evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Între ziduri  -  Visul  -  Peştera II  -  Sclipiri de Soare  -  Luminile oraşului  -  Necunoscutul intrigant  -  Secretul  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Puroi II  -  Gondolierul  -  Meduza (XI)  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului XXX  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Puroi I  -  Cărăușul  -  Poetul cerşetor  -  Ceasul voinicului  -  Viziune  -  Coconul  -  Jocul Zeilor (I)  -  Casa nebunilor  -  Fragmentalism  -  Melcul  -  În beci  -  Melodia care nu se aude  -  Peştera I  -  Muza  -  Oglinda îngerilor  -  Pasomii  -  Lacul negru  -  Fanfara municipală  -  Engel  -  Uezen  -  Meduza (I)  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Fata mării, Poliana  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Norma  -  O noapte într-un ceas  -  Pânza de paianjen  -  Primăvara nucleară  -  Cercul  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Punct. ªi atât  -  Omega  -  Meduza (V)  -  Citadela Asociaţiei  -  Renaşterea...  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !


Vânătoare

- Iepurele -

Gheorghe Rogoz



Publicat Sâmbătă, 15 Mai 2010, ora 17:50

      Zilele zac zgribulite,
      pe altarul toamnei seci.
      Puştile din cui sunt smulse,
      cu mânie, de mâini reci.
      Câmpul se trezeşte paşnic,
      de la lac până în zare,
      rătăcitele tufişuri,
      ocolite sunt de care.
      Zorii vineţii se-arată,
      printre nori pudraţi de soare.
      Azi, doar viaţa-i tulburată...
      de un iepure ce moare.
      Tunetul se prăbuşeşte,
      din senin, dar nu de sus.
      Fierul negru iar zvâcneşte...
      Altă viaţă a apus.
      Un micuţ se opinteşte,
      înc-un salt ca să mai facă...
      Nu-nţelege ce-a greşit?
      El a vrut la toţi să placă.
      Cu picioru-adânc lovit,
      de alicea lucitoare,
      speră că-i un vis urât...
      Speră doar. până când moare.
      Fulgerul străluce scurt,
      groază aducând pe vale...
      Din cătare în cătare,
      cad micuţi cu blana moale.
      Trei copii din sat adună,
      de plăcere, sau nevoi,
      iepurii striviţi de ură;
      în perechi, doi cîte doi.
      Unul pleacă; îi e milă;
      altul mai vioi apare.
      Pare fericit...sau poate,
      numai mie mi se pare.
      Vânătorii nu iau seama,
      la cei mici ...şi la cei goi.
      Violenţa lor răsună
      şi loveşte-n ei ...şi noi.
      Noaptea rece se coboară,
      în vârtej de neguri dese
      şi în taină ocroteşte
      tot ce-i viu; fără să-i pese,
      Numai câmpul mai jeleşte,
      în prea multe bălţi de sânge,
      mulţi „ceva” ... ce-au fost să fie...
      şi-un puiuţ, ce laba-şi linge.
      Nu i-a blestemat sărmanul,
      tremurând lângă un pom,
      dar în ochii, i se citeşte,
      clar reproşul...
      că eşti... om.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online