evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Nevastă rea  -  Omul cu păsări  -  Big Bang Boo  -  Experienţă pecuniară  -  Mutare disciplinară  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  În vizită la psihiatru  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Panica  -  Submarinul Roşu  -  Greaţă  -  Andru  -  Starea de trecere  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Hoţul de timp  -  Casa de la marginea pădurii  -  La copcă  -  Luminile oraşului XXV  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Între două lumi  -  Lumina de jad  -  Tranzit  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Pescarul la apus  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Gânduri  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Veşnic orizont  -  Casa nebunilor  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Transplant de suflete...  -  Portiţa  -  Avatarul  -  Planeta ascunsă  -  Licuricioaia  -  Vatmanul - Purificarea  -  Întreg  -  Luminile oraşului VI  -  Sfârşitul lunii  -  O noapte într-un ceas  -  Meduza (VII)  -  Primăvara nucleară  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Ulysse şi Hector  -  Ceasul ispitirii  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Accidentul


Mi-e dor

Ion Untaru



Publicat Duminică, 10 Mai 2009, ora 10:55

      Mi-e dor de casa părintească
      Şi de căpiţele de fân
      De mine, puiul de român,
      De tot ce poa' să-mi amintească,
     
      De-acea copilărie sfântă
      Când umblam cu pantalonii scurţi,
      De droaia de copii din alte curţi
      Cu care mă luam la trântă;
     
      Prispa de lut a casei noastre
      Luminată-n nopţile cu lună
      Şi astăzi nostalgiile-mi adună
      De pe întinderile sihastre
     
      Îmi cereau părinţii să-i ajut
      Legam joiana cu un lanţ
      Să pască iarba de pe şanţ
      Alături, cei mai mari, jucau barbut
     
      Fugeam după amiaza să mă scald
      Adeseori mă înţepam pe grund
      Şi prelungeam distracţia c-un rund
      Şi cât puteam să fur din timpul cald
     
      Dereticam prin casă şi ogradă
      Cu aerul de om adult
      Dar dintre toate, cel mai mult
      Îmi plăcea să ţopăi prin livadă
     
      Băteam mingea, încingeam o ţurcă
      Alergam cu zmeele de sfori,
      De-a v-aţi ascunselea... De câte ori,
      Nu dădeam părinţilor de furcă!
     
      Un cicirâde sau şotronul,
      Nevinovată joacă de-a părinţi
      Ce au copii şi nu-s cuminţi
      Şi-şi încasează paraponul;
     
      Când ne prindea o burniţă târzie
      Umblam ca nişte paparude
      La furat de struguri sau de dude
      Nepăzită când găseam vreo vie;
     
      Cădea seara ca un chilipir:
      Frânţi, peste saltelele de paie
      Ne cosea mama ce putea din straie
      C-am fi dormit aşa trei zile-n şir!
     
      Dar ne scula cu-o vorbă blândă
      Tata: - Hai copii la treabă
      Că vine foamea şi ne-ntreabă
      Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă?
     
      Şi foamea asta ca un dinozaur
      O minţeam cu câte-o zeamă lungă
      Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă
      Dar visele erau de aur!
     
      M-aş întoarce azi să cer azil
      În propria-mi copilărie
      Şi nimenea să nu mă ştie
      Când intru sau când ies, tiptil.

© Copyright Ion Untaru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online