evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Valea blestemată  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Închis  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  2 fast 4 you  -  Texte.01  -  Aici şi acum  -  Jocul libertăţii  -  Iluzia viselor  -  Ancheta  -  Perdeaua lui Simon  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Octopolul  -  Dincolo de evoluţie  -  Luminile oraşului IX  -  Vid imprevizibil  -  Poveste de viaţă  -  Răspuns fără întrebare  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Între ziduri  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Universul lent  -  Himera  -  Panica  -  Interviul  -  Inelele lui Saturn  -  Luminile oraşului XXIII  -  Praf minune  -  Puroi II  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Dansând pe sârmă  -  Muza  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Fortul  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Elegie pentru Jeromed  -  X Factor  -  Mamal - Beciul  -  Citadela Asociaţiei  -  Pierduţi în ceaţă  -  Meduza (IV)  -  Jocul Zeilor (V)  -  Înălţarea  -  În tren  -  Lala  -  Poveste cu un zmeu  -  Mutare disciplinară


ªi totuşi...

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      Un zâmbet strâmb
      aveai
      un gest stângaci –
      îţi părea rău
      că vrei să mă ucizi
      şi totuşi
      mâna ta avea trăgaci…
     
      Iubirea
      invada fiinţa ta –
      mă-ndepărtai
      de teamă să nu arzi –
      şi totuşi
      ai spus ,,nu”
      ducând cu tine
      un adevăr
      ce eu îl dezveleam
      cu dreptul -
      ce-l credeam
      supus iubirii –
      de a-ţi retrage
      albia minciunii
      în care
      tu voiai să cazi.
     
      De peste câte mări
      ţi-aud chemarea –
      ecouri sparte
      în cochilii seci?…-
      şi glasul tău
      chiar de-ar întrece marea
      ecourile ar rămâne reci
     
      Absenţa ta
      e ca un nimb pe frunte
      de când
      eu doar în mine mă rotesc
      De-atâta
      aplecare înspre tine
      nu mai găseam
      spre mine nici o punte
      unde să stau
      să mă privesc
     
      Sirenele vapoarelor mereu
      îţi vor aduce dorul înapoi
      Cu-acelaşi zâmbet strâmb
      şi gest stângaci
      tu vii în vis
      în vis
      rămân şi eu
      unindu-ne un singur adevăr
      în care
      mâna ta n-are trăgaci..
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online