evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Extratereştrii alienaţi  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Cărăușul  -  Ignis  -  Circ  -  În vizită la psihiatru  -  Hoţul de timp  -  Meduza (II)  -  Călătorii cu îngeri  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Renaşterea...  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Colecţionarul  -  Tolaie  -  Servisul Auto  -  Texte.01  -  Călătoria unui artist...  -  Greaţă  -  Veşnic orizont  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Sentofagia  -  Melcul  -  Luminile oraşului II  -  Meduza (XII)  -  Viola  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Je t'aime mélancolie  -  Praf minune  -  Războiul lumilor  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Curândul  -  Fata mării, Poliana  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Fluturi  -  Cyborg story  -  Licuricioaia  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Sub nori  -  Omul invizibil  -  De profundis  -  Oglinda  -  Castravetele  -  Vatmanul - Purificarea  -  Planeta ascunsă  -  Zei şi oameni  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Australia, ca o felie de pâine


ªi totuşi...

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      Un zâmbet strâmb
      aveai
      un gest stângaci –
      îţi părea rău
      că vrei să mă ucizi
      şi totuşi
      mâna ta avea trăgaci…
     
      Iubirea
      invada fiinţa ta –
      mă-ndepărtai
      de teamă să nu arzi –
      şi totuşi
      ai spus ,,nu”
      ducând cu tine
      un adevăr
      ce eu îl dezveleam
      cu dreptul -
      ce-l credeam
      supus iubirii –
      de a-ţi retrage
      albia minciunii
      în care
      tu voiai să cazi.
     
      De peste câte mări
      ţi-aud chemarea –
      ecouri sparte
      în cochilii seci?…-
      şi glasul tău
      chiar de-ar întrece marea
      ecourile ar rămâne reci
     
      Absenţa ta
      e ca un nimb pe frunte
      de când
      eu doar în mine mă rotesc
      De-atâta
      aplecare înspre tine
      nu mai găseam
      spre mine nici o punte
      unde să stau
      să mă privesc
     
      Sirenele vapoarelor mereu
      îţi vor aduce dorul înapoi
      Cu-acelaşi zâmbet strâmb
      şi gest stângaci
      tu vii în vis
      în vis
      rămân şi eu
      unindu-ne un singur adevăr
      în care
      mâna ta n-are trăgaci..
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online