science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lala  -  Al nouălea iad  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Experienţă pecuniară  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Turnul de calcar  -  Întâlnirea  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Cadoul  -  Unii îmi zic Charon...  -  Meduza (VI)  -  Alertă !  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Luminile oraşului  -  Café du Marcel  -  Re-insecţie  -  Timpul schimbării  -  Praf minune (II)  -  Archeopterix  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Imdiola  -  Meduza (IX)  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Interferenţe  -  Lumina de jad  -  În umbra deasă a realităţii  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Tentaţia continuă  -  Corespondenţă literară  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Detenţie  -  Extratereştrii alienaţi  -  Darul divin  -  Locul pierdut  -  Aether pro narcosi  -  Valoare reziduală  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Taina norilor  -  Piese de muzeu  -  Viziune  -  Pierduţi în ceaţă  -  Ultima eclipsă (II)  -  Luminile oraşului XII  -  Salvatorul  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Babylon Five: Mercenarii


Satul lui

Gheorghe Rogoz



Publicat Vineri, 17 Decembrie 2010, ora 21:57

      Drumul şerpuieşte, trist, îngândurat.
      Pomii rupţi de vânturi,
      plâng pe înserat.
      Malul stă să cadă, peste-un gard rărit.
      Un sătuc se vede, viu, în asfinţit.
      Case mici, strivite, de ger şi nevoi,
      Se-nfrăţesc în jale, cu copacii goi.
      Gropile uscate, de pământ bătut,
      Împânzesc grădina, verde la-nceput.
      Un şirag de paie, putrezite-n drum,
      Aminteşte lumii, vita din ajun.
      Prispa duce dorul, florilor de-odat,
      Un burlan atârnă, ros şi resemnat.
      Ţigla ruşinată, de mici locuri goale,
      S-anroşit în soare şi-a căzut pe poale.
      Coşul stă să cadă, ars de remuşcări.
      Ce de fum odată, arunca spre zări.
      Nimenea nu bate, la portiţa ruptă,
      Păzită de-un câine,slab, cu burta suptă.
     
      Doar un pas molatec, ca uitat de soartă,
      Tulbură tăcerea. E doar el; ea-i moartă.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz






















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online