evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Tata, ceasul şi căpşunile  -  Metastază  -  Luminile oraşului XXII  -  Vizita  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Tânăr si încă nescris  -  Turnul de calcar  -  Ceasul voinicului  -  Omu' nostru de "sus"  -  Universul lent  -  Decablat  -  Transcendere  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Muzica  -  Factorul "Haos"  -  Din vitrină  -  Recreaţia  -  Prima pagină  -  Dispariţia  -  Petrecerea  -  Luminile oraşului  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Mărturisirea lui Abel  -  Psihopatul  -  Luminile oraşului IX  -  Text experimental  -  Ceasul ispitirii  -  O Poveste (?) modernă  -  Café du Marcel  -  Natură moartă, cu portret  -  Îndelunga aşteptare  -  Circ  -  Soldatul  -  Poveste de culcare  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Omul apropiat  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Valea blestemată  -  Necunoscutul intrigant  -  Piese de muzeu  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Damnarea numelui  -  Luminile oraşului XIV  -  În vizită la psihiatru  -  Dependent TV  -  Somnul uitării  -  Războiul  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Acolo sus, vulbul


Ceai verde cu aromă de nemurire

Ionuţ Caragea
www.ionutcaragea.ro



Publicat Sâmbătă, 14 August 2010, ora 19:18

      stau liniştit şi beau ceai verde
      cu aromă de nemurire
      războaiele minţii se opresc şi-ncepe
      olimpiada gândurilor bune
      în mansarda inimii mele oamenii
      se-nghesuie şi se iubesc
     
      în trupul meu se înalţă case
      se aprind lumini
      pe aceleaşi drumuri de sânge
      vin veştile bune şi veştile proaste
      la ferestrele ochilor mei îndrăgostiţii
      îşi fac semn cu mâna
      la urechile mele tinereţea
      e un cântec de-adio
     
      stau liniştit şi beau ceai verde
      cu aromă de nemurire
      astăzi se naşte poetul
      în văzul lumii indiferente
      punctul se luptă cu virgula
      poemul se luptă cu sfârşitul poemului
      totul este repetitiv doar durerile
      coboară până la rădăcinile umbrei
     
      în palmele mele drumurile vieţii
      sunt mai adânci
      dar mai scurte din când în când
      se intersectează
      cu cele ale prietenilor
      ne cunoaştem destinele
      doar dintr-un salut
     
      stau liniştit şi beau ceai verde
      cu aromă de nemurire
      oamenii se grăbesc
      păsările negre se rotesc
      pe cerul gurii mele
      un copil plânge în mijlocul
      mansardei pustii
     

© Copyright Ionuţ Caragea
Sursa :   volumul "Guru amnezic", editura Fides 2009
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online