evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Visând cu ochiul deschis  -  Ulysse şi Hector  -  Fluturi  -  Jocul Zeilor (V)  -  Coana mare se mărită  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Hoţul de timp  -  Visul demiurgului  -  Sedrina  -  Norul de argint  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Concurenţă neleală  -  De aici, de sus...  -  Greaţă  -  Je t'aime mélancolie  -  Nu deschideţi uşa  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Visătorul  -  Zombi  -  Luminile oraşului XIX  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Valea blestemată  -  Jurământul  -  Damnarea numelui  -  Novicele  -  Archeopterix  -  Himera  -  Ghavany  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Pescăruşul  -  Robotul  -  Tentaţia continuă  -  Timpul schimbării  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Felix II  -  Arma secretă  -  Schimbare de management  -  Întreg  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Închis  -  Brăduţul  -  Jocul  -  Fălci însângerate  -  Decablat  -  Scrisoarea  -  O dimineaţă perfectă  -  Cap de listă


Dacă aş vrea să predic

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 11 Iunie 2011, ora 13:03

      dacă aş vrea să predic –
      n-aş găsi ce să
      spun: aş bâigui câteva vorbe
      stinghere – şi-apoi aş tăcea – ruşinat
      într-un colţ de minune
     
      n-am umblat lumea în lung şi în lat
      n-am păşit prin iarbă –
      prin rouă şi-n soare – alături de
      mari mulţimi de oameni – frământând
      cu sfântă socoteală – în picioare
      şi între pumni
      pământul
     
      nici mările n-am înfruntat – în
      frăţii ale spumei talazului – nici în
      faţa peştilor uriaşi nu m-am minunat
      nici sub fâlfâitul cumplit al păsărilor
      văzduhului – răsărite din
      neantul apei – nu m-am închinat
     
      n-am cântat seara la focuri înalte
      încercând să ispitesc cerul şi-ale lui
      de aer mult şi-ndesat - porţi enigmatice
      – şi sipete scumpe şi rare - cu multă
      şi îndelungă chibzuinţă - dumnezeiesc
      ferecate
     
      n-am stăpânit popoare fără de număr
      – închinându-le
      lunii şi soarelui – şi nici piramide
      n-am durat – în amurg
     
      nu m-au vizitat – mari şi mici –
      păsările dumbrăvii – în
      dimineţile începutului lumii – şi
      n-am schimbat vorbe şi nevinovate
      ori cam deşucheate
      flecăreli – flăcărui - cu îngeri
      seara – după ce-n şiruri
      nesfârşite – vitele se retrăgeau
      de la adăpat – lăsând loc curat de
      hodină - pe prispe şi-n jurul
      fântânilor – huhuind – din adânc – cu
      glasul bătrânilor
     
      şi – mai ales – n-am întrebat munţii
      despre ceasul
      tăcerii – iar piscul mi-a rămas fratele
      de sub trăsnet – dar
      mut şi podidit de
      spumele verzi ale sfioşeniei pădurilor
      – de spumele
      albe – ale-ndrăznelii izvoarelor :
      acolo sus
      între ţancuri – stau - nevăzute –
      cumplit templele - cărora doar
      când şi când – în cutreierul veşnic al
      minţii - le jertfesc
      ori – dimpreună cu nevăzuţi preoţi sau
      genii de noapte - în taina pietrei stelare –
      cioplesc şi de zor
      zugrăvesc – cu tunet şi foc
      icoanele zeilor fumegoşi – sălbatici ascunşi –
      furioşi cât şi
      temeliile zbătute-ale lumii
      rădăcinoşi – naivi şi bărboşi
     
      ...şi nici măcar Dumnezeu nu m-a
      chemat – ca pe-un ciumat - din când în când – să
      mă ispitească din
      cuvânt – să-mi descheie
      sufletul – acolo – deasupra
      cerurilor – şi să privesc – stând - de-mprumut şi
      în joacă – pe tronul lui
      oceanele şi câmpiile lumii – ca
      pe nişte locuri de tot sfinte – numai bune de
      arat – cu privirea – cu
      mintea – şi - gemând de lung dor – pregătite spre
      a fi însămânţate - prin
      albă de nesomn - năzuinţa
     
      n-am lăsat vreodată foarfecele croirii de lume
      cu gura deschisă – temându-mă că-i voi
      fi – eu însumi - mereu
      hrană a nesătulei lui lăcomii – sau că
      printre buze de fier – îl voi face-a rosti
      ce nu se cuvine – cu prea multă
      nemăsurată şi neruşinată poftă – prin nesăbuinţa mea
      el va naşte – numai începuturi de lume – monştri pe cioate
      sprijiniţi – orbi zurlii
      muţi - surzi şi
      sanchii
     
      ce-aş putea spune mai nou – la
      cotirile fluviilor? – ele n-au nevoie de
      glasul meu – pentru a-şi
      schimba – în răstimpuri – poziţia lunecosului
      trup – să nu le amorţească apele – deltele
      sfinte – şi să nu se lase năpădite de bolile
      ştimelor – când isteţe – când
      trist cântătoare – în noaptea
      neliniştii
     
      ce-aş putea rosti în faţa
      popoarelor – care se mişcă – tăcute – în
      umbra şi după umbra Lui Dumnezeu – ascultând
      noapte de noapte – crugul stelelor – spre
      a şti – a doua zi – cu ce rugăciuni să-şi întâmpine
      cirezile faptelor?
     
      să stau – ca sub ploaia de rouă a
      lunii – sub propria-mi sudoare-n amiezi
      şi să-nvăţ să-nserez : e singura predică
      folositoare şi dezmierdat potrivită
      oaselor mele – pe cer plutitoare
      oaselor mele – prin care
      trec aer sfânt şi nemaiauzite cântece – şi peste care
      din când în când – se răsfaţă-a minune şi-a
      răsărit de proaspătă lume – o
      floare
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online