evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Pânza de paianjen  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Coconul  -  De o sută de ori Adrian  -  Jocul  -  “Virusul”  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Creatorul  -  Luminile oraşului XVII  -  Vrăjitorul  -  Virus de sticlă  -  Text experimental  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Timpuri Noi  -  Re-insecţie  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Cristerra  -  Himera  -  Vânătorii de poveşti  -  Recurent  -  Necunoscutul intrigant  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Caseta pirografiată  -  Colecţionarul  -  Meduza (XI)  -  Toate celelalte popoare  -  Camera de la capătul holului  -  Luminile oraşului XXIII  -  Schimbare de management  -  Gânduri  -  Crist sideral  -  Povestea unui ceas  -  Puroi III  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Homus trolEIbuzus  -  Depozit.02  -  Capsula  -  O dimineaţă perfectă  -  Poetul cerşetor  -  Ceasul voinicului  -  Conştiinţa împăcată  -  Omega  -  Vikingul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Transplant de suflete...  -  Simbioza  -  Ziua a şaptea  -  Planeta Fantomă


Să mâncăm din noi înşine

Adrian Botez



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      de ce să ne tot mâncăm numai unii pe
      alţii – în lumea asta atât de înghesuită şi
      strâmtă? – de ce să nu înfulecăm – cu
      nădejde şi poftă
      mistică – din noi
      înşine?
     
      atâta grăsime de
      lene avem în suflete – atâta
      carne de voinţă
      nevoită – în toţi muşchii
      conştiinţei – încât
      ne-ar mai ajunge de
      hrană – pentru încă o
      viaţă
     
      dar Dumnezeu ne aşteaptă
      deocamdată – să ne consumăm
      ce ne-a dat fiecăruia
      aici
     
      să mâncăm – deci – din noi
      înşine – cu smerenie şi
      luare-aminte – ca şi cum
      ne-am împărtăşi din carne de cer – ca şi cum
      ne-am şopti rugăciunea fierbinte – din
      urmă – fumegând
      proaspătă - cu toate aromele negustate ale
      lumii de-apoi – ca şi cum
      deja am fi ajuns – printre
      icoanele bisericii – să
      strălucim a sfinţenie – plină de toată
      amânata de milenii
      lumină
     

© Copyright Adrian Botez










Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online