evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arătarea  -  Poporul perfect  -  ROV-27  -  Câmpul de luptă  -  Ignis  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Meduza (XI)  -  Fălci însângerate  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Alfa şi Omega  -  2 fast 4 you  -  Ion cel fericit  -  Răscrucea  -  Cosas de la vita  -  O nouă zi  -  Colecţionarul  -  Satiră robotică  -  Povestire  -  Recurent  -  Duhovnicul  -  Luminile oraşului VIII  -  Dl. Ics  -  Puterea pereche  -  Vară cu ciocănitori  -  Poză de buletin  -  Striptease  -  Cincizeci  -  Valea blestemată  -  Supravieţuitorul  -  Luminile oraşului XVIII  -  Lumea de sus  -  Corabia nebunilor  -  Experimentul  -  Castravetele  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Antarctic City  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Al nouălea iad  -  Plasa pe jăratic  -  Proză absurdă  -  Lacul negru  -  Sete  -  Norma  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Meduza (IV)  -  Oglinda  -  Contrapaganda  -  Luminile oraşului XIII  -  Greaţă  -  Meduza (VIII)


Mărturia lui Dismas

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 11 Iunie 2011, ora 13:10

      să ne liniştim – să adăstăm pe malul
      înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa -
      în
      spume – să aibă vreme a ne ajunge
      din urmă
     
      să nu ne ferim de
      cuvinte – să nu ne ferim de
      lumină – precum furii înrăiţi – ori
      cârtiţele cele scobite de obiceiul
      iubirii
     
      a fi om a însemnat a rosti
      curajos ori laş – cuvinte
      pentru adormit
      minciuna
     
      cuvinte – pentru a limpezi
      vinu-n agheazmă
     
      ...cât de târzie – şi cu cât mai târzie –
      cu atât
      mai exasperată
      orbitoare – a lui
      Dismas – mărturie
     
     


     
      n-am fost nici bun – nici
      rău: un oarece
      om
     
      am văzut ape-n amug – şi
      le-am înfruntat – am văzut
      munţi în răsărit – şi
      m-am înălţat
     
      câmpii şi păduri – m-au îmbrăţişat – în flori şi
      materne umbre
     
      am cunoscut şi oameni:
      nu mi-au plăcut – totuşi
      am trăit printre ei – ca-ntr-o
      lungă şi meritată osândă – pentru
      câtă negrăită frumuseţe am
      îndrăznit să-mi aleg şi răpesc – drept
      tovarăş de drum şi de jafuri în cer
     
      am ajuns la capătul
      puterilor de a admira – de a
      suporta absurdele cruzimi ale
      vieţii: soarele care scapătă
      acum – după creste – mă va afla
      îngenunchiat – cu adevărată smerire-aşteptând
      noi treziri – întru gloria deşartă a
      noilor drumuri – întru
      reculegere – în faţa
      tuturor morţilor din mine – gânduri pe care
      umbra mea le-a târât – gâfâind - de-a lungul ţărmilor
      înspumatelor ape
     
      ...e un timp pentru veghere – cu ochii
      mijiţi până la izvoare – până la
      orbire – în faţa
      mormintelor deschise – a ceea ce am
      dorit să ucid – dar nu m-au lăsat
      stelele cerului – atât de amestecat
      vorbind între ele – şi
      cu mine – precum îngerii care – noapte de
      noapte – îl contrazic – până la
      isterie – pe
      Dumnezeu
     
      iar acum – răstignit – pentru foarte reala mea
      crimă - nu fac decât să slăvesc în
      El – ceea ce
      nu am izbutit - cumplit să visez – dimpreună cu
      Adevărul - în
      mine
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online