evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului X  -  În tren  -  Luminile oraşului XVII  -  Ea, eu şi ei  -  Feţele dragostei  -  Ciorna  -  Trenul  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Big Bang Boo  -  Proză scurtă  -  Meduza (IX)  -  Groparii  -  2 fast 4 you  -  Darul divin  -  Partida de bridge  -  Valoare reziduală  -  Cruciada bucătarilor  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Mărturisirea lui Abel  -  Corabia nebunilor  -  Valea însângerată  -  Mamă de duminică  -  Luminile oraşului XXI  -  Între două lumi  -  Poveste cu un cui  -  Puroi III  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Lacul negru  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Stiinta si tehnica  -  Un pahar de vin  -  Almateea  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Ceasul voinicului  -  Arta fugii în cinci acte  -  Elixirul vieţii  -  Jocul Zeilor (II)  -  Veşnic orizont  -  Ultima frontieră  -  Fragmentalism  -  În noapte  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Melodia care nu se aude  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Principiul alibiului  -  Povestea trenului  -  Cadoul  -  Păsări de pradă  -  Mamal - Beciul


Preotul cuvintelor

Marina Popescu



Publicat Duminică, 5 Octombrie 2008, ora 17:18

      Plouă cu rime.
      Cuvinte cad din copaci
      şi se aştern cuminţi
      pe asfaltul umezit de ploaie.
      Literele se topesc
      şi îngraşă pământul aspru
      cu seva înţelesului lor adânc.
      Într-un vârf de spin,
      Ca într-o lance medievală,
      a căzut o silabă rănită.
      Sângerândă, cu puterile sfârşite,
      abia se ridică să-şi urmeze suratele.
      Doar tu, poetule, calci nepăsător
      pe acest asfalt plouat, de toamnă,
      în căutarea unor frunze
      ruginii sau gălbui
      care să trezească în tine
      inspiraţia divină.
      Urmele paşilor tăi
      se hrănesc cu sufletul pierdut
      al cuvintelor moarte,
      pieritoare ca frunzele
      în octombrie mohorât.
      Tu le eşti preot,
      tu le eşti duhovnic,
      aşa că lasă-le să-ţi mărturisească
      şi ultima lor taină;
      apoi ia-le cu grijă
      şi îngroapă-le adânc în file de carte,
      spunând pentru ele
      o ultimă rugăciune.
     

© Copyright Marina Popescu













Comentarii (1)  
Olga Alexandra Diaconu
Duminică, 28 Februarie 2016, ora 01:49

Scrii foarte frumos. M? bucur c? te-am descoperit.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online