evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ancheta  -  Epsilon  -  Muzica  -  Strada castelului : Câte lumi  -  K  -  Text experimental  -  System Error  -  Mergem acasă  -  Luminile oraşului XVIII  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Străinul  -  Experimentul  -  Solilocviu  -  Sclipiri de Soare  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Cel care nu mai e  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Luminile oraşului XXVII  -  O şansă pentru câţiva  -  Alfa şi Omega  -  Coconul  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Povestea gândacilor  -  Turnul de calcar  -  Liber arbitru  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Strada inocenţilor  -  Mamal - Beciul  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Lacrimi de stea  -  Fântâna de iasomie  -  Călătoria unui artist...  -  Luminile oraşului IX  -  Muzeu Apocaliptic  -  Poză de buletin  -  Macii  -  Începutul  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Fugind pe cerc  -  Claviaturi  -  Plasa pe jăratic  -  Omul invizibil  -  Fabrica de vise  -  În vizită la psihiatru  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Mamă de duminică  -  Luminile oraşului XXI  -  Praf minune  -  10 minute pâna la explozie  -  2 fast 4 you


Vânătoare

- Iepurele -

Gheorghe Rogoz



Publicat Sâmbătă, 15 Mai 2010, ora 17:50

      Zilele zac zgribulite,
      pe altarul toamnei seci.
      Puştile din cui sunt smulse,
      cu mânie, de mâini reci.
      Câmpul se trezeşte paşnic,
      de la lac până în zare,
      rătăcitele tufişuri,
      ocolite sunt de care.
      Zorii vineţii se-arată,
      printre nori pudraţi de soare.
      Azi, doar viaţa-i tulburată...
      de un iepure ce moare.
      Tunetul se prăbuşeşte,
      din senin, dar nu de sus.
      Fierul negru iar zvâcneşte...
      Altă viaţă a apus.
      Un micuţ se opinteşte,
      înc-un salt ca să mai facă...
      Nu-nţelege ce-a greşit?
      El a vrut la toţi să placă.
      Cu picioru-adânc lovit,
      de alicea lucitoare,
      speră că-i un vis urât...
      Speră doar. până când moare.
      Fulgerul străluce scurt,
      groază aducând pe vale...
      Din cătare în cătare,
      cad micuţi cu blana moale.
      Trei copii din sat adună,
      de plăcere, sau nevoi,
      iepurii striviţi de ură;
      în perechi, doi cîte doi.
      Unul pleacă; îi e milă;
      altul mai vioi apare.
      Pare fericit...sau poate,
      numai mie mi se pare.
      Vânătorii nu iau seama,
      la cei mici ...şi la cei goi.
      Violenţa lor răsună
      şi loveşte-n ei ...şi noi.
      Noaptea rece se coboară,
      în vârtej de neguri dese
      şi în taină ocroteşte
      tot ce-i viu; fără să-i pese,
      Numai câmpul mai jeleşte,
      în prea multe bălţi de sânge,
      mulţi „ceva” ... ce-au fost să fie...
      şi-un puiuţ, ce laba-şi linge.
      Nu i-a blestemat sărmanul,
      tremurând lângă un pom,
      dar în ochii, i se citeşte,
      clar reproşul...
      că eşti... om.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online