evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Eu şi Cu Mine  -  Colecţionarul  -  Povestea unui suflet  -  Prima pagină  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Camera de la capătul holului  -  Drum bun  -  Jocul Zeilor (II)  -  Luminile oraşului XXXI  -  Melcul  -  Paradox  -  Copilul gheţii  -  ªarpele Midgardului  -  De acum şi până-n noapte  -  Meditaţie  -  Nebunii lui Arrianus  -  Marea Neagră. Iulie  -  Rochia străvezie  -  Cunoaştere  -  Sunet pentru suflet  -  Fata morgana  -  Contrapaganda  -  Casa galbenă  -  Meduza (VIII)  -  Vânătoarea  -  Omul invizibil  -  Vrăjitoarea  -  Colecţionarul de îngeri  -  Tentaţia continuă  -  Luminile oraşului XXIV  -  Puroi II  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Luminile oraşului II  -  Întreg  -  Luminile oraşului VIII  -  Lumină dublă  -  Interferenţe  -  Nebunul  -  Sedrina  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Ambiguitate clinică  -  În vizită la psihiatru  -  Schimbare de management  -  Depozit.02  -  ªahul de duminică  -  Toate celelalte popoare  -  Păsări de pradă


Avertisment

Poeme antir

  Stanislav Lacomchin
Viola
Lala
Gheşeft
Perla vieţii
varianta print

Stanislav Lacomchin



Publicat Sâmbătă, 11 Septembrie 2010, ora 18:39

      S-a întâmplat pe mapamond
      Cu nopţile stelare,
      Cu cer senin şi soare blond
      Cu viaţa toată-n floare.
      În clipa-aceea pe pământ
      Indiferent de rasă,
      Indiferent de legământ,
      Indiferent de casă,
      Toată suflarea de pe glob
      Din aer şi din apă,
      Tot ce este al vieţii bob
      Ce-n pârgul vieţii crapă,
      Trăia ca orice muritor
      Ce speră şi visează;
      Muncea din greu, iubea cu dor
      La poarta vieţii trează.
      Atunci, în pampas pe-nserat,
      O mamă fericită
      Năştea pe câmp primul băiat
      În miriştea-nverzită.
      În clipa-aceea fiind flămând,
      În jungla seculară,
      Un pui de tigru nu prea blând,
      Prindea o căprioară.
      În Caracas, un spărgător
      Cu stil şi de elită,
      Devaliza cu mult umor
      O bancă mult vestită.
      În Rămânia, prin Ardeal
      Soseau în şir cocorii;
      În eleşteul de sub deal
      Se cuibăreau prigorii.
      La umbra deasă-a unui pom
      Sub ochii cruzi ai dramei,
      Tot gângurind, un pui de om,
      Sugea la sânul mamei.
      Pe-oglinda lacului Baikal,
      Trăgeau la plăşi pescarii,
      În jurul focului pe mal
      Cântau în cor ţiganii.
      În cimitirul Veronez
      La crucea Julietei,
      Doi amorezi şopteau un crez
      Jurând pe crucea fetei.
      Şi tot atunci, la Gibraltar
      Doi bătrânei, cu laur
      Păşeau sfios spre un altar,
      La nunta lor de aur.
      Atunci, pe cer a apărut
      Ciuperca blestemată;
      Şi tot atunci a dispărut
      Peleta vieţii toată.
      În clipa stop, un schizoid
      Cu mintea sclerozată,
      A declanşat un genocid
      Cum n-a mai fost vreodată.
      Un simplu gest necugetat
      De bestie umană,
      În cremator a transformat
      Planeta pământeană.
      Atunci, la ora post sincron
      S-a apăsat pe un buton!
      Vestitul hoţ n-a mai furat;
      Cu bani cu tot s-a estompat.
      Puiul de om nu a mai supt,
      Căci firul vieţii i s-a rupt.
      Puiul de tigru n-a mâ ncat;
      Vânatul s-a dezintegrat.
      Femeia mamă n-a născut.
      Nici pruncul soare n-a văzut.
      Bătrânii nu au mai nuntit;
      În cer, pe veci ei s-au unit.
      Romeo nu a mai jurat,
      Julieta nu l-a sărutat;
      Cocorii nu au cuibărit,
      Prigoriile n-au mai clocit;
      Pescarii n-au mai pescuit
      Ţiganii n-au mai dănţuit:
      Nici lac, nici peşte n-a rămas,
      Nici câinii şatrei de pripas;
      Nici cuibul crimei n-a rămas,
      Nici geniul morţii ce-a fost as;
      Nici soarele n-a mai asfinţit,
      Nici luna n-a mai răsărit.
      De ce?
      De ce acum pe continente,
      Sunt peste tot doar armamente?
      De ce?…
      De ce?…
      De ce?…
      Acum, când nu e prea târziu
      Distrugeţi înarmarea!
      Acum! Când totul mai e viu,
      Opriţi exterminarea!
      De nu, pe-acelaşi mapamond,
      Va fi o noapte oarbă;
      Va râde moartea-n primul rond
      Şi viaţa o s-o soarbă.
     

© Copyright Stanislav Lacomchin
Nota :    13 iunie 1982
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online