evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul Zeilor (II)  -  Diamantul  -  Pasul craiului de munte  -  Meduza (I)  -  Vatmanul - O pasiune  -  Omu' nostru de "sus"  -  John-486  -  Dansând pe sârmă  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Muribundul  -  Dincolo de evoluţie  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Interferenţe  -  Oglinda îngerilor  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Drumul care nu se vede  -  Criminali Umanitari  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Poză de buletin  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Meduza (VI)  -  Valoare reziduală  -  Toate celelalte popoare  -  Luminile oraşului XIII  -  Începutul  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Enigma de cristal  -  Cioara  -  Pastel  -  Program de criză  -  Mergem acasă  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Luminile oraşului XIX  -  Joia neagră  -  Taxi  -  Lumea de sus  -  Trenul  -  Scrisoarea  -  Virus de sticlă  -  Cadoul  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  În vizită la psihiatru  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Andru  -  Prima pagină  -  Experimentul  -  Sclipiri de Soare


În genunchi pe stradă

Gheorghe Rogoz



Publicat Duminică, 11 Iulie 2010, ora 12:39

      Trec de-a lungul viselor,
      păsări lungi de pradă.
      Stau în clipa zilelor, şiruri de paradă.
      Inimi false se ascund, în cuvinte late.
      Sentimente fără fund,
      ies în pieţe plate.
      Ura zace înfăşată,
      Prunc de nefiinţă.
      Laşitatea iese-n faţă,
      Lătrând a căinţă.
      Ţipă-n somn durerea,
      Ignorată-n viaţă.
      Se rupe tăcerea,
      Sus şi jos, în piaţă.
      Nopţi trăite zilnic,
      Gemete în pumni.
      Zile rupte silnic,
      De la cei bătrâni.
      Zâmbete străpunse
      La cei nou-veniţi.
      În cuvinte tunse,
      Zac copii striviţi.
      Glasul se înalţă,
      Fluturând minciuna.
      Renunţăm la viaţă.
      A venit furtuna.
      Trupuri se îndreaptă,
      Pleoape se înalţă.
      Rostesc toţi odată,
      Adevăru-n faţă.
      Goale piepturi surpă,
      Ziduri reci în cale.
      Reuşesc să rupă,
      Decenii de jale.
      Flori de libertate,
      Lăcrimând în sînge,
      Se răsfiră-n noapte,
      Plângi copile! Plânge.
      Doruri vechi, aprinse,
      Liber arvunite,
      Rug din vieţi nestinse,
      Trupuri ne-mplinite.
      Lacrima se zbate,
      Ceru-i de prisos.
      Mama plânge-n noapte,
      Chipul ce a fost.
      În genunchi, pe stradă,
      Veşnicia tace.
      Doar o lumânare,
      Plânge ... pentru pace.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nota :    decembrie 1989
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online