evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fabrica de vise  -  Transcendere  -  Cerc la persoana întâi  -  Călătorii cu îngeri  -  În beci  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Proiecţionistul  -  Ultima frontieră  -  Mămica şi El Diablo  -  Drumul spre (II)  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Furnizorul de vise  -  Jocul Zeilor (II)  -  Acolo sus, vulbul  -  Psihopatul  -  Natură moartă, cu portret  -  Dincolo de ceţuri  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  O dimineaţă perfectă  -  Întâlnirea  -  La frontieră  -  Gustul libertăţii  -  Fanfara municipală  -  Aether pro narcosi  -  Luminile oraşului XXXI  -  Taina leului  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Alfa si Omega. Moon  -  Proză absurdă  -  Gândacul  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Fragmentalism  -  Timpuri Noi  -  Povestea gândacilor  -  Fragile  -  Somnul uitării  -  Luminile oraşului III  -  Regele animalelor  -  Norma  -  O noapte într-un ceas  -  Recurent  -  Corespondenţă literară  -  Cunoaştere  -  Ulysse şi Hector  -  Luminile oraşului VI  -  Ceasul ispitirii  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi


Era în amurg

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 10 Septembrie 2011, ora 09:30

      era în amurg
     
      cavalerul în negru mă aştepta
      la povârnişul
      dinspre pădure: era palid şi-ncruntat
      şi-a azvârlit peste mine – mantia
      neagră – voind parcă – din mine
      să înţeleagă
     
      pentru prima oară – corbul nevăzut din
      ceruri – a cântat
     
      era în amurg – şi deodată –
      toate frunzele – cascadă de
      neîndurat - s-au prăvălit peste mine
      – cu ochii deschişi
      arzători: era linişte – ca-n
      nori
     
      cavalerul şi-a tras mantia înapoi:
      am rămas gol – cu
      luceferi pe umeri şi-n
      frunte – era
      ca după o nuntire de munte
     
      stele multe au lătrat
      în limba cea uitată a
      mea – şi m-am prefăcut
      că sunt de acord
      nu mai e lume – nu mai ai
      nume - doar cavalerul
      amurgului – venit
      din Nord
     
      tremură de frig gândurile
      – un pescăruş rătăcit
      a trecut peste inima mea – şi o a
      răcit – dar cât de
      grăbit
     
      sună din tamburine – surd –
      copacii măririi
      sună din valuri urmaşii ursirii –
      ba chiar
      urşii se iau după constelaţii – şi
      află unde mi-e ascunsă
      odalisca cea tunsă
     
      mi-e frică de ţipătul pescăruşilor – că-l vor trezi
      pe moşul din stele – pe moaşa-ntre iele
      că se vor deştepta chiar greul pământului şi
      greierele de ametist – şi-mi vor cânta
      dezacordat – concertul lui
      Liszt
     
      scotocesc adânc prin buzunare – după
      lumină: nu găsesc decât orbi însetaţi de
      lumină – şi scânteia
      de vină
     
      sunt bucuros de oaspetele păcat – şi în faţa
      lui m-am plecat: am luat apă cu pleoapele
      din agheazmatarul lunii
     
      şi - fluierând ceva ce nicicând n-am înţeles – dar
      acum am văzut - am plecat
     
      ...niciun cavaler în negru – de atunci – nu m-a mai
      căutat – ori - sub pădure – aşteptat – nici
      încruntat – nici neîncruntat: şi
      doar atâtea amurguri – de atunci până
      la noapte - în fântâni – au
      scăpătat...
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online