|
|
Pictura unui suflet
| Pictura unui suflet |
|
|
|
|
|
Publicat Duminică, 13 Februarie 2011, ora 10:15
Azi mi-am găsit sufletul fărâme, zdrobit de pereţii lumii încătuşate. Stătea suspendat între azi şi mâine, cu un destin inconcret şi iluzoriu, pierdut parcă şi secat de esenţa care-i umplea cotloanele de sevă...
Sufletul meu nu mai e întreg de mult timp, a rămas conturul unui frumos tablou, iar pânza a fost sfâşiată. Pastelul trăirilor care l-au zbuciumat şi-a pierdut strălucirea, libertatea firească a emoţiilor a rămas înţepenită în cutele lăsate de pensulă pe fineţea pânzei îmbibată de preaplinul culorilor de ulei. Au rămas acolo şi nu le mai pot desprinde, sunt una cu ocrul nestemat şi azuriul pal…
Dacă atingi pictura sufletului meu nu o să simţi nimic, decât răceala formelor uşor lipicioase. Nu vei înţelege nimic, pentru că am ascuns acolo, ca într-o oglindă, invers, tot ce nu s-a potrivit, tot ce s-a desprins brusc şi dureros, tot ce nu mai pot corecta şi înfrumuseţa.
Sufletul meu e tuciuriu acum. Când mă priveşti în ochi vezi neantul pentru că drumul său a fost prea potrivnic, pentru că celelalte suflete întâlnite au împroşcat cu acuarela diformă şi apoasă în frumuseţea armonioasă care îl compunea, pentru că şi-a închis un univers în el din care nu mai poate ieşi decât singur, mereu singur şi neacompaniat vreodată.
Azi, mi-am privit sufletul şi l-am văzut limpede, aşa cum este el, precum o pictură de Turner, un neant învolburat şi fără căpătâi….
© Copyright Andreea Maria Ceava
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|