evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Halta părăsită  -  Claviaturi  -  Vrăjitoarea  -  Extratereştrii alienaţi  -  X Factor  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Depozit.02  -  Dansând pe sârmă  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Ultima frunză  -  Luminile oraşului X  -  Plasa pe jăratic  -  O dimineaţă perfectă  -  Război total  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Parte din mintea ta  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Factorul "Haos"  -  Prima pagină  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Epsilon  -  K  -  Ultimul Paradis  -  Cum să te fereşti de urs  -  Revederea de 20 de ani  -  Muzeu Apocaliptic  -  Mărturisirea lui Abel  -  Pasul craiului de munte  -  Sfântul  -  Lacrimi de stea  -  Ceasul voinicului  -  Luminile oraşului XXII  -  Arma secretă  -  Meduza (IX)  -  Interviul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Întunericul de dincolo  -  Jocul Zeilor (V)  -  Tranzit  -  Masa de duminică  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Taxi  -  De profundis  -  Echilibrul  -  Învingătorul ia totul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Luminile oraşului XXXI  -  Noapte bună, Andrei  -  Luminile oraşului XI  -  Somnul uitării


ªi totuşi...

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      Un zâmbet strâmb
      aveai
      un gest stângaci –
      îţi părea rău
      că vrei să mă ucizi
      şi totuşi
      mâna ta avea trăgaci…
     
      Iubirea
      invada fiinţa ta –
      mă-ndepărtai
      de teamă să nu arzi –
      şi totuşi
      ai spus ,,nu”
      ducând cu tine
      un adevăr
      ce eu îl dezveleam
      cu dreptul -
      ce-l credeam
      supus iubirii –
      de a-ţi retrage
      albia minciunii
      în care
      tu voiai să cazi.
     
      De peste câte mări
      ţi-aud chemarea –
      ecouri sparte
      în cochilii seci?…-
      şi glasul tău
      chiar de-ar întrece marea
      ecourile ar rămâne reci
     
      Absenţa ta
      e ca un nimb pe frunte
      de când
      eu doar în mine mă rotesc
      De-atâta
      aplecare înspre tine
      nu mai găseam
      spre mine nici o punte
      unde să stau
      să mă privesc
     
      Sirenele vapoarelor mereu
      îţi vor aduce dorul înapoi
      Cu-acelaşi zâmbet strâmb
      şi gest stângaci
      tu vii în vis
      în vis
      rămân şi eu
      unindu-ne un singur adevăr
      în care
      mâna ta n-are trăgaci..
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online