evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Apocalipsa  -  Nopţi albe, zile negre  -  Gheşeft  -  Întâlnirea  -  Striptease  -  Un pahar de vin  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Transcendere  -  Mutare disciplinară  -  Petrecerea  -  Mărire şi decădere  -  Tentaţia continuă  -  Camera de la capătul holului  -  Invizibilul  -  BO  -  Luminile oraşului XXIX  -  Dansând pe sârmă  -  Sharia (fragment)  -  Meduza (XII)  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Pierderea  -  Rapsodia  -  Corespondenţă literară  -  Drum fără întoarcere  -  Citadela Asociaţiei  -  Cum să te fereşti de urs  -  Dincolo de evoluţie  -  Luminile oraşului X  -  Arătarea  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Valoare reziduală  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  De o sută de ori Adrian  -  Sub nori  -  Partida de bridge  -  Războiul lumilor  -  Canicula  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Furnizorul de vise  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Ultima eclipsă (I)  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Depozit.01  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Triunghiul roşu  -  Timpuri Noi  -  Satiră robotică  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Stâlpnicul  -  Mamal - Despărţirea


Era în amurg

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 10 Septembrie 2011, ora 09:30

      era în amurg
     
      cavalerul în negru mă aştepta
      la povârnişul
      dinspre pădure: era palid şi-ncruntat
      şi-a azvârlit peste mine – mantia
      neagră – voind parcă – din mine
      să înţeleagă
     
      pentru prima oară – corbul nevăzut din
      ceruri – a cântat
     
      era în amurg – şi deodată –
      toate frunzele – cascadă de
      neîndurat - s-au prăvălit peste mine
      – cu ochii deschişi
      arzători: era linişte – ca-n
      nori
     
      cavalerul şi-a tras mantia înapoi:
      am rămas gol – cu
      luceferi pe umeri şi-n
      frunte – era
      ca după o nuntire de munte
     
      stele multe au lătrat
      în limba cea uitată a
      mea – şi m-am prefăcut
      că sunt de acord
      nu mai e lume – nu mai ai
      nume - doar cavalerul
      amurgului – venit
      din Nord
     
      tremură de frig gândurile
      – un pescăruş rătăcit
      a trecut peste inima mea – şi o a
      răcit – dar cât de
      grăbit
     
      sună din tamburine – surd –
      copacii măririi
      sună din valuri urmaşii ursirii –
      ba chiar
      urşii se iau după constelaţii – şi
      află unde mi-e ascunsă
      odalisca cea tunsă
     
      mi-e frică de ţipătul pescăruşilor – că-l vor trezi
      pe moşul din stele – pe moaşa-ntre iele
      că se vor deştepta chiar greul pământului şi
      greierele de ametist – şi-mi vor cânta
      dezacordat – concertul lui
      Liszt
     
      scotocesc adânc prin buzunare – după
      lumină: nu găsesc decât orbi însetaţi de
      lumină – şi scânteia
      de vină
     
      sunt bucuros de oaspetele păcat – şi în faţa
      lui m-am plecat: am luat apă cu pleoapele
      din agheazmatarul lunii
     
      şi - fluierând ceva ce nicicând n-am înţeles – dar
      acum am văzut - am plecat
     
      ...niciun cavaler în negru – de atunci – nu m-a mai
      căutat – ori - sub pădure – aşteptat – nici
      încruntat – nici neîncruntat: şi
      doar atâtea amurguri – de atunci până
      la noapte - în fântâni – au
      scăpătat...
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online