evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa împăcată  -  Iza  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Octopolul  -  Fără doar şi poate  -  Extratereştrii alienaţi  -  Casa galbenă  -  Muzeu Apocaliptic  -  Nick  -  “Virusul”  -  Arta de a purta un război  -  Din vitrină  -  Greaţă  -  Meduza (IX)  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Îmbrățișare  -  Războiul lumilor  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Novo Homo Sapiens  -  Starea de trecere  -  Almateea  -  Delir  -  Cu preţul morţii  -  Luminile oraşului XXIX  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului XV  -  Pasomii  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Ziua a şaptea  -  Luminile oraşului V  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Ulysse şi Hector  -  Fragmente de... viaţă  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Visătorul  -  Vânătoarea  -  Omul invizibil  -  Echilibrul  -  Ghavany  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Zei şi oameni  -  Călătorii cu îngeri  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Luminile oraşului XXVI  -  În tren


Ninsori de fluturii roşii

Llelu Nicolae Vălăreanu



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:28

      Adun cuvintele din călimara vremii
      scrise cu cerneală de sânge uscat,
      şi-mi sap în ţărână poemele
      într-o câmpie înţesată de maci.
     
      Tu eşti hârtia frăgezită de albăstrele
      unde-mi gravez literele aplecate
      în rugă,
      cu respect pentru cititorul peregrin
      prin imperiul necucerit de poezie.
     
      Cuvintele râd şi plâng din vocale
      în vers
      fac risipă rupându-se de gânduri
      cu sunete neauzite de nimeni.
      Clipele furate din ceasul de piatră
      ca nişte flori de salcâm alb,
      îmbată somnoroasele albine
      şi noaptea-i o aripă uriaşă
      cu penele întinse peste mări.
     
      Un cer cu ninsori de fluturii roşii,
      poartă grădinile suspendate ale morţii,
      radăcinile pământului ridică păduri
      şi sprijină cu vârfurile boltirea descreţită,
      dimineaţa când cocorii păşesc strâmb
      şi poeţii adorm în iubire cuvântul
     
      nemurit de EMINESCU.
     

© Copyright Llelu Nicolae Vălăreanu















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online