evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Elixirul vieţii  -  Ultimul Paradis  -  Liber arbitru  -  Principiul alibiului  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Dona  -  Hoţul de timp  -  Masa de duminică  -  Servisul Auto  -  Luminile oraşului VI  -  Aura urii  -  O noapte într-un ceas  -  Întreg  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Puterea pereche  -  Proză scurtă  -  Muzica  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Meduza (VIII)  -  Visătorul  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Asaltul  -  Fabrica de vise  -  Taina norilor  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Lumea de sus  -  Caseta pirografiată  -  Pacientul  -  Călătoria  -  Luminile oraşului XXIV  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Lumina de jad  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Alfa şi Omega  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Pasomii  -  Program de criză  -  Depozit.03  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Sfântul  -  Praf minune (II)  -  Luminile oraşului II  -  Flida Flado  -  Legendele Căutării (II)  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Povestea trenului  -  O lumânare pentru mama !


Drumul spre stele

Drumul spre stele
  Andreea Maria Ceava
Cuvinte
Clipe de abanos
Transplant de suflete...
Contract cu Dumnezeu
Adio
varianta print

Andreea Maria Ceava



Publicat Duminică, 13 Februarie 2011, ora 10:14

      Uneori ne întâmpină scări pavate cu capcane, ne poticnim şi ne împiedicăm, ne julim genunchii şi ne bătătorim palmele în chinul spre SUS... Alteori, sunt liane firave care atârnă ispititoare cu promisiunea misterului pe care l-am putea desluşi, încolăcindu-ne braţele şi gleznele, balansându-ne spre ieri şi azi, spre mâine şi necunoscut...
     
      Suntem jucării, suntem fragili şi tot ceea ce credem la un moment dat că posedăm, reuşim, prin forţa de autodistrugere şi autonegare, să fărâmiţăm, să evaporăm...
     
      Când porţi în palme colb din stele şi îl împrăştii nepăsător spre toate zările, fără un scop, o traiectorie, un ţel, rişti să te pierzi odată cu acesta, pentru că esenţa şi identitatea zac în cele mai preţioase avuţii ale noastre, nu în comori pământeşti, nu în bucuriile iluzorii şi satisfacţie trecătoare, ci în cufărul acela păstrat acolo, înăuntru, unde regăsim bijuteriile nepreţuite ale bunicii, primul carnet de note din şcoală, primul moment al dezertării şi deprimării, prima ninsoare, prima înmormântare a unei persoane iubite, primul fir alb de la tâmple, primul sacrificiu personal în slujba fericirii celor iubiţi, prima floare de pe sarcofag...
     
      Drumul spre stele îl ştim cu toţii, ne-am născut având conştiinţa inevitabilului, tot ce se naşte are destinul morţii… Şi atunci, de ce ne zăvorâm porţile spre sus şi de ce lăsăm deseori teama şi laşitatea să ne fure aştrii?
     
      În drumul spre constelaţia mea, am găsit trecutul dansând cu prezentul şi privind împreună spre viitor, am găsit firişoare din praf stelar pe fiecare umbră lăsată în urmă, atinsă de cei care mă urmau... Iar când, uşor, Crepusculul s-a ivit, a crescut, tot mai impunător, am putut să văd la orizont, dansând, toate temerile mele preschimbate în praf de stele, toate regretele în nori pribegi şi fiecare clipă de fericire avea chipul incandescent, pentru că asta e ceea ce rămâne când totul se stinge: freamătul unui suflet viu.
     
     

© Copyright Andreea Maria Ceava
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online