut de vicii?
      De când nu mai ai minte,
      de când ai capul gol
      Că-mi vine să dau tumba
      pământului ocol?!

© Copyright Ion Untaru







Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online