evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cadou pentru regele Isrunului  -  Jocul  -  Metastază  -  Îndelunga aşteptare  -  Meduza (V)  -  Arta de a purta un război  -  Puterea pereche  -  Rochia străvezie  -  Proză scurtă  -  Casa galbenă  -  Delir  -  Gondolierul  -  Lunea Maniacilor  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Înălţarea  -  John-486  -  Meduza (VII)  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Mamă de duminică  -  Luminile oraşului XIV  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Ciorna  -  Omul cu păsări  -  Flida Flado  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Dimineaţă târzie  -  Himera  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Darul divin  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Cruciada bucătarilor  -  Transcendere  -  Revederea de 20 de ani  -  Iza  -  Reactorul  -  Casa de la marginea pădurii  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Experimentul  -  Secretul  -  Mărire şi decădere  -  Cine sunteţi?  -  Puroi I  -  Mutare disciplinară  -  Limoniu  -  Aedes  -  Fălci însângerate  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  ªarpele de aramă (I)  -  Alfa şi Omega  -  Gustul libertăţii


Ultimul cântec al lui Villon

Adrian Botez



Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 01:11

      Sărac precum Villon – rămân tot gureş
      Împart cu dărnicie – zdravăn – coate
      În carnavalul crud – şi luat de iureş
      Mă iau la harţă cu-mpăraţi şi gloate
     
      Pe-al morţii ştreang îl onorez cu tifle
      Şi-aduc în pieţi o nouă terezie
      Pe care să măsor iubiri – nu chifle
      Să-i dibuiesc pe popi de erezie
     
      Nu veţi scăpa în veci de veci de mine
      Sub zdrenţele enorme – SPADA scapăr
      Cu care VORBA v-o retez spre BINE –
      Burta v-o-nţep – de RĂU ca să vă apăr
     
      Din han în han – hoinar – v-arăt minunea
      Ce-a fost cândva la Cana Galileii:
      Poşirca o prefac în sângerare
      Sub ţestul broaştei – asmuţesc toţi leii
     
      Vă par la toţi nebun şi hahaleră
      Dar nu vedeţi hârjoana mea cu moartea:
      Când toţi trădează – eu sunt cel ce speră
      Când toţi vă-ncăieraţi – îmi dărui partea
     
      Şi dacă peste ani – un oarecine
      Găsi-va-mi hârca şi va vrea s-o-nfrunte
      Eu – dezgropatul din atâtea vine
      Şterge-i-voi lui gând rău şi fapte crunte
     
      Căci versul meu e muzică la îngeri
      Şi ce-a fost rană – e acum lumină
      Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri
      Căci şi Hristos pe stihul meu suspină
     
      Când se frământă la liman să tragă
      Pe răsfiratu-ADAM din lumea-ntreagă
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online