evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XXXI  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  X Factor  -  Colecţionarul  -  Peştele albastru  -  Clocitorul Josh  -  Servisul Auto  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Luminile oraşului V  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Ankirah  -  Marea Neagră. Iulie  -  Arma secretă  -  Fără doar şi poate  -  Plastic  -  Păsări de pradă  -  Drum fără întoarcere  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Mr. Loverman  -  Eu şi Cu Mine  -  Curcubeul  -  Îndelunga aşteptare  -  Crist sideral  -  Sender: High_Orbit_God  -  Vatmanul - Mass Media  -  Regele animalelor  -  Orb  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Pânza de păianjen  -  Uchin (fragment)  -  Înălţarea  -  Dimineaţă târzie  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Cincizeci  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Îmbrățișare  -  Ciorna  -  Lumea lui Ingo  -  ªahul de duminică  -  Transcendere  -  Cadoul  -  Mutare disciplinară  -  Luminile oraşului XVIII  -  Zona 25  -  Caseta pirografiată  -  La lumina...  -  Rochia străvezie


Mi-e dor

Ion Untaru



Publicat Duminică, 10 Mai 2009, ora 10:55

      Mi-e dor de casa părintească
      Şi de căpiţele de fân
      De mine, puiul de român,
      De tot ce poa' să-mi amintească,
     
      De-acea copilărie sfântă
      Când umblam cu pantalonii scurţi,
      De droaia de copii din alte curţi
      Cu care mă luam la trântă;
     
      Prispa de lut a casei noastre
      Luminată-n nopţile cu lună
      Şi astăzi nostalgiile-mi adună
      De pe întinderile sihastre
     
      Îmi cereau părinţii să-i ajut
      Legam joiana cu un lanţ
      Să pască iarba de pe şanţ
      Alături, cei mai mari, jucau barbut
     
      Fugeam după amiaza să mă scald
      Adeseori mă înţepam pe grund
      Şi prelungeam distracţia c-un rund
      Şi cât puteam să fur din timpul cald
     
      Dereticam prin casă şi ogradă
      Cu aerul de om adult
      Dar dintre toate, cel mai mult
      Îmi plăcea să ţopăi prin livadă
     
      Băteam mingea, încingeam o ţurcă
      Alergam cu zmeele de sfori,
      De-a v-aţi ascunselea... De câte ori,
      Nu dădeam părinţilor de furcă!
     
      Un cicirâde sau şotronul,
      Nevinovată joacă de-a părinţi
      Ce au copii şi nu-s cuminţi
      Şi-şi încasează paraponul;
     
      Când ne prindea o burniţă târzie
      Umblam ca nişte paparude
      La furat de struguri sau de dude
      Nepăzită când găseam vreo vie;
     
      Cădea seara ca un chilipir:
      Frânţi, peste saltelele de paie
      Ne cosea mama ce putea din straie
      C-am fi dormit aşa trei zile-n şir!
     
      Dar ne scula cu-o vorbă blândă
      Tata: - Hai copii la treabă
      Că vine foamea şi ne-ntreabă
      Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă?
     
      Şi foamea asta ca un dinozaur
      O minţeam cu câte-o zeamă lungă
      Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă
      Dar visele erau de aur!
     
      M-aş întoarce azi să cer azil
      În propria-mi copilărie
      Şi nimenea să nu mă ştie
      Când intru sau când ies, tiptil.

© Copyright Ion Untaru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online