evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Depozit.02  -  Luminile oraşului IV  -  Viziune  -  Pasul craiului de munte  -  De profundis  -  Citadela Asociaţiei  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Accidentul  -  În tren  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Cioara  -  Dimineaţă târzie  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Novicele  -  În vizită la psihiatru  -  Submarinul Roşu  -  Furnizorul de vise  -  Umbra  -  Delir  -  Puroi III  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Melcul  -  Gândacul  -  Legendele Căutării (II)  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Praf minune (III)  -  Aura urii  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Halucinaţie  -  Mr. Loverman  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Proză scurtă  -  Unii îmi zic Charon...  -  Poveste de culcare  -  Cincizeci  -  Outland  -  Sexibon  -  Tânăr si încă nescris  -  Dependent TV  -  Experimentul  -  Proiecţionistul  -  Ceaţa  -  2 fast 4 you  -  Luminile oraşului XXVII


Ultimul cântec al lui Villon

Adrian Botez



Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 01:11

      Sărac precum Villon – rămân tot gureş
      Împart cu dărnicie – zdravăn – coate
      În carnavalul crud – şi luat de iureş
      Mă iau la harţă cu-mpăraţi şi gloate
     
      Pe-al morţii ştreang îl onorez cu tifle
      Şi-aduc în pieţi o nouă terezie
      Pe care să măsor iubiri – nu chifle
      Să-i dibuiesc pe popi de erezie
     
      Nu veţi scăpa în veci de veci de mine
      Sub zdrenţele enorme – SPADA scapăr
      Cu care VORBA v-o retez spre BINE –
      Burta v-o-nţep – de RĂU ca să vă apăr
     
      Din han în han – hoinar – v-arăt minunea
      Ce-a fost cândva la Cana Galileii:
      Poşirca o prefac în sângerare
      Sub ţestul broaştei – asmuţesc toţi leii
     
      Vă par la toţi nebun şi hahaleră
      Dar nu vedeţi hârjoana mea cu moartea:
      Când toţi trădează – eu sunt cel ce speră
      Când toţi vă-ncăieraţi – îmi dărui partea
     
      Şi dacă peste ani – un oarecine
      Găsi-va-mi hârca şi va vrea s-o-nfrunte
      Eu – dezgropatul din atâtea vine
      Şterge-i-voi lui gând rău şi fapte crunte
     
      Căci versul meu e muzică la îngeri
      Şi ce-a fost rană – e acum lumină
      Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri
      Căci şi Hristos pe stihul meu suspină
     
      Când se frământă la liman să tragă
      Pe răsfiratu-ADAM din lumea-ntreagă
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online